FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de adriana mihaita

(cu mare întârziere, dar mai bine mai târziu decât niciodatã)

Cu aproape douã sãptãmâni înainte de cenaclu citeam pe site anunþul Alinei despre o nouã „Virtualie”.
16 decembrie. Pregãtiri, mesaje schimbate cu Elia prin email sau telefon. Propuneri privind ora plecãrii. În sfârºit sunt în drum spre garã. Un ultim telefon. Elia mã anunþã cã este în înârziere, cu o voce slabã, de nerecunoscut. O altã Elia decât cea pe care am cunoscut-o iniþial, tot prin telefon.Trebuie sã spun cã personalitatea puternicã a Eliei se simte în tonul vocii. Schimbasem doar câteva mesaje pe email ºi prin telefon. Pe Elia, cea adevarata, aveam sã o cunosc abia la Iaºi. (Nu a mai ajuns în garã, la timp.) În tren, citisem articolul Eliei despre cenaclul Euridice, din revista oferitã de Costin, ceea ce mi-a schimbat un pic impresia despre Elia, cea de la telefon. Sensibilitate, bun simþ, pe care le-am descoperit apoi în poezii, pe care i le-am citit în camera de hotel. (Mesaj de la Elia înainte de plecare:”deºi nu te cunosc ºi nu mã cunoºti, sper cã nu va fi nici o problemã dacã vom împãrþi aceeaºi camerã de hotel.)
A fost apoi surpriza de a o descoperi pe Elia, intrând în restaurant, la Bolta Rece, ºi alãturându-se grupului nostru. Bucuria i se citea pe chip atunci când a intrat, apoi când a dansat cu Daniel, ºi ne-a însoþit, a doua zi, alergând prin Mall, cãutând cadoul pentru Alma ºi eºarfa verde pentru întânirea cu Lucian.
Apoi a fost bucuria de a descoperi pianul, în Podul Casei Pogor. Nu se mai auzea decât Elia ºi sunetul clapelor sub degetele ei. Aºa am aflat cã, unul dintre cele trei lucruri pe care ºi le-a dorit în viaþã, era sã cânte la pian. Înainte de a începe cenaclul, Elia a tot încercat sã gãseascã persoana care ar fi putut sã cânte la pian, de-adevãrate-lea. Nu a gãsit-o! Eu tot speram!.. Pentru cã una din primele amintiri legate de cenaclul de la Iaºi a fost impresia (de cald ºi aproape), pe care am trãit-o, în aprilie 2003, intrând pentru prima datã în Podul Casei Pogor: cânta Veveriþa.
Acum sala era goalã, în aºteptarea invitaþilor. Brãduþul urma sã fie împodobit. Nu mai era mult pânã la ora 16,00 când trebuia sã înceapã cenaclul. Alina, cu toate cã ar fi avut nevoie de ajutor, s-a lipsit de prezenþa noastrã ºi ne-a trimis sã vizitãm Iaºiul. Am pornit împreunã, Elia, Costin, Gelu, Florin Andor. Cum aveam nevoie ºi de un ghid, iar Mircea nu a mai venit, mi-am asumat rolul de a-i conduce spre Mitropolie, asigurându-i cã nu se vor rãtãci pe strãzile Iaºiului. La prima intersecþie însã, la întrebarea mea: „Vreþi sã mergem în Copou?”, rãspunsul a fost afirmativ, astfel încât am pornit în cu totul altã direcþie, urcând dealul spre Copou.
O luminã calda, de sfârºit de toamnã, ne-a însoþit urcând dealul spre Copou, în pas de melc, cumpãrând apoi reviste pentru copii.
Ne-a lipsit un aparat foto pentru a surprinde imagini, dar a fost uitat intr-o camerã de hotel.
Am ajuns, în sfârºit în Copou, care pãrea pustiu ºi mult mai mic decât îmi imaginasem. Lângã Tei am rãmas doar preþ de o þigarã. Pe faþa Eliei se citea acum tristeþea exprimatã chiar de ea în cuvinte. Avea impresia cã se afla în faþa unui mormânt, privind teiul sprijinit în bandajele verzi. Probabil cu toþii ne doream sã ne îndepãrtãm, spre mitroplolie. Elia ne-a propus sã luãm un maxi-taxi.Dar ideea a fost abandonatã la sugestia lui Costin: „eu nu urc în aºa ceva”, iar drumul, la întoarcere l-am fãcut pe jos. Nu a mai fost timp pentru a ajunge la Mitropolie, amânând pentru data viitoare.
Despre aceastã nouã vizitã la Iaºi, pentru a patra oarã, impresia mea a fost cã s-a desfãºurat pe fugã, nu am avut timp sa vizitãm atât cât ne-am propus. Cineva afirma: „am vãzut Iaºiul din taxi”, aceasta fiind modalitatea ce a mai rapidã de a ajunge de la ºi spre Casa Pogor, unde a avut loc Cenaclul, unul dintre cele mai reuºite. Cele patru lansãri de carte cred cã au fost un plus. I-am întâlnit/cunoscut pe cei patru autori, Adrian Munteanu, Costin Tãnãsescu, Liviu Nanu (reîntâlnit) ºi Daniel Puia- Dumitrescu (Daniel Dinescu).
Dupã aceea: cadouri de la Moº Crãciun, poze cu zâmbete, rãmas bun, întâlnire cu Alma în garã, acasã.
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Am retrit si eu acele momente, citind comentariile voastre, motiv de bucurie, desigur.
Sorin, ai vazut c m-am nscris i la cenaclu!
Costin, eu nu cred ca merg repede. Am mers chiar foarte ncet, atunci, la Iai.
Da, Elia mi-ai lsat o impresie puternic, acolo, la Iai.
Multumesc pentru gndurile voastre frumoase!
  
Postat de catre adriana mihaita la data de 2006-01-09 15:11:18
         
 
  Adriana, se pare c tare fain impresie i-am lsat. M bucur. M bucur c ai vazut ce fel de om sunt. M surprinde ns ct de mult povesteti despre mine n acest text. mi pare bine c Virtualia 6 i pstreaz attea amintiri cu Elia.

Pianul, da, pianul... este unul dintre lucruri. Ar mai fi mersul pe biciclet i patinajul pe ghea.

Da, la teiul lui Eminescu am avut acel sentiment de ... mormnt. Nu tiu de ce. Zeci de ani am ateptat s vd acel tei i am fost puin dezamagit. Poate c i teiul acesta e un fel de Mo Craciun n care m ncpnam s cred. l visam altfel. E puin dezamagire, dar evident c realizez c nu are cum s arate ca un vlstar... la vrsta lui nici nu ar fi posibil...:)

Costin, am mers teribil de ncet, crede-m! Cum crezi tu c mi duc eu viaa? Aa ncet? Ha!!!


Frumoase amintiri despre acest Iai. Mulumesc pentru zmbetul pricinuit cu ocazia rememorarii...
  
Postat de catre Name Old la data de 2006-01-07 23:24:33
         
 
  Adriana,

vreau s te felicit pentru acest text dinamic. Acum a vrea s-i spun c m ndoiesc de un singur lucru pe care tu l-ai afirmat... acela c am urcat "dealul spre Copou, n pas de melc, cumprnd apoi reviste pentru copii..." Noi nu am urcat dealul n pas de melc, Adriana, fiindc tu i cu Elia m-ai trt pur i simplu pe strzi. mergei prea repede pentru mine fetelor! Data viitoare sper s-mi acceptai ritmul, ritmul de asimilare cu natura...
Iai... oraul care a intrat n inima mea i nici nu cred ca va mai putea iei vreodat napoi.
i mulumesc pentru c mi-ai iscat amintiri. 		 
Postat de catre ridic nalbarul la data de 2006-01-06 14:51:54
         
 
  Cu intarziere dar intotdeauna bine primita! Mi-ai adus aminte de Iasi, am devenit melancolic - na! Na, ca nu-i ghini de loc. Dar apropo, nu te-am vazut inscrisa la Cenaclul Europeea. Hai ca este o ora convenabila si mai este si-n Bucuresti. Hai sa retraim si in Bucuresti ce am trait la Casa Pogor.  
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2006-01-06 14:01:59
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE