FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Un hoit – acesta este cuvântul și tăcerea
Text postat de Adrian A. Agheorghesei

Un hoit – acesta este cuvântul și tăcerea
Ce-i gâtuie delirul arcușului de tuș;
Tot vrei să-l cânt? Preabine! Acoperă-ți vederea,
Auzul și mirosul, fă-ți sufletul căuș,
Și nu cumva, vreo clipă, s-omagiezi poetul,
Căci degetele moarte în lut nu au efect,
Țărâna, dar, și florii îi leapădă regretul,
Iar hoitul, ah, iubire, e un Poem perfect!
De ce te miri? Banală iți simt suflarea, crudă!
Voi, ochi străini și critici, închideți-vă-n gât!
De ce-am uscată vena, de ce ți-e gura udă?
Un rând mai tac și gata, un rând mai stau și-atât.
Și a trecut. Doar piele-s, îți ocrotesc căderea,
Falsând, final, arcușul. Asculți ca un copil...
Un hoit – acesta este cuvântul și tăcerea,
Cuvântul și tăcerea mă învelesc tiptil.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Tea, Veronica, Iulia,

...Vă mulțumesc pentru frumoasele cuvinte! Să aveți un an care să vă împlinească!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-01-08 22:58:52
         
 
  Veronica, chapeau bas !

datorita tie, pot spune si autorului :

enfin, maitre !
tu as nommé l'impossible désir de dire au-delà de la crainte de mourir avec

pretuire,
iulia
 
Postat de catre iulia ralia la data de 2009-01-08 20:30:30
         
 
  AAA,

Am venit tarziu (cu un comentariu) la poezia ta. Stelele au fost date, voturi multe au fost si iata ca lumea a vibrat la spusele si nespusele tale.

Eu vreau numai sa-ti spun asa: ca am simtit, la lectura, momentul de "extaz" in care ai scris-o. Acel moment in care cel ce scrie devine "sclavul" poeziei si se supune vrerii ei, acel rar moment in care POEZIA pune stapanire pe trupul, sufletul si mintea celui in care se cuibareste si din care iese intr-o explozie de frumusetze. Si cel din care ea se naste se numeste POET.

Am simtit tragedia spunerii si nespunerii tale, extinsa, de fapt, la intreaga noastra existentza, am vibrat la poezia asta cum la nicio alta a ta n-am facut-o.

Si am avut un nod in gat de fiecare data cand am citit-o. Pozia ta se ridica, dupa parerea mea, la un nivel la care stelele si voturile sunt irelevante. Totusi votez, pentru ca acesta e singurul fel in care imi pot manifesta admiratia!

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2009-01-07 19:12:38
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Nu-i deloc usor sa te situezi intr-un "no man's land", Adrian sau poate e usor dar grozav de riscant....asa cum, de fapt, spui in poema ta.....penduland intre "cuvantul si tacerea" extremelor......si mai cred ca de aceea ..."te( ma) invelesc tiptil."....nu cred ca e discretie ci numai o imensa oboseala in care troneaza deziluzia....

La multi Ani, Poete!

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2009-01-07 16:10:26
         
 
  le vor - le va; ueni - unei; pucntele - punctele;  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-01-06 22:18:49
         
 
  ...Radu, Cristi, d-le Corbu, Adriana, Marinela, așa cum știm, nu există intepretări bune sau rele, există doar interpretări. După ce acestea vor fi fost făcute, receptorul ia cu el o bucată din obiectul intepretat (legitim sau nu), pentru o anumită vreme. În acea bucățică există reușita sau eșecul. Mai mult decât un eșec - un bușai zdravăn - se arată rânjind atunci când "opera" rămâne, pe de-a-ntregul, autorului.

...Radule, textul ăsta n-a fost înțeles complet decât de două persoane. Dacă îi cauți o logică de toate zilele, te vei lovi de mari greutăti. Ție iți lipsește corespondentul afectiv, și nu vei putea perfora niciodata, total, "suflul" poeziei. Peste timp, nici măcat cele două persoane nu vor mai înțelege, deoarece le vor lipsi și lor respectivul corespondent.


...D-le Corbu, aveți un fragment în care ați punctat foarte loial gândului meu. N-am să-l arăt. Cu privire la nedumerirea din primul vers, respectiv titlu. De foarte curând, am ajuns la concluzia că unui poet, sau unuia care tinde spre acest "titlu", poezia nu i se arată, goală, decât de foarte puține ori în viață. De foarte puține ori. De cinci, zece ori. Atunci, aceasta deschide cu forcepsul cutia toracică, ia o parte din ceea ce găsește, și pleacă. Ce urmează este o căutare a respectivei părți. Și, uneori, o altă Întâlnire. Este o mare eroare să se întrebe atunci "de ce", dar una și mai mare să se întrebe "cum" s-o scriu. Textul ăsta n-are o a doua mâna de var, n-a suportat nici șmirghel. Deci, dezacord? De acord. Sau silepsă? Poate unde "cuvantul și tăcerea" se identifică, logic nu mai sunt două părți, deci nici subiect multiplu. Ori versificația, atât de adânc întipărită în mine, s-a autoimpus. Nu știu ce e cu adevărat, dar este expresia perfectă a ueni ființări de ieri. Dacă graamtica nu mă iartă, mă văd nevoit să suport pedeapsa-i. :)


...Adriana, nu știu dacă mizez pe intuiția cititorului. Cred că mai curând pe puterea acestuia de-a penetra unele construcții care la prima vedere sunt eronate din mai toate pucntele de vedere. Tu ai făcut-o de câteva ori, și de fiecare dată te-ai apropiat de sensul veridic.

...Marinela, cred că ai dreptate, probabil voi renunța la ghilimele.

...Carmen, la mulți ani și ție! Toate bune!

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2009-01-06 22:14:55
         
 
  Adriane, La multi ani! Faina scriere!
Traiasca Iasul! :)
 
Postat de catre Carmen Anghelina la data de 2009-01-06 16:24:40
         
 
  PS. Adrian, ți-aș sugera să nu pui ghilimele la hoit, că te-ai desfășurat destul pe înțles, apoi.
Tot eu,
M:P.
 
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-01-06 12:15:20
         
 
  Un poem care m-a impresionat și mi-a adus mulțumire în suflet că am intrat aici să îl citesc.
Frumos mai folosești cuvîntul, poetule Adrian,acel "Falsând"de la fals, chiar mi-a plăcut cum l-ai utilizat, cum i-ai dat viață într-un poem, deși cunoaștem că gerunziu nu e ceva dorit într-o poezie.
Un vot și toate stelele din partea mea.
Am să te mai citesc cu foarte mare bucurie în suflet, azi mi-ai dat "desertul" pe care-l căutam aici!
Un an inspirat!
La mulți ani!
M.P.
 
Postat de catre Marinela Preoteasa la data de 2009-01-06 12:13:33
         
 
  este adevarat si asta. de evitat.
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-01-06 09:12:56
         
 
  Apreciez la Adrian ca scrie profund, dar mizeaza foarte mult pe intuitia cititorului. Nici nu cred ca e rau. :)  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-01-06 09:12:18
         
 
  Mulțumec Adriana. M-am gândit și eu însă trebuie să observi vulnerabilitatea ambiguității semantice posibile "cuvântul și tăcerea este un hoit"  
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-01-06 09:11:37
         
 
  hoitul  
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-01-06 09:06:53
         
 
  daca nu ma insel, autorul spune ca mai jos ca hoitrul e un poem perfect.
asa cum cuvantul si tacerea ar putea fi de la inceput cuvantul nerostit ci scris- adica poemul
 
Postat de catre . Fiinta la data de 2009-01-06 09:06:27
         
 
  Precizare

De regulă, când am timp și citesc un text care îmi place, și simt nevoia să comentez, niciodată nu citesc alte comentarii care, în opinia mea m-ar influența. Citesc după. Așa am procedat și aici. Constat că opinia mea este aproape antitetică celor două comentarii anterioare. Iată diferențe de percepție. Evident trebuie luate toate ca atare. Fără vreo semnificație voit polemică. Posibila polemică s-a născut din viziunile diferite asupra textului.
 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-01-06 09:03:42
         
 
  Un poem profund. Pe care îl citești cu plăcere.
Superbă interpretarea antinomiei "cuvânt-noncuvânt" sintagma "hoit" făcând trimitere la descompunere. Așadar, atât cuvântul cât și tăcerea , aflate în acest poem, sunt sugerate a fi în descompunere. Care poate presupune nu atât aneantizare perfectă cât, mai ales, cândva, după fireasca reintegrare, o nouă renaștere.
Un poem al dezamăgirii. Al unei mari dezamăgiri, un „luceafăr” condensat, extrem de condensat, devenit aproape monadic.

Superb, absolut superb versul „Un rând mai tac și gata, un rând mai stau și-atât.”

Nu am înțeles ori nu am prins eu sensul sau chiar este o greșeală formularea „Un „hoit” – acesta este cuvântul și tăcerea”; „cuvântul și tăcerea” par a fi subiectul multiplu datorită articolului hotărât și copulativei. Și atunci „este-le” prozodic ar trebui să fie altceva. Numai formularea „Un „hoit” – acesta este cuvânt și tăcere” ar putea permite formularea din text. Unde greșesc sau cine greșește? Ori cum trebuie citit și interpretat?

Cred că versurile al doilea și ultimul ar mai trebui lucrate. De exemplu „Ce-i gâtuie delirul absurd ca un arcuș” și „Cuvântul și tăcerea mă învelesc subtil”

Poate fi un model de poem canonic „insertat” în modern pe filiera Ion Barbu. Afinitățile, în opinia mea, sunt evidente.

 
Postat de catre Emanuel Cristescu la data de 2009-01-06 08:58:32
         
 
  așa piere sau așa n-a fost, poetul

bea și mănâncă iubire, din sângele și trupul său
"...Banală îți simt suflarea, crudă"
"de ce-am uscată vena, de ce ți-e gura udă?"

"Un „hoit” – acesta este cuvântul și tăcerea
Ce-i gâtuie delirul arcușului de tuș;
Tot vrei să-l cânt? Preabine! Acoperă-ți vederea,
Auzul și mirosul, fă-ți sufletul căuș,
.....Căci degetele moarte în lut nu au efect,
...banală...crudă...îți ocrotesc căderea"
durerea este pentru nevinovați
aici poetul se leapădă de falsul martiriu
întreține crezul lumii, întru efemer, dar simte mizeria și se autoacuză
"...Asculți ca un copil...
Un „hoit” – acesta este cuvântul și tăcerea,
Cuvântul și tăcerea mă învelesc tiptil."

Așadar, mai mult decât iubire, minciună, mai mult decât durere, repulsie.

Vot.
De bine,
Cristi






 
Postat de catre Cristi Iordache la data de 2009-01-06 06:27:56
         
 
  Adrian, e foarte liric si corect prozodic, dar, iertaciune, n-am priceput mai nimic

m-am gatuit mai ales de aici incolo:

"Ce-i gâtuie delirul arcușului de tuș"

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2009-01-05 23:43:42
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE