PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Rodica Elena Lupu ................................................... ÃŽn sfârºit, s-a fãcut liniºte în compartiment. Altã viaþã! -Of, bine cã au coborât! ofteazã domnul Cernat. La un moment dat, credeam cã nu mai suport. ªi se mai spune cã femeile vorbesc vrute ºi nevrute. -Uneori da, alteori nu, îi rãspund oftând uºuratã la rându-mi cã am scãpat de pacoste. Pãlãvrãgeala este un atribut al superficialitãþii, care corespunde unei anumite vârste. Trecerea anilor te obligã sã fii circumspect cu propriile-þi cuvinte, sã le cântãreºti greutatea, sã nu te risipeºti zadarnic. -ÃŽn ceea ce te priveºte nu cred cã ai avea dreptul sã te gândeºti la trecerea anilor ca la o povarã, îmi spune zâmbind domnul Cernat. Nu este cazul! Este suficient sã te priveºti în oglindã ca sã te convingi cât de fals ar suna o asemenea afirmaþie. -Pentru dumneavoastrã, pot pãrea neschimbatã, ca la douãzeci de ani..., am continuat fãrã chef, obositã de cei care ne-au tulburat liniºtea. -Chiar aºa ºi eºti, neschimbatã! -Mulþumesc, dar... Am vorbit despre mine, despre fiica mea Monia ºi despre scumpa mea nepoþicã Ana Maria, cele douã comori ale mele cu care mã mândresc. I-am arãtat chiar ºi fotografiile pe care le port cu mine peste tot, ceea ce l-a fãcut pe profesor sã ofteze adânc ºi chiar sã-ºi ºteargã o lacrimã... -Iertaþi-mã, domnule profesor. V-am supãrat cu ceva? -Nu, draga mea. Cum sã mã superi. Nici vorbã. Mã bucur pentru tine. Sã ai parte numai de bucurii ºi sã fii sãnãtoasã! -Mulþumesc asemenea. Sãnãtatea e importantã cã, în rest le ducem pe toate. Aveþi copii, domnule profesor? -Am, am doi copii. Bãiatul e mai mare decât fata, începe el sã-mi explice, dar se opreºte pentru o clipã ºi scapã un oftat. Fiica mea, Andra, e profesoarã ºi de la ea am un nepot la care þin foarte tare, continuã el ºi vãd cum îi sclipesc ochii de bucurie. ÃŽl cheamã Alex ºi sã ºtii cã e tare priceput, îi plac foarte tare calculatoarele. Mulþumesc lui Dumnezeu, îºi face profesorul cruce, cã Andra s-a împãcat cu bãrbatul ei. Era cât pe ce sã divorþeze. -Copiii mei se înþeleg foarte bine. Se iubesc, dar ºtiþi cum este… Ca sã te cãsãtoreºti, nu trebuie sã gândeºti. Trebuie sã simþi. -Asta aºa e, numai cã, de multe ori simþi ºi apoi.. -Prea multã suferinþã ºi prea multã bucurie întrece mãsura ºi dureazã puþin. Aºa e viaþa. Are ºi uºor ºi greu... Adevãrul e cã, legea porneºte de la principiul stabilitãþii cãsãtoriei ºi familiei. Cãsãtoria nu se poate încheia „de probã” sau pe perioadã determinatã, ea nu este contract, - decât cel mult unul moral - între soþi. Cãsãtoria este un drum ºi nu o potecã, o opþiune de viaþã ºi nu un moft sau o obsesie, sau o dorinþã „cã aºa se face” sau „aºa trebuie”. ÃŽn acelaºi timp, însã, cum nimic nu este absolut ºi nici mãcar definitiv, ceea ce începe, mai bine sau mai rãu, se poate încheia, de obicei, mai rãu. Cãsãtoria nu face excepþie cã nu este o „legare de glie” sau o sentinþã pe viaþã. Ea poate da fiecãruia norocul sau ghinionul de a alege un alt drum, pe parcursul sau la capãtul cãruia poate constata dacã a fãcut bine sau rãu. Uneori, însã, de cele mai multe ori în viaþã, regretele vin prea târziu... A pleca, spune cineva, înseamnã a muri puþin. A pleca dintr-o cãsãtorie poate însemna a trãi din nou. Un vis, o speranþã ºi, uneori o iluzie transformatã în deziluzie. E mai greu pentru cel care n-ar fi vrut sã plece. El a sperat, pânã în ultimul moment, cã se mai poate face ceva. De câte ori s-a întrebat, dacã a greºit ºi cât de grav sau nu. ªi aºteptarea fãrã orizont e o greºalã. Ne întrebãm adeseori dacã putea sã fie altfel. Rãspunsul e simplu: nu, pentru cã a fost aºa. -Orice sfârºit este un nou început, domnule profesor. Eu sunt de acord cu divorþul. Nimeni nu poate þine la o persoanã ºi în acelaºi timp sã o înºele. -Asta aºa e, ofteazã profesorul, dar parcã acum sunt prea multe divorþuri. -Dar dupã pãrerea mea e pãcat mai mare sã fii nefericit ºi sã stai în continuare alãturi de cineva; e grea singurãtatea, dar e mai grea singurãtatea în doi. Mie îmi place sã încurajez orice idee nouã ºi apãr orice cauzã care o vãd binefãcãtoare. Orice subiect, îl abordez cu obiectivitate, sunt intuitivã ºi caut adevãrul. De-am fi cu toþii inteligenþi ºi vigilenþi!!… -Tinerii nu mai sunt fericiþi în ziua de azi. -Fericirea nu e doar pentru cei tineri! -Dar ei sunt cei care nu se înþeleg… -S-au destrãmat mii de cãsnici. Eu de fiecare datã îi spun femeii: luptã nu aºtepta sã vinã soþul sã-þi rezolve problemele. Niciodatã bãrbatul nu trebuie considerat colac de salvare. -Bine zici. Mulþi stau împreunã de ochii lumii, sau pentru copii. ÃŽn casã, se ceartã, se bat ºi ies apoi la braþ. Mai mare ruºinea. -Cunosc ºi eu astfel de „cupluri serioase”. O viaþã plinã de chin. Decât aºa, mai bine singur. Cu certuri, cu ameninþãri... sã forþezi pe cineva sã stea cu tine… -Sau pentru banii lui. Ba sunt unii care se ºantajeazã. -Asta voiam sã vã spun ºi eu. Pãrerea mea e cã, divorþul e ca operaþia: nu e niciodatã bunã, dar uneori e necesarã. Pentru mine primeazã încrederea, hotãrârea ºi perseverenþa ºi atunci când consider cã un fapt este just, îl apãr împotriva oricãror opoziþii. Prefer tot ce e nou, neobiºnuit ºi caut oricãrei probleme ivite o soluþie nouã. Energia surprinzãtoare, de care dau dovadã mã ajutã sã pot aborda mai multe activitãþi fãrã a-mi pierde buna dispoziþie. ÃŽmi place sã lucrez cu oameni de toate felurile. Am mulþi prieteni, „prieteni”, niºte oameni care simt cã au oarecare afecþiune pentru mine ºi îmi este greu sã-mi gãsesc timp sã mã vãd cu toþi. Mulþi dintre ei îmi spun ºi cred cã sunt o enigmã pentru ei. Oricâtã afecþiune aº avea pentru aceºti prieteni, oricât de largã ar fi capacitatea mea de înþelegere, din toate punctele de vedere, ei au adesea impresia cã nu mã cunosc cu adevãrat. Nu-mi place sã mã amestec în afacerile celorlalþi, pentru cã sunt de pãrere cã fiecare are dreptul de a-ºi alege modul de viaþã, atâta timp cât acesta nu lezeazã libertatea celorlalþi. ÃŽmi cer scuze dacã am alunecat în meseria mea de jurist, dar consider cã sunt mai degrabã isteaþã decât materialistã ºi apreciez ce e frumos în viaþã ºi ºtiu sã mã bucur de ea. ÃŽn ceea ce priveºte banul, nu mã intereseazã pentru mine în special, ci mai degrabã sunt prea generoasã în acest domeniu faþã de alþi risipitori inconºtienþi. Având un spirit independent, ceea ce ºtiu foarte bine, adeseori am un comportament imprevizibil. Am oroare însã, de a fi constrânsã ºi resping orice tentativã de intrare în libertatea mea personalã. ÃŽmi displace sã mi se impunã orice fel de regulã, sã fiu limitatã prin orice fel de restricþie, este ceea ce, poate, mã þine departe de legãtura unei cãsãtorii. Am fost hotãrâtã la douãzeci ºi unu de ani ºi mi-am întemeiat un cãmin. Mulþumesc lui Dumnezeu cã am fata! A fi mamã este cel mai minunat lucru. Iar mulþumirea sufleteascã îþi este ºi mai mare atunci când copilul tãu te respectã cu adevãrat ºi eºti sigur cã te iubeºte, lucru pe care eu l-am trãit din plin. Niciodatã copilul meu nu a fost o piedicã pentru mine ºi ceea ce am vrut sã realizez. Plãcerea pe care o ai de a face ºi a creºte un copil îþi dã forþã sã mergi mai departe. Dovada este cã, atât ea, cât ºi eu am reuºit în viaþã atât cât am meritat. Dumnezeu ne-a ajutat de fiecare datã în tot ceea ce am întreprins ºi am trecut orice obstacol, uºor, greu, nu m-am plâns niciodatã nimãnui. ªtie oricine cã atunci când ai nevoie nu prea se gãseºte cineva care sã-þi întindã mâna. Pentru cei mai mulþi dintre noi, viaþa în doi este imprevizibilã, are niºte legi cam ciudate ºi continuã sã rãmânã un mister. De faptul cã s-ar putea trãi în doi ca unul, adicã într-o comunicare absolutã, totalã, uneori mã îndoiesc. Vin sã-mi întãreascã îndoiala puþinele excepþii întâlnite, aceste puþine excepþii îmi ocrotesc speranþa cã se poate. Ca sã atingem idealul unui astfel de cuplu, în cazul meu, pardon, în cazul nostru, ceva nu a mers, ceva ne-a lipsit… Cãsãtoriile ºi iubirile vin ºi se terminã atunci când nu te aºtepþi. Dar, þinând cont de faptul cã mã intereseazã prea puþin opinia publicã, am preferat sã rup o relaþie inconfortabilã ºi fãrã armonie decât sã rãmân subjugatã din obligaþie. Ochii se pot înºela, dar inima nu greºeºte niciodatã. La noi te înjurã toþi. Poþi sã fii Statuia Libertãþii, cã tot eºti înjurat. -Cei ce se cãsãtoresc ºi o fac din interes mai bine ar rãmâne singuri, îi spun domnului Cernat. Eu ºtiu un lucru: mi-e teamã de singurãtate, dar mi-e mai teamã sã depind de cineva. -E un mare adevãr în ceea ce spui. -Nu sunt o persoanã deosebitã sau durã, sunt amatoare de lucruri mai cãlduþe. Iubesc confortul, deºi, nu am parte de el de multã vreme. -Nu eºti singura. De când sunt pe pãmântul ãsta, numai de muncã am avut parte. Dar spune-mi, când faci ceva ce nu-þi place, regretaþi? -Da, pentru cã încalc niºte principii. Dar sã ºtiþi cã nu fac, niciodatã nu fac ceea ce nu-mi place. Existã oare vreo fiinþã omeneascã în stare sã-ºi fi dat seama vreodatã ce-i aceea viaþa, atâta vreme cât o trãieºte, ce înseamnã fiecare, fiecare minut? De aceea poate mã îndemna tata : „Nu analiza, ci trãieºte!” Pânã la graniþã, cam asta a fost atmosfera, apoi, domnul profesor ................................. ................................................. * * Sunt în tren. Trenul meu pleacã ºi eu voi merge cu el. Glasul roþilor de tren se pierde în noapte. ªi poate cã ne vom întâlni o datã la rãscrucea celor patru puncte cardinale. Poate!... Profesorul Cernat... Medita probabil la bilanþul iubirii lui, care pune faþã-n faþã nelimitatele conturi ale fiecãrui îndrãgostit. Valuri întregi de capital n-ar fi în stare sã reglementeze sau sã ofere garanþii pentru stabilirea acestui bilanþ atât de labil. Prin iubire apare omul pe lume, cu iubirea are de-a face aproape toatã viaþa, realizând datorii sau profituri ºi, când moare, e dat uitãrii tot prin intermediul iubirii. Nu existã fãpturã care sã nu aibã conturi cu aceastã forþã capricioasã, inexorabilã, puternicã, ºi cu care, de fapt, nimeni – bãrbat sau femeie – n-ar accepta de bunã voie sã trateze afaceri. „Cãsnicie fericitã”, „partidã bunã”, „camaraderie idealã”, „comuniune de-o viaþã”, toate, absolut toate, stau faþã-n faþã ºi se ciocnesc strident de: „nu se înþeleg”, „situaþie imposibilã”, „eºec”, „poveste tragicã”. ÃŽn orice alte domenii de activitate poþi lua mãsuri de asigurare, poþi sã modifici, sã prevezi, sã te aperi, în afarã de iubire, unde eºti neputincios. Nãvãleºte spre tine din întunericul nopþii ºi în noapte se întoarce. Dãinuie sau se volatilizeazã. κi bate joc de dictatori, de tirani, de parlamente, de regi ºi împãraþi, de cerºetori, de judecãtori ºi de episcopi, înnebuneºte de fericire sau de suferinþã, se dezlãnþuie, procreazã, furã ºi ucide; e devotatã, fidelã, nestatornicã, n-are ruºine ºi nu cunoaºte stãpân; clãdeºte cãminuri ºi le devasteazã ºi – câteodatã – face din douã inimi una singurã pânã la moarte. ÃŽn socotelile lui cu oamenii, destinul nu încheie niciodatã conturile... * * Povestea se sfârºise demult, dar noi nedumeriri se ridicau în mine... Dar mi-am amintit dintr-o datã de Ileana. Florea Cernat a spus cã soþul acesteia s-a aflat în diplomaþie în..., dar a decedat în urmã cu doi ani, aºa cã dacã ea s-a stabilit acolo, înseamnã cã... Aha! Am fãcut, crezând cã descoperisem adevãrul, dar pe loc m-am admonestat: „Ce adevãr? Care adevãr?” m-am interogat cu un soi de revoltã. Adevãrul era cã nu-mi convenea sã accept gândul care-ºi fãcea loc, ºerpeºte, în sufletul meu, dar cu toate acestea continuam sã mã aflu în preajma acelui gând, iscodindu-l: „Ce adevãr crezi tu cã ai descoperit? Cum de nu-þi dai seama cã omul acesta ...” Din pãcate, fantezia mea era – chiar dacã numai în aparenþã – foarte aproape de adevãr: pe peronul gãrii din..., o femeie i-a ieºit în cale amicului meu de cãlãtorie, ºi acea femeie nu era Silvia. Am avut suficient timp sã-i privesc ochii: nu semãnau nici pe departe cu cei despre care-mi vorbise el ºi parcã era ºi mai în vârstã. Era totuºi o femeie tulburãtoare. Au rãmas unul în faþa celuilalt, câteva clipe, tãcuþi, a fost doar un dialog mut, al privirilor, dupã care s-au îmbrãþiºat. Eu m-am rãtãcit ºi m-am pierdut în marea mulþime a pietonilor. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE