FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Spasiva ori schönen Dank?*
Text postat de latunski criticul

Despre Ivan Mironîci Kavernin și Fuscus Avădanei se poate spune că îi leagă o prietenie cît o viață de om.
După încheierea conflictului mondial, care pentru Ivan Kavernin și ai lui a rămas sub denumirea generică de „Marele Război pentru Apărarea Patriei”, acesta, însoțit de mai mulți tovarăși de arme, a venit în vizită de lucru pe plaiurile mioritice. O vizită cam lungă, e drept, dar noi nu ne puteam dezminți ospitalitatea tradițională.
Pe atunci Ivan Kavernin era doar căpitan în Armata Roșie și în împrejurări încă neelucidate l-a cunoscut pe Fuscus Avădanei. Tînărul locotenent-major, Fuscus Avădanei, se putea mîndri cu faptul că a participat integral la conflagrația mondială, în cadrul Serviciului de Intendență, perioadă intrată în conștiința patriotică a ofițerului sub mai multe expresii, cum ar fi: „Agresiunea antisovietică”, „Participarea Armatei Române la operațiuni militare pe diverse fronturi”, „Războiul antihitlerist”.
Cert este că s-au cunoscut, s-au împrietenit, au fost împreună la instrucție și manevre, la femei și la chefuri. Au băut împreună vodka și Fuscus Avădanei a apreciat-o: „krepkaia palinca”, au băut împreună țuică de prună și Ivan Kavernin a plescăit mulțumit: „haroșîi vin!”
Apoi Kavernin a mulțumit pentru tratație și aplecat în imensitatea Maicii Rusia iar Avădanei a rămas fără prietenul lui drag, pe care obișnuia să-l numească: „moi brat”.
Anii au trecut, cei doi au continuat să lupte în Războiul Rece în postură de aliați, au fost avansați periodic și „la excepțional”, au ajuns amîndoi generali și cum timpul trece ca un tăvălug peste toți oamenii, fie ei generali sau soldați, s-au pensionat. Ivan Kavernin a trecut „în rezervă”, și Fuscus Avădanei „în retragere”. Și s-au înscris fiecare în cîte un Club al Pensionarilor.
Dar și vremurile s-au schimbat, pentru că așa e cum spune cronicarul, noi stăm sub vremuri și nu invers. Și după o perioadă de înghețare a relațiilor între aliați, au început să curgă iar sloiurile pe Don și pe Dunăre. Atunci, la inițiativa bravului general Fuscus Avădanei, Clubul Pensionarilor a organizat Revederea de 50 de ani (1958-2008). Iar invitatul de onoare a fost chiar generalul Ivan Mironîci Kavernin. După efuziunile de rigoare (ce minunat este să-ți revezi vechii prieteni!) și prînzul oficial de la popotă, așa mai spre seară, cînd soarele era la apus și luna la răsărit, nadirul și zenitul fiind luate ca puncte de referință au stat ei singuri și au depănat amintiri. Mai întîi au vorbit despre beteșugurile lor, dintre care cele mai grave erau: la Ivan Karenin –artrita reumatoidală, iar la Fuscus Avădanei – incontinența urinară; apoi au mai băut cîte un degetar de votkă : „Ehei, cînd eram noi tineri!” tot zicea Fuscus; mai gustau din caviarul de belugă adus de Ivan: „Vremennoe țeloe gheroia!”, venea ecoul kavernian. Iar cînd s-au mai înveselit puțin, Kavernin zise către Fuscus Avădanei: „Moi brat Fuscus, hai să-ți spun o istorioară. La asediul Stalingradului aveam un copil de trupă în compania mea. Alioșa, isteț acest malcik și polcovnicul și comisarul îl îndrăgeau. Ca o felină se strecura el prin ploaia de gloanțe și ducea soldaților conserve, pîine, cașă și vodkă. Moi drug Fuscus, dar știi ce spuneau soldații?” „Ce spuneau soldații, daragoi drug?” „ Soldații spuneau: schönen Dank, schönen Dank ha,, ha....”
Dar veni și momentul cînd cei doi vechi prieteni să se despartă din nou. Nu mai erau vremuri pentru vizite prelungite. Aici, autorul se simte obligat să intervină în cursul narațiunii și cu o oarecare undă de tristețe să conștientizeze că poate nu se vor mai revedea niciodată. Dar poate se vor reîntîlni într-o lume mai bună: „în care niciunul nu zicea că averile lui sînt ale lui, ci aveau toate de obște” și unde „se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie” (Faptele Apostolilor 4, 34-35).
Și la oarece vreme după plecarea lui Kavernin, iată că generalul Avădanei a fost invitat la Centrul de recrutare, pentru a ține un discurs mobilizator în fața unor tineri care doreau să îmbrățișeze cariera armelor și solda aferentă. Preț de trei pătrare de ceas analog a vorbit el despre eroismul soldaților noștri în general și despre al sergentului Mitroi în special, care sergent a acoperit cu pieptul lui țeava mitralierei inamice și a stat așa pînă cînd un tanc de-al nostru l-a terciuit din greșeală. Viitorii soldați începuseră să caște discret, unii chiar comentau sotto voce, ba chiar se hlizeau golănește. Dar aceștia de pe urmă erau puțini, niște defetiști care cred că după fiecare perioadă eroică ne vindem țara inamicului sau lăsăm intendența subterană să se îmbogățească. Ei nu sînt reprezentativi pentru eternul spirit național și glorioasa vitejie străbună. Generalul a simțit că nu este ascultat cu atenția cuvenită și pentru a mai înviora atmosfera a început să povestească istorioara lui Kavernin, adaptată la realitățile noastre istorice și geografice. „Dragii mei, am avut în plutonul meu un copil de trupă, Ionică îl chema, ne-a însoțit de la Cotul Donului și pînă la Debretzen. Spirt nu alta, puștiul, chiar și colonelul Teacă îl îndrăgea, apoi mai tîrziu și secretarul de partid. Căra Ionel în tranșee marmita de fasole, sticlele cu rom, pîinea și alte alea ce mai folosesc soldaților în vreme de război și nu obosea de loc.Dar știți voi cum îi mulțumeau soldații?”
În acel moment sesiză o mică nepotrivire, o neconcordanță între istorisirea lui Kavernin și propria-i versiune. Clipele de tăcere se prelungiră nepermis, iar un tînăr mai nerăbdător întrebă: „ Și cum îi mulțumeau soldații, domnule general?”
Lunga experiență tactică și strategică, precum și inspirația de moment a generalului, calități care îl ajutară să cîștige atîtea bătălii pe cîmpul de luptă și la lada cu nisip, îl salvară și de această dată și el găsi calea spre izbîndă: „Soldații spuneau: cînd spasiva, spasiva, cînd schönen Dank, schönen Dank...”

*Notă: Acesta se vrea a fi un text literar. Orice altă interpretare tendențioasă i se va da, ea este nulă, neavenită și sfidează actul creativ.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  suntem neamul care se trage si din I.L. Caragiale, nu??

La multi ani, latunski - critique!

take care,

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2009-01-06 23:06:06
         
 
  Si o erata: gogomanie, ce mai! tocmai acum cand astia au descoperit ca elzheimer-ul a devenit epidemic la ceva mai tineri de 100 de ani!

Stii la ce ma refer, LC!

Mii de scuze pentru interventia catre Septimiu si, mai ales, pentru gafa....adevarul este ca ma gandeam 9cateva secunde inainte) la Carmen Anghelina pe care o aseman de multe ori (in gandire, ca altfel n-o stiu) cu o vara de a mea.

cu prietenie, Tea
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 22:43:50
         
 
  ps 2. si tie LA MULTI ANI, Septimiu!  
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 22:35:56
         
 
  Septimiu, departe de mine de ate considera.....nestiutor.

Ma gandeam la varsta, o tinerete de aceea care inca "uita " sa priveasca" inapoi.....

Ma bucur ca m-am inselat ....asa e cand pui carul inaintea......stii tu!

Cu prietenie,
Tea

Ps. scuze Carmen pentru off topic, dar trebuia....

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 22:35:08
         
 
  Multumim frumos, noi cei sase si jumatate--sapte!

Scuze de offtopics, domnule polcovnic. 'Nteles el Septimiu, dar face pe niz-naiu. Cica vrea sa va spuna si el o poveste, primiti?

Doamna Tea, la multi ani!

Cunoaste toata lumea rezbelu' 1914-1918.
Ei bine, cu exact un secol inainte, Parisul fusese ocupat... ghici de cine!
Ca de obicei, soldatii aceia n-aveau voie sa bea. Asa incat, intrau la restaurant si, uitându-se in stânga si-n dreapta,
cereau cate un pahar de ceva alcool. Ziceau: "bîstro, bîstro!", adica repede, repede, sa nu cumva sa-i vada vreun sef.
...de-a prins radacini cuvântul asta in limba franceza: bistrot sau chiar bistro.
Cine ajunge pe-acolo, sa viziteze "institutiile" cu pricina:
se bea într-una, dar nu se mai fumeaza, "europe oblige"!

*





 
Postat de catre definitiv retras la data de 2009-01-06 22:03:36
         
 
  Septimiule (eventual al saselea),

La Multi Ani! Mi-a placut calamburul tau!!!

Cat despre rusa, noi astia "tinerei" am invatzat la scoala rusa de ne-a zapacit, nu vezi ca si acuma imi aduc aminte? Doamna de rusa vorbea cu "rrr", asa ca, imediat dupa revolutie, a devenit o autentica prrrrofesoara de frrrranceza, ca rusa nu mai era la moda!

Cele bune pentru 2009!

Cu stima,

VPL.

PS: Latunski, scuze de off-topic.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-01-06 20:52:04
         
 
  Inteapa la limba vorba ta, LC! Dar trebuie sa-ti spun ca lasa un gust amar humorul asta adresat mai ales noua care n-am uitat sa ne aruncam, (din cand in cand, ce e drep!) cate o privire inapoi.....

Ma intreb cum i s-ar putea "traduce" lui Septimiu?!?

Bun!

Calvar
vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-06 20:34:08
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  La multi ani, latunski polcovnice!

as incerca o interpretare pretendentioasa interzisa, dar n-am înteles nimic, n-ai putea sa-mi traduci mai intai textul pe o limba europeana de centru? iti dau meilu privat, cobnoru sau cum se mai spune pe-aici. :)

Veronica, la multi ani !
vad ca faci progrese Laroussă. :)

*

 
Postat de catre definitiv retras la data de 2009-01-06 19:12:33
         
 
  Interesant text, scris cu verva si umor.
Cred ca trebuia "spasiba", nu "spasiva"....
B-ul romanesc se citeste v in ruseste, dar exista si litera b in ruseste, iar "spasiba" (care se scrie de fapt sposibo, dar se pronintza spasiba) este cu acel b, din cate mi-aduc eu aminte. Oare ma insel?

La Multi Ani (S novom godu?),
Veronica

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-01-06 18:47:57
         
 
  La multi ani, tov. latunski! Sunt cu ochii pe tine!:)  
Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2009-01-06 16:16:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE