|
|
|
|
|
|
|
|
|
Trepte de suflet |
|
|
Text
postat de
Andrei Nilconia |
|
|
Mergând tot înapoi
c-o ancoră legată de ADN
prin mormane de corbi și cruci
cineva ar putea întreba
cu sufletul întreg
-tată, a meritat?
Stând ascuns
cu pământul pănă la coate
și umerii desfăcuți din carne
altcineva ar putea întreba
cu jumătate de suflet
-Isuse, a meritat?
Și tot așa
și tot așa
între mergând și stând,
pe undeva pe la dracu-n praznic
cu ochii sub călcâi și limba putrezita
doar cineva anume
Ar putea sa-și sprijine ultimul suflu
de-un zid cu ochi albaștri
întrebând cu un sfert de suflet
-Iubito, a meritat?
Apoi ar putea să râdă, să blesteme, să scuipe
și să moară gol, fără rușine.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
|
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Primele două strofe mi-au plăcut la supelativ iar aceste versuri:
"Ar putea sa-și sprijine ultimul suflu
de-un zid cu ochi albaștri
întrebând cu un sfert de suflet
-Iubito, a meritat?"
mi se par esențe tari ale teluricului...eu zic că e o poezie reușită, eu citesc senzitiv poezia fără băț de critic... |
|
|
|
Postat
de catre
Petre Mocanu la data de
2009-01-03 14:30:45 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23973 |
|
|
Comentarii:
120095 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|