|
|
|
|
|
|
|
|
|
Venise toamna |
|
|
Text
postat de
mihai robea |
|
|
Venise toamna,
totul căpăta contur,
se scurgea în pământ
ca o lav-albicioasă.
Acolo
erau mormintele noastre,
departe de tumuli,
de mormintele albe
ale celor plecați.
Apoi venea drumul
pe care se scurgeau cohorte de sclavi
cu gâtlejele-n lanțuri,
deasupra cărora plutea teama,
ca o pasăre neagră,
ținând cu ciocul de lanțuri,
urmată
de contabili cu fețele îngrijite,
săpate caraghios sub portaluri
și în marmura rece,
profil de lăcuste pribege mânate de friguri
departe
de chipul bărbaților noștri.
Venise toamna,
totul căpăta contur,
se scurgea în pământ
ca o lavă albicioasă.
Și parcă noi eram
stafiile noastre,
plutind
deasupra mormintelor noastre.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|