FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
scurt metraj
Text postat de eugenia reiter



într-o lume plină de minuni s-a inventat plictiseala
nu știu ce voi face cu iubirile care vor veni
tu ești de fiecare dată la celălalt capăt al cuțitului
simt în mine un soi de oboseală seculară acumulată în arborele genealogic
sumedenii de seri întunecate pe care străbunii mei
- plebei simpatici - le-au petrecut lângă vatră
cel mai mult sufăr de boli istorice
mă năpădesc cu interogații stupefiante
râuri de călătorie pentru stomac
orbiri de fericire într-o comă de ore în șir când plutesc pe loc
ca un vultur fără pradă
mă simt în derivă parcurg trotuarele cu o lentoare de broască țestoasă
la ora când culorile sunt cenușii iar dorința de aventură
moare împiedicându-se de căderea nopții
o să te las să mă vezi după chipul și asemănarea ta
abuzând de atribute și macerând ordinea logică a sentimentelor mele
o să mă complac într-un cotidian ce moare sfâșiat
de regularitatea unor bună ziua și noapte bună
poemul prin care m-am gândit să-mi iau adio a rămas în călimară
poate de aceea nu fac cumpărături pentru toată săptămâna
nu știu niciodată ce poftesc a doua zi



Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
 
nu știu niciodată ce poftesc a doua zi
de aici pornim.:)
bucuria asteptarii ii voi spune eu.
pentru ca hazardul e pur si simplu generozitate divina.:)

cu drag, nia.

 
Postat de catre Dana Stefan la data de 2008-11-16 14:31:09
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE