PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Self Text postat de Gorun Manolescu I Mă uit în oglindă mă priveşte cineva care rânjeşte deşi nu schiţez măcar un zâmbet II Mă uit în oglindă merg în spate eu însumi dându-mi şuturi III Mă uit în oglindă e plină de praf întind mâna s-o şterg nu există nici o oglindă Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   P.S. Iar am uitat: cu prietenie (pe bune), G.   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-22 15:29:36               No problem. Alege-l singur. Te aştept. Pȃnă atunci citez dintr-un Manifest al „Boierismului” (de pe alte meleaguri): „Aprobăm vitalitatea mahalalei!”. Şi, un scurt comentariu (la Manifest). Mahalaua deschide lumea globalizâd-o „Ecaterino vedea te-aş moartă cu dric la poartă şi cai mascaţi…” Eleonoro, tu cea mai iubită dintre toate Vaco/ Vacă sfântă trenul din India care-a deraiat să nu dea peste tine.... Uite dom'le ce chestie !   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-22 14:58:39               Care este momentul potrivit pentru a reveni? "Oglinda spartă nu te mai reflectă, florile ofilite nu se mai întorc pe vechea creangă."   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-22 12:23:43               Uite ca ne re-intalnim. Placerea e si din partea mea. Gorun   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-22 08:20:56               III mi se pare de departe cea mai trista si haioasa totodata Atinsesem si eu odata subiectul, usor distorsionat: Tarot între două oglinzi concave Reflexia concavităţii e cel puţin ciudată. O carte de tarot, personificată, iniţial mat-lucivă şi centrată, se transparentizează, redusă dramatic la o simplă lipsă de identitate într-o lume distorsionată a detaliilor, ce prin contrast, prind substanţă. Paradoxal, egocentrismul, încorsetat şi strivit de aparenţe, devine o dispersie radial blur, o aură pierdută în ambientul flămând, deconcretizând conturul predefiniţiei. Se presupune că nu trebuie să-ţi placă: nici ce citeşti, nici ceea ce vezi... unul poate din motivele pentru care multora dintre trecători, le place să se uite în parbrize, sau în capacele nichelate ale roţilor. Cu drag, incantat sa va culeg gandurile   Postat de catre Andrei Ghejan la data de 2008-10-22 07:45:21 Parcurge cronologic comentariile acestui autor Text anterior       Text urmator               sa-mi spui, cel putin, ca oglinda 'aia' - e atat de personala, ca nimeni, in afara de tine, nu incape... chiar si asa, 'textul tau' nu e 'wow'- ma crede! lasa, ca ne 'mai citim' - ori regasim... 'mnezeustie??!! e ok!spui! so? goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-22 01:49:40               Ce sa-ti spun, Gina? Mu! (Japonia), ori Wu! (China), copiind un raspuns dat la un celebru koan. Gorun   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-22 00:28:49               gorun, cu siguranta voi lasa maine adaugirile mele la ultima ta postare privitoare aparent la cifre si insemne matematice. pana atunci iti multumesc pentru replica prompta, e seara bine acum, noapte buna sa ai.   Postat de catre Dana Stefan la data de 2008-10-22 00:12:23               chestia cu oglinda, este, pentru o clipa, ok! daca ai un 'pet'!...intrebare: curioasa sunt, daca a -2-a strofa, 'ai implinit-o'?... fiindca /daca 'da'! - ultima strofa, sub pres, se matura!... p.s (io, cand ma uit in oglinda - se intampla atatea!!!) so? goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-10-22 00:09:50               Mulţumesc, Dana. Preiau ştafeta. Hai să nu ne prelungim gȃndurile. Ci să le punem unul peste altul. Cine ştie unde vom ajunge? Poate, dacă vom reuşi să urcăm şi vom arunca scara, va vorbi, plină de sens, Tăcerea. Dar, pȃnă atunci…. Să ne ȋnchipuim că pe o foaie de hȃrtie există două puncte A şi B, la distanţă de 1 cm unul de altul. Trasăm segmentul de dreaptă care uneşte A cu B. Cȃte puncte există pe acest segment? Cantor demonstrează că există mai multe decȃt un număr infinit. Pentru a umple complet segmentul, e necesar un număr mai mare decȃt infinitul: numărul «tau» (şi nu numărul «aleph» cum greşit se spune; «tau» cuprinzȃnd toate «aleph-urile» posibile). Acest număr «tau» este egal cu fiecare din părţile sale. Dacă se ȋmparte segmentul ȋn zece părţi egale, vor exista tot atȃtea puncte ȋntr-una din părţi cȃte sunt pe tot segmentul. Dacă, plecȃnd de la segmentul ȋn cauză, se construieşte un pătrat, vor fi tot atȃtea puncte pe segment ca şi pe suprafaţa pătratului. Dacă se construieşte un cub, vor fi tot atȃtea puncte pe segment ca şi ȋn tot volumul cubului. Şi aşa mai departe pȃnă la…infinit. Ȋn această matematică a transfinitului, care studiază numerele «tau» şi «aleph», partea este egală cu ȋntregul. Este absolut demenţial, dacă ne plasăm ȋn punctul de vedere al raţiunii clasice şi totuşi se poate demonstra. Şi iată cum matematicile contemporane superioare se ȋntȃlnesc cu «Tabula Smaragdina» a lui Hermes Trimegistos („ceea ce se află sus este aidoma cu ceea ce se află jos”) şi cu intuiţia unor poeţi ca William Blake („ȋntreg universul ȋntr-un fir de nisip”). Ca să nu mai vorbesc de unele texte ale lui Borges sau de holografie şi «holomişcarea» lui David Bohm , sau de Philon din Alexandria (primul teolog creştin): „substanţa lui Dumnezeu se revarsă indefinit fără pierdere”. Cu gȃndurile cele mai bune, Gorun   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-21 23:59:27               of gorun,..eu sunt artistul..eu judec gloria efemera, da, a numerelor mari prin prisma unui cantecel..:) si daca tot exista pe europeea o nelimitata libertate de exprimare, uite iti pun aici un dialog integral privitor la UNU. ai sa ma intelegi.. :) iti multumesc astfel pentru bunavointa gandului in prelungiri de gand. Sunt suficiente două numere, ca în intervalul dintre ele să se petreacă o infinitate de evenimente. Pe o plajă, un bărbat dodoloţ, trăgându-şi în şir după el pe cei 4(patru) copii ai săi, în alergarea de dimineaţă. Prin urmare, e nevoie doar de două capete pentru a ne putea constitui ca întreg. Însă ca să izbutim aşa, e nevoie şi de semnele grave, un plus şi un minus, şi iată că ne putem trezi peste noapte şi în lumea virtuală a numerelor! Ca să-i oblige să ţină pasul, şi să se termine cu smiorcăiala, barbatul lălăie cel mai fascinant cântec de pe malul marii: cinci e-le-faaaaaanţi..se le-gă-naaaau..pe o pân-ză de paiaaaaaan-jen… Mai curând poţi face o ciorbă din carne de zmeu, decât să înveţi un om să în-numere. Suntem de cele mai multe ori surprinşi pentru că inevitabil apare coeficientul de incertitudine care ne poate duce în pragul nebuniei, să mă duc, să nu mă duc, bicicleta astâmpără galben umilinţa de a fi credincios la nesfârşit, să caut sau să adun, o bătrânică avea o cutie etanşă, pe a cărei etichetă scria: aici sunt lucruri care nu mai pot folosi la nimic, să înţeleg, să simt, un băiat foarte frumos scrie unei fete: când gândesc la tine, mie nu-mi ajunge că exist, offf, nu suportăm să fim surprinşi, pentru că orice noutate ne demonstrează că nu ştim nimic, că suntem un 0(zero) şi asta ne enervează, ne face orgoliul pulbere, ne face să ţipăm, să muşcăm, ce numere mari, hai să fim serioşi! Ne-măsura orgoliilor e definiţia a ceea ce ascunde trimiterea aceasta la numere! Un orizont e doar măsura unei mărginiri…da... Adevăratele numere mari sunt conţinute în intervalul 0(zero)-1(unu). Pentru că numerele mari tind spre echilibru spre nemărginire, ca şi cum 0 (zero) definit ca limită, spre minus, înseamnă lumea pierzaniei, iar de la 0(zero) în sus e cerul ce începe să fiarbă din capătul firului ierbii. Şi iarba-i mai albastră şi stelele sunt vii... Asta înseamnă, că dacă sunt, pot la fel de bine să devin nemărginită între cei doi poli ai mei. Înlăuntrul meu, sunt cuprinsă la jumătatea drumului între două infinituri spaţiale, limitele mele sunt tăcerea de dinaintea mea şi după, centrul universului este locul de unde privesc, gând care n-a fost sunet niciodată ... Şi 1(unu) este punctul de dinaintea mea. Pentru că dacă un punct este proiectat, dinamizat, îndrumat, înşirat, se face linie, şi dacă linia are tendinţe se transformă în suprafaţă, dacă vrea să se înalţe se naşte spaţiul cu univers cu tot. Eu sunt punctul şi eu sunt şi linia. Dacă rostim 1(unu) nu există interval. 1(unu) este o cifră ce însumează în ea cât e de dincolo şi până la ea, tot ce se întâmplă de la minus, până la 1(unu), cifra unu conţine toată energia acumulată, toată experienţa de viaţă de la ea şi până la ea. De la 1(unu) până la 1(unu) înseamnă TOTUL. Nu am enumerat ci am definit, am cuprins. Trăim fascinaţii pentru că spunând 1(unu), AM SPUS TOTUL. Copiind proporţiile trupeşti ale iubitei sale, un arhitect a construit un templu. O asemenea construcţie nu e supra-punere, e exprimarea însăşi a naturii lucrurilor, de vreme ce numerele şi raportul numerelor nu ţin de accidental, şi-atunci construcţia poate însemna o alta lume decât a palpabilului, construim o lume a senzorialului, a ideilor şi da, poţi şi să cuprinzi în braţe o idee, pentru că ideile plutesc IN ETER nu în aer. Eşti melodie. Melodie. Melodie. Muzică. Când cuprinzi totul, e ca şi cum ai pluti în eter ca o melodie... Numărând degetele celor două mâini, înveţi că fiecare deget are câte un însemn numeric, dar dacă te întorci şi numeri în celălalt sens, descoperi că ai mai multe degete, şi ei bine, nici asta nu e periculos, nu devii neom din atâta, şase degete se vor împleti atunci cu cinci, pentru că dacă gândeşti cumva pictural, două mâini legate înseamnă necuprinsul, şi cifrele pot însemna atunci cât iubirea de la un capat la altul între 6(şase) şi 5(cinci)! Mi-e bine deci să mă uit la 11(unsprezece). O înşiruire, o enumerare, ‘ordinalizare’. Ori "însemnul" nu e totuna cu ordinea. Eu fac însemne, desemne, şi alţii vin să facă ordine. Alţii vin în lumea asta să facă ordine, crezând că astfel sunt mai mult cu "1". Cu UNU.   Postat de catre Dana Stefan la data de 2008-10-21 23:33:12               Dana, Platon zicea că Lumea Ideilor se oglindeşte, ȋn Empiric, imperfect. Idee preluată şi dezvoltată de Plotin. Dar, ȋnaite de Lumea Ideilor (Intelectul Cosmic) este „UNU” sau „Mişcătorul Nemişcat” al lui Aristotel. Prin urmare, de ce să ȋncercăm de AICI să ne găsim imaginea «perfectă» din Intelect, cȃnd ȋntre acesta şi UNU nu există nicio oglindă?   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-21 19:56:50               P.S. Era sa uit: Si cel mai fericit!   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-21 19:45:51               pe mine nu m-a impresionat cu nimic poemul. oglinda, a fodt întoarsă pe toate părţile în scriere, nu stiu ce se mai poate spun despre ea. dincolo, dincoace, două, trei...n dimensiuni, un subiect obositor.   Postat de catre vasile iftime la data de 2008-10-21 19:27:48               Deasupra capului tău, femeie, se zărea sufletul unui copil chircit ori n-ar fi fost să fie conceput ori născut şi a fost conceput & născut. Într-o zi, într-o cârciumă cineva zice: lumea asta-i pe dos. Blasfemie, cretinule, nu vezi ce fericit sunt? Ei aş, eşti cel mai imperfect dintre toţi cocoşaţii, Gheorghişorule. Al tău, Gorun   Postat de catre Gorun Manolescu la data de 2008-10-21 18:47:07               poeme ca acesta nu trec neobservate. e suficient pana si un singur cititor.:) simbolistica din acest poem deriva din credinta potrivit careia imaginea si proiectarea ei sunt legate intr-o corespondenta magica. doar in acest sens, oglinzile pot retine sufletul sau forta vitala a persoanei ce se reflecta in ele; ea este un ochi care este in acelasi timp oglinda, dar se vede in acelasi timp si pe sine... Omul se slujeste de Om ca de o oglinda, „credinciosul este oglinda credinciosului” (un hadith) reciprocitatea constiintelor..... cu cat faţa oglinzii sufletului e mai „lustruita”, cu atat va fi mai in stare sa reflecte la randul sau, ca o oglinda, spiritul sau... personajul tau e capabil de asta, gorun.. imaginea lui este facuta ca sa primeasca influenta modelului sau, asa ca o oglinda. sufletul va primi prin ea, stralucitor, imaginea frumusetii sale. as vrea sa cred ca este vorba de O PARTICIPARE si nu de o simpla reflectare, aici...:) Linea   Postat de catre Dana Stefan la data de 2008-10-21 17:52:22               Prea personală părere Anda, pentru a generaliza atît de sentenţios!Eu aş zice că e o vînzoleală în draci pe şesul siniliu, sau pur şi simplu roadele lui Gorun nu plac!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-21 14:49:45               Un poem care trece neobservat! Pacat! Se pare ca incet, incet, si peste pajistea albastra, se asterne praful! Vot!   Postat de catre Anda Andries la data de 2008-10-21 14:45:04	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE