PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Rodica Elena Lupu Sãrbãtori fericite! Merry christmas! God helg! Feliz Ano Nuevo! Alles Gute zu Weihnachten und im neuen Jahr! La mulþi ani! Sãrbãtorile de iarnã sunt, cu siguranþã cele mai vesele ºi mai spectaculoase dintre zilele „,mari” de peste an, nu este tocmai de mirare cã ele sunt speculate la maxim de comercianþi ºi, ca urmare a acestei presiuni, tind sã se extindã, „acoperind” o perioadã mai lungã de timp numitã generic „luna cadourilor”. Luna decembrie este perioada în care, în mod tradiþional, lumea devine mai bunã ºi mai sensibilã, încurajatã fie de albul fulgilor de nea, fie de mesajele publicitare, revãrsate, cu generozitate, pe absolut toate mediile de comunicare. Iarna are însã un farmec aparte. Ne face sã ne gândim mai des la cei apropiaþi, parcã ne oprim pentru o secundã din goana nebunã de peste an, pentru a analiza ce am fãcut ºi ce nu ºi pentru a ne stabili sarcini pentru un nou început. Gândul unei existenþe ciclice este benefic, mai ales cã mulþi sunt cei care ajung la final de an cu gândul cã cele rele se vor sfârºi, urmând sã înceapã cele din cale-afarã de bune. ÃŽn preajma Sãrbãtorilor, accesoriile de Crãciun sunt la mare preþ ºi toatã lumea se agitã sã-ºi procure brãduþ, globuleþe ºi betealã, dar mai ales faimoºii ciorãpei roºii în care Moºul obiºnuieºte sã lase cadourile. Lumea întreagã, din America pânã în Japonia sau din Canada în Australia, este cuprinsã de febra Sãrbãtorilor de iarnã. Vreþi sã aruncãm o privire pe mapamond, pentru a vedea, din þarã în þarã, ce pregãtiri se fac pentru Sãrbãtoarea de Crãciun ºi pentru Revelion? Bine, sã începem: ÃŽn Statele Unite ale Americii Moº Crãciun, cu barba albã ºi cârlionþatã, îmbrãcat într-o mantie roºie ca focul, tivitã cu blãniþã imaculatã, este, se pare, doar o invenþie promoþionalã a Companiei Coca-Cola. Cã povestea a prins suficient de bine, încât sã impunã imaginea Moºului ca standard în toatã lumea, e, probabil, un mare motiv de laudã. Existã însã nenumãraþi, nemulþumiþi, în special finlandezii, care nu numai cã disputã imaginea moºului, dar chiar ºi numele acestuia. Moºul real este, se pare, cu mult mai modest ºi mai reþinut, iar finlandezii ar putea sã bage mâna în foc cã se numeºte „Joulupukki”, nume la rându-i contestat de suedezi. Oricare ar fi adevãrul în acest caz, drept este cã America a dat o strãlucire specialã Sãrbãtorilor de iarnã. Uriaºul brad împodobit la New York, în Rockefeller Center, în jurul cãruia foiesc copiii, în aºteptarea lui Moº Crãciun, sau vestitul ceas din Time Square, cel care marcheazã ultimele secunde ale anului ce se scurge, au devenit, la rându-le, adevãrate simboluri internaþionale. Cãldurã mare! în Australia. Pe uriaºa insulã din Pacificul de Sud Moº Crãciun ajunge, într-adevãr, asudat. ÃŽn plinã varã, australienii pleacã de Crãciun în vacanþã în staþiunile însorite de la malul mãrii, unde se perpelesc la soare, „asaltaþi” de Moºi Crãciuni cu slip roºu, tradiþionala scufiþã tivitã cu alb ºi, eventual, un brad în spate. Evident, omul de zãpadã iese din discuþie, nefiind în Australia, unul dintre simbolurile acestei sãrbãtori, iar sãniuþa cu reni a Moºului poate fi schimbatã, dupã caz, cu niºte impresionante schiuri nautice. La trecerea dintre ani, veselie mare, australienii ies pe strãzi ºi sperie cangurii ºi opsumii cu bubuiturile dopurilor de la sticlele cu ºampanie, explozii de artificii sau cântece vesele de sãrbãtoare. Drum nou, cu dreptate ºi stabilitate – Japonia. Sosirea anului nou reprezintã, pentru japonezi, una dintre cele mai importante sãrbãtori, prin urmare, o organizeazã cum se cuvine. Agaþã buchete de ramuri de pin sau bambus la intrãrile în case, „kodomatsu”, ca simboluri ale dreptãþii ºi stabilitãþii. Creºtinii sãrbãtoresc ºi Crãciunul, care seamãnã, în þara Soarelui Rãsare, cu un fel de carnaval, iar perioada liberã între 1 ºi 3 ianuarie este rezervatã chefurilor ºi întâlnirilor cu prietenii. ÃŽn noaptea dintre ani, japonezii „inundã” strãzile, cântând ºi dansând, o explozie de bucurie pentru întâmpinarea noului an. ÃŽn prima zi de Crãciun, în catedralele ºi bisericile din Anglia rãsunã imnuri de slavã pentru naºterea Mântuitorului, în timp ce strãzile sunt pline de grupuri de copii care merg cu colindul. Dupã ce orologiul bate miezul nopþii, locuitorii din regiunea Sussex deschid larg uºile pentru a-l lãsa sã intre pe bãtrânul Moº, denumit, uneori, ºi Sir Christmas. Se crede cã cei care s-au nãscut chiar în ziua de Crãciun pot vedea în Noaptea Sfântã duhurile celor morþi. ÃŽn ultima zi a Crãciunului, englezii se sãrutã sub vâscul agãþat deasuppra uºii, cu credinþa cã astfel nu vor muri singuri sau, dupã caz, cã se vor cãsãtori curând. De Revelion, londonezii se adunã în Trafalgar Square, unde sunã din clopoþei, pentru a-i ura bun venit noului an. Mai reþinuþi, vienezii încep pregãtirile pentru Sãrbãtorile de iarnã doar cu câteva zile înaintea Crãciunului. ÃŽnsã atunci este forfotã mare, mai ales cã Primãria organizeazã un mare festival, Marele Târg de Crãciun, manifestare tradiþionalã care se bucurã de mult prestigiu. Nu lipsesc turta dulce, nici ceaiul fierbinte, sorbit sub cetinã de brad împodobit cu mii de steluþe colorate. Austriecii sãrbãtoresc Crãciunul timp de douã zile. Noaptea cea Sfântã este rezervatã familiei, iar cea de-a doua zi, vizitelor de curtoazie. Vienezii întâmpinã noul an în Piaþa Sfântul ªtefan, loc ce se transformã, pentru o noapte, într-un fel de zonã magicã. Petrecãreþii cântã ºi danseazã „Valsul Dunãrii Albastre”, iar festivalul continuã ºi a doua zi, pe 1 ianuarie, de data aceasta cu renumitul Concert de Anul Nou, susþinut de Filarmonica din Viena ºi retransmis de televiziunile din toatã lumea. Viitorul în cãrbuni! Suedia se grãbeºte foarte tare ºi, din motive comerciale sau nu, începe sarabanda Sãrbãtorilor de iarnã încã de la sfârºitul lunii noiembrie, „lansând” seria petrecerilor printr-o fastuoasã „Cinã de Crãciun”. O sãrbãtoare importantã, e Sfânta Lucia, pe 13 decembrie, motiv de mare bucurie, prilej de festivaluri, concursuri de tot felul ºi festivitãþi ample. Apoi începe marea agitaþie, pregãtirile pentru zilele sfinte: strãzile ºi vitrinele magazinelor sunt împodobite cu fast, se face „abuz” de lumânãri, steluþe ºi ghirlande de brad, lumea cumpãrã bunãtãþi ºi toate culmineazã în Ajunul Crãciunului, pe la amiazã, când se pune masa mare, în familie, ºi se desfac toate cadourile. De Anul Nou, suedezii obiºnuiesc sã punã cãrbuni în apã, încercând, astfel, sã ghiceascã, dupã formele difuze ce se contureazã, ce le va aduce Noul An. Am ajuns la Paris în clocotul pregãtirilor de Crãciun. Chiar dacã preþurile sunt ceva mai piperate – deºi adevãrul e cã trebuie sã ºtii unde sã cauþi – Parisul rãmâne capitala cumpãrãturilor, mai ales în luna cadourilor. Tentaþia e mare, iar aici poþi fi sigur cã gãseºti produse de calitate. V-aþi gândit sã oferiþi un articol de cosmeticã sau parfumerie? Mergeþi la Sephora, avenue Champs-Elysees. Nu e singurul magazin de acest profil din Oraºul luminilor, dar este cu siguranþã cel mai cuprinzãtor. ªi chiar neiniþiat sã fii ºi tot te descurci. Parfumurile sunt expuse în ordine alfabeticã, cele de damã pe stânga, cele bãrbãteºti pe dreapta, iar pe mijloc, la fel de ordonatã, o gamã orbitor de bogatã de cosmeticale. Dacã te prinde noaptea pe stradã, nu te grãbi sã intri într-un bar, cãci pânã la 2 a.m., ora închiderii, ai tot timpul sã-þi clãteºti ochii prin vitrine. Bucurã-te de Paris by night! Iar dacã ai constatat cã zilele au trecut ca vântul pe lângã tine ºi n-ai apucat sã cumperi mai nimic, afundã-te în Galeriile Lafayette! Aici vei gãsi sigur ceva pe gustul tãu, mai ales cã ai unde cãuta: ºase niveluri de cosmeticã, parfumerie, modã ºi accesorii, raioane doldora de lucruºoare minunate, mãrci faimoase precum: Chanel, Dior, Jitrois, Vivienne, Westwood, John Galliano, Jean-Paul Gaultier, Isey Miyake, Prada, Salvatore Ferragamo ºi multe altele. Acum, dupã ce v-am prezentat toate aceste minunãþii, rãmâne doar sã vã hotãrâþi unde ºi câþi bani vreþi sã cheltuiþi ºi unde vreþi sã vã petreceþi Sãrbãtorile de iarnã, asta dacã nu vreþi sã le petreceþi la noi, unde e mai plãcut ºi mai frumos ca oriunde. Sfârºitul de an este un excelent catalizator pentru real, trãirile se intensificã, simþurile se ascund, avem o percepþie selectivã ºi uºor hiperbolizatã a concretului ºi suntem tentaþi sã facem bilanþuri, construind noi iluzii ºi planuri de viitor. Revenind cu picioarele pe pãmânt, la prozaicele socoteli din aceastã perioadã, am putea sã ne simþim oarecum intimidaþi dar, în nici un caz, nu dãm înapoi. Uneori, deºi eºti adâncit în realitate ºi ºtii cã viaþa se consumã exclusiv în aceastã dimensiune, simþi nevoia de evaziune, desigur, cu gândul la Moº Crãciun, care tocmai se ptregãteºte pentru Marea sa Cãlãtorie în lume. La rândul ei, lumea se pregãteºte sã-l primeascã cum se cuvine: vitrinele sunt împodobite, nopþile-luminate de mii de beculeþe colorate, femeile, mai frumoase, bãrbaþii, mai generoºi. Marile metropole, Paris, Londra, New York, adevãrate „cartiere generale” ale Anului Nou, consumã energii uriaºe pentru a gestiona cum se cuvine teribila afacere a sfârºitului de an. Un „sacrificiu” bine venit, având în vedere cã Moºul vine tare de departe, tocmai din Laponia finlandezã, de asemenea, un þinut care a fãcut din Moº Crãciun o marcã înregistratã. Micile orãºele Korvantunturi ºi Rovaniemi trãiesc de pe urma acestei afaceri. Insulele Samoa ºi Kiribati din Pacificul de Sud sunt primele care întâmpinã Anul Nou, prin urmare, frumoasele polineziene ºi-au pregãtit deja þinutele de searã, ghirlandele de flori ºi fustele din frunze de palmier. Conformiºtii dichisesc smovhingul sau, dupã caz, rochia elegantã de searã. Bijuterii scumpe, coafuri extravagante, machiaje îndrãzneþe, este un sezon al încercãrilor curajoase. Sã nu uitãm cã avem cu toþii o ocazie de bucurie, un motiv în plus la cumpãna dintre ani, sã ciocnim un pahar cu ºampanie! „La mulþi ani!” * * Ce se întâmplã cu tradiþiile? Tradiþiile, îndeobºte sãrbãtorile tradiþionale, reprezentau odatã sisteme culturale care reglementau comunitatea. Societãþile cele mai bine articulate, echilibrate, care urmeazã o evoluþie normalã, sunt acelea în care omul îºi cunoaºte foarte bine rolul. Dar, trebuie spus, aceste sisteme suportã acumulãri, salturi calitative. Ele nu sunt fixe. Ele sunt supuse unor procese evolutive determinate de istorie, procese care merg în sensul evoluþiei sociale. ÃŽmi place sã cred cã societatea româneascã încã are aceastã bazã temeinicã, iar elementul esenþial care caracterizeazã societãþile echilibrate este acela cã nu se distrug din interior. Lucrul cel mai important în societatea modernã este identificarea ta sau acceptarea unei componente culturale unde tu sã te regãseºti, la fel ca pãrinþii, bunicii ºi cei care te-au precedat sau, invers, sã nu te regãseºti acolo, sã refuzi identificarea. Iar modernitatea oferã o paletã foarte largã de opþiuni. Cum supravieþuiesc tradiþiile exploziei informaþionale? Cultura a cãpãtat o tipologie audiovizualã. Cultura modernã bulverseazã posibilitãþile de acceptare a ofertei, care este mult prea mare. ªi, în cadrul acestei oferte, apare discrepanþa între informaþia pe care o avem despre cultura noastrã tradiþionalã ºi oferta extrem de agresivã pe care o avem despre alte forme de exprimare ale culturii universale. Ar fi trebuit sã învãþãm despre cultura tradiþionalã aºa cum învãþãm istoria, literatura sau geografia, pentru cã este un segment important al culturii europene ºi al culturii individuale. La nivel instituþionalizat nu s-a rezolvat problema cunoaºterii culturii tradiþionale româneºti. Se foloseºte prea mult un mecanism artificial de cunoaºtere, lipsit de substanþã. Folosim cuvinte, expresii, forme, cântãri, decoruri, acolo unde nu cunoaºtem semnificaþiile. Existã diferenþe mari între ce se întâmplã acum ºi ce era în urmã cu o sutã de ani? Culturile tradiþionale reflectau o mentalitate religioasã, raporturile omului cu transcendentul, rolul lui. Ce trebuie sã facã ºi ce nu. ÃŽi reglementau viaþa: ce mãnâncã, ce bea, cum se îmbracã, ce face când se cãsãtoreºte. Ce face când îl duce pe tatãl sãu la cimitir. ªi câte ºi mai câte. Nimeni nu ar fi avut curajul, sã facã ceva care nu se încadra în acest cod. Comportarea religioasã este elementul principal al culturii tradiþionale. Or, de vreo sutã ºi ceva de ani are loc un proces de desacralizare, de deritualizare ºi de secularizare a structurilor tradiþionale. ÃŽn cadrul acestui proces se pãstreazã formele, uneori ºi funcþia, dar nu mai este conºtientizatã aceastã funcþie ritualã. Ce se întâmplã cu Crãciunul? Astãzi asistãm la aceastã spectaculoasã inovare la nivelul sãrbãtoririi. Nu a sãrbãtorii! L-am acceptat pe Moº Crãciun, am acceptat bradul, s-a modificat structura grupurilor de colindãtori – nu sunt numai bãieþi, schimbãri care au atras ºi modificãri ale funcþiei ºi limbajului. Mesajul începe sã nu mai fie unul ritual, ci unul ceremonial. Suntem anunþaþi din timp cã va urma o sãrbãtoare, e momentul sã ne bucurãm, sã ne pregãtim... Se pierde funcþia ritualã. Trãim într-o perioadã de secularizare a mentalitãþilor, de festivizare. Desacralizarea aceasta are o legãturã puternicã cu economicul. Se pierd semnificaþiile ºi rãmân doar obiceiurile, lipsite de sensuri sau cu semnificaþii mult reduse. Ce pãcat. Mie mi-ar plãcea sã restituim ºi sã revigorãm vechile tradiþii, care erau foarte umane. Astãzi se pune accentul pe partea materialã, pe economic. Mi-aº dori sã fim mai aproape de partea spiritualã, din când în când, sã ne mai aducem aminte cã suntem nu numai niºte fãpturi create din carne, dar ºi din ceva imaterial, divin. Procesele de transformare a culturii populare sunt acum accelerate, ceva normal într-o epocã a informaþiei. Pe de altã parte, a existat aceastã perioadã de educaþie ateistã. ªi trebuie sã avem în vedere ºi faptul cã memoria colectivã nu rezistã mai mult de o generaþie, douã. Acum ne lipseºte ºi un program de reinformare, dupã aceastã perioadã de revoluþie în atitudine ºi gândire, de schimbare profundã. Mentalitãþile se schimbã ºi ele? S-a produs deja o mutaþie imensã în mentalitatea noastrã. De pildã, lipsa basmelor e suplinitã de mass-media cu filmele science-ficþion. S-a produs o alienare faþã de niºte concepte tradiþionale, deºi noi nu ne regãsim în acestea. Robocop nu-l poate înlocui pe Fãt-Frumos niciodatã. Corect, pentru cã Robocop este o unealtã. Trebuie sã învãþãm sã folosim uneltele, nu sã ne apropiem de ele. Impactul calculatorului, o unealtã, este uriaº la copii, dar trebuie sã conservãm ºi umanul, prin cultivarea tradiþiei, însã nu prin forme, ci prin semnificaþii. Eu cred cã s-ar putea salva nuanþele culturii populare. Nemaipomenitul bun-simþ al românului este salvarea. La tineri, situaþia este alta pentru cã existã într-adevãr vulgaritate ºi dorinþã de epatare, dar nu cred cã e vorba de vreun protest ºi nici nu vor marca generaþii. Pur ºi simplu au nevoie de o identificare. O atitudine uºor istericoidã, din care lipseºte ceva, ºi anume aceste raportãri la bunul-simþ ºi echilibrul care se câºtigã prin educaþie. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE