|
|
|
|
|
|
|
|
|
Scăunelul |
|
|
Text
postat de
elia david |
|
|
A fost odată un scăunel care avea trei picioare.
Semăna cu un cățeluș șchiop.
Câți copii au stat pe el și au colorat povești, doar mama lui, masa, știa.
Numai că nu putea să-l pârască nimănui pe copilul care a rupt într-o zi piciorul scăunelulul ei drag.
Nu putea fiindcă nu avea gură.
Dacă la masă nu e frumos să vorbești, de ce să-i facă cineva gură?
Așa că ea stătea toată ziua în mijlocul sufrageriei și își privea copilașul de lemn, care ținea în brațe un ursuleț fără ochi.
-Ursulețule, te-ai trezit? îl întreba scăunelul, noaptea, când copiii casei nu mai auzeau nimic din cauză că visau.
- Nici nu am adormit, dacă vrei să știi! răspunse ursulețul.
- Vrei să povestim ceva? îl întrebă, rugător, micuțul cu trei picioare.
- Nu știu, scăunelule, astăzi sunt tare obosit. Mai bine îmi zici tu o istorioară.
- Dar eu nu știu decât ce mi-ai povestit tu.
- Spune ce știi și ce simți și o să fie bine. Numai să nu inventezi.
- Nu înțeleg, zise după un timp, scăunelul. Toate poveștile tale, pe care nu prea le credeam, erau adevărate?
- Da. Le-am trăit în brațele copiilor care m-au iubit atât de mult, încât m-au luat cu ei peste tot.
- Dar unul ți-a scos ochii.
- Din greșeală.
- Și cum de nu ți i-a mai pus la loc din greșeală? întrebă nedumerit; după care, dacă văzu că ursulețul tace supărat, scăunelul începu o poveste.
O poveste trăită de el, când avea patru picioare și credea că are cinci.
Așa de caraghioasă, că prietenului său de pluș i se făcu blănița moale, moale și începu să râdă.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Elia, recunosc, la inceput nu prea prinsesem gustul povestioarelor tale. Poate pentru ca nu le gasisem talcul. Acum te citesc cu placere si ma "insenineaza" scrierile tale.
Friendly...
|
|
|
|
Postat
de catre
Anca Maria Spiridon la data de
2009-02-05 00:51:41 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Cristina. Sa nu-mi mai spui "doamna Elia" ca o sa uit sa scriu pentru copii.:)
Uite, cateva povesti au aparut si o sa mai apara in revista lunara "Draga mea - pentru copii" - e o revista mica, simpatica si, intr-adevar, frumos ilustrata.
|
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2009-02-04 20:37:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Si eu va iubesc doamna Elia,sper sa tipariti culegerea cu povesti si sa gasiti un ilustrator,desenator bun! Cine are ochi de citit sa vada,sa se tipareasca aceste povesti diafane si cu talc! |
|
|
|
Postat
de catre
Cristina MareK la data de
2009-02-04 19:18:33 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Multumesc, Adrian. E o bucurie sa scriu pentru oameni ca tine. |
|
|
|
Postat
de catre
elia david la data de
2009-02-04 19:06:55 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
elena farago, otilia cazimir și maria banuș contopite într-o proză caldă, ca un ghemotoc de puf...
citesc toate povestirile tale, elia, cu nerabdare și bucurie, întristându-mă de fiecare dată pentru că se termină prea repede.
la mai multe! |
|
|
|
Postat
de catre
adrian mihai la data de
2009-02-04 18:12:09 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|