|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Adina Batir |
|
|
scriu pentru cã nu pot sã trãiesc (Elena Vlãdãreanu)
scriu pentru cã sunt atâtea lucruri despre care nu pot sã vorbesc de faþã cu tine
o singurã întâlnire cu omenirea zic eu ºi
îi explic cã þipãm pentru echilibru
ºtii, nu avem alte motive, uite cum ne facem þãndãri
cum ne pocnesc ochii la fiecare zbuciumare
recunosc sunt o fiinþã fragilã poate cea mai fragilã care
viseazã bãrbatul fãrã mâini el
cântã ºi danseazã compune în gând surprinde exact momentele
fiecãrei risipiri de spaime
rândurile noastre au luat de atâtea ori drumul greºit ne vorbim puþin
cum au fost sãrbãtorile ce cadouri ai primit
o fetiþã cu o mie de riduri sã-mi þinã locul. tu?
ultimele locuri etc.
dorim ultimele pretexte pentru ºtiri unul de la celãlalt. aºa ceva
e imposibil, vin datele fixe ºi va trebui sã ne cãutãm pe treptele
de sticlã sã-mi vâr unghiile pe dinãuntru
sã scormonesc dupã urmele tale. cred cã e loc destul sã treacã pe acolo
cai grei. masivi. ei.
se mai pierd mai aleargã ziua ºi prin zonele nepermise
aici avem o problemã, de când suntem pãrtaºii acestei nebunii de când
nu mai existãm cu adevãrat maºinãrii tembele ce suntem
în fond stãm pe marginea ferestrelor aºteptãm cãderea din secundã în secundã
uneori mi-o imaginez dinainte
atât de înaltã atât de frumoasã
ºi timpul se scurge prin trupul meu ca o pastã îsi lasã mâzga
ca pe un parbriz când îngheaþã noroiul lumea face cumpãrãturi
iar eu
sunt periculoasã din ce în ce mai puþin
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
He! He! He!
Nu-i nimic :) In curand ne revedem cu vreo ocazie, doua! |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-16 17:57:32 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sorin :) da, e posibil, iarta-ma, probabil era prea mult agitatie prin zona. |
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-01-16 17:56:09 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adina, iti amintesc eu. Era prin 1911... si eram la Iasi. O masa lunga si cativa instrumentisti cantau muzica populara... Eh, draga mosului, Sache e atat de batran ca nu-si mai aduce aminte cand a ajuns langa tine. Cred ca dupa ce-a plecat DD :) |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-16 14:20:04 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sorin, iti multumesc pentru calduroasa primire! Nu imi amintesc sa fi promis ca vin, dar imi face placere sa fiu membru al acestui site.
Dani, multumesc si tie pentru vibratiile pe care le primesti din partea textului meu! Ma bucura faptul ca mesajul meu este un bumerang. |
|
|
|
Postat
de catre
Adina Batir la data de
2006-01-15 17:43:06 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos ai venit în albastrul Europeei, cu o poezie ce deschide o ideaticã asupra "fragmentãrilor" din prezent într-o lume în care "noroiul îngheaþã", în care înstrãinarea de sine pare a fi deja "en vogue" ºi ne este mai bine trãirea la limite decât aºezarea într-un centru. Aparent, fiindcã discursul tãu este un fel de strigãt surd spre oamenii fãrã orizont: "de când suntem pãrtaºii acestei nebunii de când
nu mai existãm cu adevãrat maºinãrii tembele ce suntem"
Pentru a scrie o astfel de poezie este nevoie de toatã forþa din fragilitate, de vibraþia din întuneric, de cuvintele din tãcere, de a vedea omenirea drept când ea e strâmbã, de a simþi cuvintele pânã în rãdãcinile lor, fãrã a tãgãdui relativitatea ºi efemeritatea a tot ce ne compune ºi descompune.
Pentru a scrie o astfel de poezie la nouãsprezece ani trebuie sã fi fost deja un prunc înþelept, iar cine nu ºtie ce este, nu o poate afla doar citind, ci prin a fi ºi el însuºi astfel. Ea, poeta, se recunoaºte: "o fetiþã cu o mie de riduri". - ideea ºtiu cã este "preluatã", însã portretul fetiþei cu o mie de riduri este unul dintre puþinele în care te regãseºti.
Apreciez îndeosebi:
"o singurã întâlnire cu omenirea zic eu ºi
îi explic cã þipãm pentru echilibru"
"vin datele fixe ºi va trebui sã ne cãutãm pe treptele
de sticlã sã-mi vâr unghiile pe dinãuntru
sã scormonesc dupã urmele tale. cred cã e loc destul sã treacã pe acolo
cai grei. masivi. ei.
se mai pierd mai aleargã ziua ºi prin zonele nepermise"
Aº schimba "evanescenþa" aceea, aº lua un pic din "colocvial", deºi se armonizeazã cu toatã atmosfera aceasta de prãbuºire ºi susþinere verticalã, simultane. (Doar în anumite locuri din strofa întâi este excedentar, în celelalte strofe fiind deja echilibru în discurs; ex: "zic eu", "ºtii", ", mai spune" )
Felicitãri ºi voi reveni spre a privi evoluþia ta poeticã. Succes.
D
|
|
|
|
Postat
de catre
Daniela Luca la data de
2006-01-15 14:49:49 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Asadar te-ai tinut de promisiune si te-ai inscris in Europeea. Ma bucur si iti urez un zgomotos Bine ai venit!
Am citit amebele texte si am revenit la primul. Ce se remarca imediat la scrierea ta este usurinta de a transpune in cuvinte stari, ganduri si de asemenea gesturile conturate puternic printre randuri, asa ca din greseala. Nimic nu-i scapat la intamplare, spui exact ce ai de spus, sochezi uneori prin metafore si iti agati impresiile de amintirea noastra. Remarcabil si stilul textului care se poate incadra in orice categorie literara.
Spor si inspiratie!
Iar daca poti participa la Cenaclul Europeea esti invitata cu drag. |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2006-01-15 09:19:39 |
|
|