PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Marius Andrei Zoican Partea I – Ruine Motto: “Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenenus” (“Dãinuie prin nume strãvechiul trandafir, dar nu mai pãstrãm decât numele”) – Bernardo Morliacense, “De conteptu mundi” Imensul labirint al istoriei faptelor ºi gândurilor omului, pe care încercãm acum sã-l schiþãm cu o mânã neîndemânaticã, obositã de complexitatea liniilor, se întinde maiestuos în faþa ochilor sufletului nostru, cerându-ne sã-l completãm cu noi construcþii. Dumnezeu a zãmislit omul dintr-un bulgãre de pãmânt, înclinându-ºi ochii spre materie. Omul este forþat sã se ridice spre divinitate, pentru a pune bazele, la rândul sãu, unor valori ºi principii imperios necesare pentru continuitatea sa, dar care îi depãºesc puterea de conºtiinþã. Omul este un creator: da, a fost binecuvântat cu acest dar. A preferat însã sã-ºi îndrepte privirea asupra armoniei liniilor geometrice decât a celor sufleteºti, a iubit mai mult rãceala pietrei decât cãldura propriei fiinþe. A adorat propria creaþie, pe care putea pune mâna ºi declara cu sinceritate în faþa oricui: “Iatã ce am clãdit eu!”. Omul deþinea astfel controlul. Ce se întâmplã însã cu eul nostru interior, de care ne temem pentru cã nu îl putem controla, pe care nu îl iubim pentru cã nu l-am creat, ci noi înºine suntem doar reflexii ale acestuia printre atomii de materie? ªi totuºi câþiva au vãzut, au întrezãrit ca printr-o ceaþã punctul final al declinului interior. Au construit principii, au proclamat valori ºi, piatrã cu piatrã, au construit un zid, fortãreaþã nu atât a civilizaþiei omeneºti, cât a esenþei primordiale umane. Am fost prea slabi pentru a-l apãra de noi înºine, sau prea puternici ca sã mai avem nevoie de el. Secundã dupã secundã, am smuls pietrele care îl formaau. ÃŽn urma lor au rãmas umbre ºi de aceea, de la distanþã, putem vedea zidul; ne apropiem ºi încercãm sã-l atingem: a fost doar o iluzie. Prãbuºirea interioarã era inevitabilã. Privind spre noi înºine, speriaþi de propriile noastre gânduri ºi sentimente, nedorind sã scoatem la ivealã cine suntem în faþa tuturor, temându-ne sã redeschidem vechi rãni sau sã crestãm altele noi, refuzându-ne sinceritatea faþã de noi înºine, cum puteam sã rãmânem în picioare? Am fabricat idoli care sã ne deschidã un drum nou. Am pus la punct un nou sistem de gândire, hedonist, monezi fãrã valoare pentru spirit, suficiente pentru pãmânt. Fugind de noi înºine, am creat o oglindã care sã defineascã lumea, s-o arate aºa cum vrem noi sã fie, aºa cum putem noi s-o concepem fãrã sã ne lãsãm copleºiþi de complexitatea ei. Mergem ºi privim în oglindã. Respirãm ºi privim în oglindã. Suntem mulþumiþi. Rareori se întâmplã sã simþim ceva, nedefinit, pe care sã-l cãutãm în aceastã reflexie ºi sã nu-l gãsim. Pentru o clipã doar, vedem lumea aºa cum este ea. Nu o concepem, nu o înþelegem, dar o simþim. ªtim pentru o secundã cã ea este acolo ºi cã noi îi suntem parte integrantã. Momentul conºtientizãrii este cel mai dureros, nu numai pentru cã ne dezvãluie viaþa noastrã de pânã atunci într-o minciunã, dar mai ales pentru cã ne obligã sã ne întrebãm dacã am fi rezistat sã trãim fãrã aceastã minciunã. Structurile cad, una dupã alta, într-un ritm ameþitor. Misiunea de creator a omului pe Pãmânt pare a fi eºuat. Nu dintr-o cauzã externã, ci din pricina propriei incapacitãþi de a o înþelege. Comuniunea dintre om ºi Dumnezeu a fost distrusã. El ne-a iertat ºi L-a trimis pe Fiul Sãu sã moarã pentru noi. Echilibrul a fost restabilit. Comuniunea între om ºi om a fost distrusã. Rãzboaiele au venit ºi au trecut. Au lãsat urã, durere, moarte, dar timpul ºterge totul. Au trecut. Echilibrul a fost restabilit parþial. Comuniunea dintre om ºi sine însuºi a fost distrusã. Sinceritatea interioarã a fost refuzatã. Conducem barca fãrã sã vedem sau sã conºtietizãm valurile. Echilibrul nu a fost restabilit. Va fi oare cândva? Trecutul ºi prezentul nu pot fi modificate. A fost un zid ºi nu mai este. Privim cãtre el, încercãm sã-l vedem, dar în locul lui au mai rãmas doar ruine. L-am distrus zâmbind… Cutia Pandorei a fost deschisã. Speranþa îºi întinde firavele aripi, încercând neputincioasã sã-ºi ia zborul. Va reuºi? Viitorul… Partea II – Fiat lux! Motto: “Viaþa e o ocazie -profitã; e frumoasã –admir-o; e un vis -realizeazã-l;e o provocare –înfrunt-o; e datorie – achitã-þi-o; e un joc – prinde-te în el; e o fãgãduinþã –împlineºte-o; viaþa e amarã – depãºeºte-o; e un cântec – fredoneazã-l; e o luptã – accept-o; e tragedie – confrunt-o. Viaþa e aventurã, îndrãzneºte! Viaþa e noroc, fã-þi-l. Viaþa e viaþa, lupta pentru ea!” (Maica Tereza (1910-1997) ) Prãpastia se adânceºte : simþim cãderea dar nu putem prevedea impactul. ªtim cã ceva nu mai funcþioneazã: o rotiþã a mecanismului vieþii a uitat sã se mai miºte. Problema este sã vedem care… Neputincioºi, ne-am deprins sã privim cu urã în jurul nostru absolut tot, intuind cã undeva acolo, printre semenii noºtri, printre obiecte, printre zeii pe care îi venerãm, se aflã cauza deplinã a nefericirii noastre, a pierderii echilibrului primordial; de acolo de undeva cineva sau ceva ne-a furat clarviziunea, lãsându-ne sã pierim în abisul întunericului. Ura noastrã este însã inutilã ºi nefondatã pe adevãr. Privirea ne este atotcuprinzãtoare, însã uitã sã surprindã principala sursã a cãderii, locul unde armonia a fost ucisã: noi înºine. Clipã de clipã privim ºi nu vedem. Clipã de clipã ascultãm ºi nu auzim. De mult a încetat sã ne mai intereseze ce se petrece în jurul nostru, fãrã sã ne dãm seama cã doar aceasta poate fi cheia de a înþelege ce se întâmplã cu noi înºine. Mergem mecanic, pas cu pas, cu privirea în pãmânt, pe un drum despre care ni s-a spus cã ar fi singurul. Fiecare alãturi de toþi ceilalþi, privind drumul ºi nu scopul, pentru a putea realiza dacã îl putem concepe ºi contopi cu fiinþa noastrã. Ne temem doar sã nu ajungem prea târziu, sã nu ne depãºeascã ceilalþi. Ne temem cã ei ar putea câºtiga ºi noi am rãmâne învinºi, marcaþi de societate ºi pierzând încrederea în forþele proprii. Inde irae. Societatea ne-a creat. Acum aceeaºi societate, altfel structuratã dar identic cristalizatã nu poate sã ne refuze dreptul de a fi noi înºine. Trebuie sã luãm hotãrâþi fãclia adevãrului în mâini ºi sã facem o cãlãtorie spre eul nostru interior. Una care poate sã ne distrugã, dar singura care ne poate salva. Vom înlãtura ura faþa de ceilalþi. Va trebui sã distrugem oglinda mincinoasã ºi sã ne privim aºa cum suntem de fapt : cu defectele ºi calitãþile noastre, cu aspiraþiile ºi dezamãgirile pe care le avem, cu toate rãnile pe care am încercat sã le ascundem. ÃŽntr-o lume în care am învãþat sã nu avem încredere în nimeni, sã încercãm pentru o clipã sã avem încredere în noi înºine. ÃŽnfruntarea adevãrului, dintr-o datã, dupã ani de autoamãgire, va durea îngrozitor : durerea va fi însã una acutã, vie, bazatã pe certitudini ºi nu una cronicã, care ne macinã încet, cu originea în neîncredere ºi în contrastul dintre ceea ce credem ºi ceea ce avem. Vom cãdea, însã pentru prima datã vom fi capabili sã privim viaþa. Dorinþa de a trãi, de a lupta ºi a merge în continuare pentru împlinirea ei ne va face sã ne ridicãm. Echilibrul interior va fi restablit. Ajungând sã ne cunoaºtem într-adevãr, câþi nu-ºi vor da seama cã drumul pe care merg nu le aparþine. Scopul suprem, material, comun societãþii actuale va fi înlocuit cu miliarde de þeluri spirituale, care sã ne aparþinã ºi sã le aparþinem în totalitate. Ura va dispãrea, ca o stare de fapt ce nu mai corespunde realitãþii. Individualitatea ne va face sã preþuim diversitatea ºi ne va aduce o unitate nouã , mai durabilã, mai puþin egoistã ºi interesatã. Echilibrul va reda omului armonia necesarã nu pentru a clãdi principii ºi valori, cãci acestea vor exista implicit în el, ci pentru a le înþelege cât mai desãvârºit. Drumul de la echilibrul interior la aceastã nouã Renaºtere socialã pare utopic, dar totuºi posibil. Ca printr-o ceaþã, reuºesc sã-l întrezãresc. Rãmâne însã o întrebare: Câþi dintre noi vor avea curajul sã se înfrunte pe ei înºiºi ? ªi câþi vor reuºi ? Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE