PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
C Text postat de Stan Papusa I Anchetatorul îi apucă mâna în care ţinea pixul şi-l strânse până se auziră oasele trosnind. Lampa îi ardea creştetul capului şi urletele i se izbeau de timpan ca nişte sloiuri de gheaţă. Care poate fi cauza scăderii lichidului de răcire din vasul de expansiune? Care, care, care? Nu ştiu, nu ştiu. Jan plângea şi mucii în curgeau din nas amestecându-se cu bale sângerii. Anchetatorul îi dădu drumul scârbit. Nu eşti vrednic să te urci în camion, amatorule. O să mori cu permisul de B în mână. B-istule. Nu eşti decât un B-ist, nenorocit. Ca toate proastele de care te împiedici la Billa. Ca loserii care se dau jos din maşină de cinci ori până o parchează. Nu, vă rog, nu. O să învăţ, o să fiu mai atent! Deodată lumina care venea de sus se făcu şi mai mare. Tot mai mare, până nu se mai vedea nimic în jur. Era ca Saul pe drumul Damascului. Auzi o voce tunătoare: nu eşti vrednic nici de Rai, B-istule. Aici n-au loc amatorii. O sirenă începu să zbiere. Sunetul se schimba, treptat, în ceva cunoscut. Iubitule, trezeşte-te. Trebuie să te duci la Pipera. Azi e ziua cea mare. Jan deschise ochii. Buimăcit de visul teribil se târî spre baie, tremurând. II Pe Barbu Văcărescu maşinile se înlânţuiau la nesfârşit. Jan dădu drumul la radio pe un program oarecare. O muzică imbecilă, practic numai câteva secvenţe care se repetau la nesfârşit, îi cotropi bordul. Ucici, ucici, ucici, ţâs, ţâs, ţâs… Schimbă programul. Schimbă programul. Schimbă programul. Observă că pe banda a doua maşinile se mişcau mai bine. Dădu semnal şi se puse, uşor, în mişcare. Era hotărât să nu se mai bage, va sta ca şi când ar fi cu camionul, până cineva îl va lăsa. Dar ei accelerau. De cum dăduse semnal cei de pe banda a doua parcă prinseseră aripi. Fuck me! Şi se băgă. Aproape imediat ritmul se încetini şi coloana se opri iarăşi. Cei de pe banda întâi se puseră în mişcare. Şi mergeau, şi mergeau. De data asta era mai bine dincolo. Parcă era ca într-o poezie a lui Sorescu al cărei nume nu şi-l amintea. Mereu se deschideau două drumuri în faţa unuia şi mereu alegerea era greşită. Până la final, când s-au deschis două ceruri. După o jumătate de oră, loganul roşu al lui Jan făcea dreapta pe Pipera. Bwhahahaha, făcu la mişto cu gândul la Becali. La intrarea în curtea sediul Brigăzii de Poliţie, evident coada de maşini de pe sens invers era dură, neîntreruptă. Dădu semnal şi aşteptă. O Matizistă care oricum stătea la rând acceleră. Nu cumva să îl lase să intre să-şi facă treaba. Un camionagiu îi dădu flash. Mersi frate, dacă ai şti că tocmai la examen pentru C merg… Pe tine te doare în cuc, ai dat examenul pe vremea lu' Pazvante când era mai uşor. De la episodul Piteşti, când presa dezvăluise ce măgării se făceau şi cum se dădeau carnete de toate categoriile pe bani - chiar Piedone, grasul acela demagog care cică face ordine în pieţe când de fapt se ia de toţi cumeţii care vând 3 morcovi luase carnet cu toate categoriile - sistemul se făcuse de rahat. Multe întrebări introduse într-un program şi calculatorul te oprea la 5 greşeli. Jan învăţase două luni de zile din cartea lui Pălălău, ultimul răcnet în materie. Trebuia să ia. Neapărat. Altfel cum se va uita în ochii nevesti-sii? Cum putea să mai rânjească ironic atunci când Maricica se urca disperată cu ţâţele pe volan să vadă dacă nu cumva cu colţul din dreapta al maşinii păleşte maşina din dreapta când parca la Billa. Ah, un deliciu erau parcările Maricicăi. Mereu cu faţa. Degeaba îi spusese Jan că e mai uşor cu spatele, că oglinzile te ajută să mişti maşina la centimetru, că mai greu apreciezi unde e colţul din dreapta faţă al maşinii, decât colţurile din spate. Ea ştia numai cu faţa. Oglinzile laterale nu erau bune, când mergea cu faţa nu vedea nimic în ele. Doar aia interioară era bună. Pentru machiaj la semafor. Când toţi bădăranii o claxonau că mai pierdea 1 secundă, 2, 3, 4, 5. Dar ne vreţi frumoase, boilor, striga Maricica, cu un soi de satisfacţie. Noaptea nu mai sunteţi misogini, panaramelor. Căpşunarilor! Asta era o expresie prinsă din zbor de la Jan. Dar el o spunea cu un soi de blazare, când trecea câte unul cu maşina din anii 90 şi ceva, cu numere de vest şi i se băga în faţă fără semnal. Căpşunari, ce vrei? III Jan urcă la etajul întâi. După ce află care este sala unde se dă examenul pe calculator, intră. La uşă un pit-bull în uniformă porunci: Buletinul şi programarea. Inima deja îi intră în viteza a 3-a când întinse cele cerute poliţaiului care statea cu burta în faţa unui calculator. Primi un bon cu un cod de bare: staţi la un calculator.O luă într-o direcţie oarecare. Nu acolo, dincolo, lângă domnul care nu-şi scoate şapca din cap. se auzi o voce din spate. Nici nu se întoarse de frică. Mai repede, ia uite bă frate, abia se mişcă. Grăbi pasul. Transpiraţia rece i se lăţea pe piept, sub cămaşa albă, cea mai bună pe care o avea. Se învăţase că atunci când ai de-a face cu Poliţia respectul de sine trebuie lăsat la poartă. Sau la wc. Ei erau în slujba cetăţeanului numai din vorbe. Harneală de politruc nenorocit. Ţineţi codul de bare sub monitor sa fie citit de sistem. Da, sistemul. Sistemul e de vină pentru toate. Concentrarea îi scăzu brusc, parcă nu mai ştia nimic. Cât fac 2+2? Cât naiba fac? Făcu adunarea de 4 ori.Da, era sigur că nu fac 16? Sau e vreo capcană? Transpiraţia se mărise. O să arăt precum Cotabiţă la ieşire. Măcar să fie cu folos, se încurajă Jan. După trecerea întrebărilor prin care SISTEMUL te învăţa cum funcţionează, începu testul. Primele două întrebări erau banale, priorităţi, semafoare. A treia ceva cu culbutori şi supape. O plezni. 1 greşeală scria cu roşu în partea din dreapta sus a monitorului. Doamne, a treia întrebare şi deja o greşeala. Mai am 23 de întrebări!!! Fesele i se strânseră instinctiv. Îi venea să se pişe pe el. Stomacul îl durea. Se ura că nu mâncase acasă. Dar cine ar fi mâncat după visul acela? Doamne… Mai făcu bine vreo 10 întrebări apoi mai greşi de două ori. Încă unele bune încă o greşeală. Funia ajunsese la par. Mai avea de răspuns la o întrebare şi nu putea greşi. Avusese parte de nişte întrebări de mecanică pe care nu le întâlnise pe nicăieri. Nici pe site-ul autogeneral, nici în cartea lui Pălălău. La vreo două răspunsese bine din noroc şi logică. Câţi centimetri are o bujie? Fuck me, abia dacă ştiu cum arată. Răsuflă uşurat când văzu ultima întrebare: Cum se reglează convergenţa roţilor directoare la autocamion? a) prin răsucirea barei longitudinale b) prin răsucirea barei de conexiune c) prin înclinarea pivoţilor către interior Puse degetul pe B şi apăsă TRIMITE. URA, ADMIS!!! Nu conta că habar nu are care e bara de conexiune. Că nu ştia dacă se poate răsuci pe marginea drumului sau doar la service cu scule şi utilaje speciale. Aşa era SISTEMUL şi aşa învăţase. Ca un papagal nenorocit. Am terminat domnule ofiţer! Admis? întrebă cerberul de la birou. Da! Vă prezentaţi la examenul de traseu din programare. Să trăiţi. IV Vântul bătea destul de tare printre copacii din parcul IOR. Şapte tipi stăteau de vorbă, unii cu braţele încrucişate pe piept, defensivi, doi cu mânile în buzunare şi unul gesticula. Puştiul de vreo 22 de ani le explica ceva foarte hotărât. Jan se apropie precaut: Salut. Sunteţi pentru categoria C? Da, răspunse puştiul. Şi imediat îşi continuă explicaţiile savante: Deci băi, vii aşa, te apropii de marcajul din stânga al benzii, te uiţi în oglinzi, să nu vină ceva din stânga ca o sa muşti din banda doi când iei curba, te asiguri şi că din spate dreapta nu se bagă vreun scuterist de ăsta muci pe lângă tine să îl faci pilaf la bordură şi iei curba larg, cam când treci cu jumatea maşinii de curbă. Sau şi mai bine când ajunge roţile din spate la curbă. Să fii sigur că nu te urci pe bordură că ai belit-o. Pici la sigur examenul, că nimeni nu riscă să iei tu babele şi semafoarele după camion. Ceilalţi îl ascultau foarte respectuoşi. Un ţigan cu mâinile în buzunare, zice: băi nene, dacă vrea să te pice tot te pică. Ai înţeles? Tre să ştii să te descurci în ziua de azi. O voce precipitată îi alertă imediat. Băi veniţi încoace. Instructorul de la autogeneral, Nea D. arătă cu capul spre intersecţia Liviu Rebreanu cu Câmpia Libertăţii. Doi poliţişti, unul mustăcios şi altul cu chelie veneau alene cu nişte mape sub braţ. Ionescu, Grigore, Bulai, Hanganu, veniţi cu mine. Ceilalţi la dânsul, spuse mustăciosul. Aţi avut bulan, zise instructorul de la Dinu. Mustăciosul e bulangiu, dacă picaţi la el plecaţi acasă. Jan, cu ţiganul şi puştiul atotştiutor erau la celălalt. La cel bun. Hai, unu în camion, unu martor şi unu la volan, comandă poliţaiul. Jan se aruncă în benă tremurând. Camionul începu să se zguduie. Ştia că e ţiganul la volan. Jan ridică un colţ al prelatei şi se uită pe unde merg. Deodată o frână îl dădu de-a berbeleacul până la peretele dinspre cabină. A picat ţiganu, e clar. După o vreme camionul porni iar. Merse puţin, pac, altă frână. De data asta Jan se ţinea de scheletul de lemn al benei. O aşchie îi intră în articulaţia degetului mare, făcându-l să înjure şofereşte. Din frână în frână ajunseră pe lângă Dâmboviţa, spre VW. Camionul se opri. Treci în faţă, se auzi o voce autoritară din zona cabinei. Cine eu? întrebă prostit Jan. Da cine mă? Bush? O luă prin dreapta şi urcă în cabină, pe lângă poliţistul care se dăduse jos. Treci aici, zise instructorul indicându-i locul din spatele scaunelor, zona de dormit pentru şofer. Ţiganul de la volan îi făcu cu ochiul. Admis, zise poliţistul către ţigan. Incredibil, îşi spune Jan. Dacă a luat panarama asta care a mers numai în frâne nu o să am probleme. E băiat bun gaborul. Puştiul acceleră şi maşina începu să tremure. Frâna de mână, zise cheliosul. A, scuzaţi şefu. Lăsă frâna şi porni horcăit, cu a 5-a. Avariile! zise instructorul. Aoleu, pardon. Luă viteză repede şi se puse pe banda doi, deşi unu era liberă. Făcu dreapta la primul semafor şi apoi înainte. La prima curba mai strânsă se urcă pe bordură. Scuze şefu, m-am grăbit. Pietonii se agitau să nu-i ajungă pe trecere camionul cu superman la volan. În cele din urmă, înainte de intersecţia de la Grigorescu poliţistul îl puse să oprească. Admis! Urma Jan. Se mută tacticos pe scaunul şoferului, îşi puse centura. Pornim. Jan puse semnalul de stânga şi aşteptă să treacă maşinile de pe banda doi. În faţă nu putea să plece direct de una într-un tico care vorbea la telefon sub semnul oprirea interzisă înainte şi după semn. Probabil că ea înţelegea că sub semn se poate. Da nu înainte şi nici după. Exact în dreptul lui, da. Cârdul de maşini părea nesfârşit. Păi ce facem maestre, nu mai plecăm? Ăăă, păi dau prioritate, şefu. Păi dăm, dar nu mai mergem azi? Ba da şefu. Şi Jan începu să bage uşor botul camionului pe banda doi. O frână îl aruncă în faţă şi centura îl prinse cu dragoste. Păi aşa bă? Când e mai rău? Trebuia după ăsta cu dubiţa, zise cheliosul cel bun. Păi mi-a dat flash şefu. E, ţi-a dat pe dracu. Hai mergi. Jan se puse în mişcare. Devansă ticoista şi cu semnal se instală pe banda unu, cum prevede legea. După 100 de metri, trecere. O babă mergea gânditoare pe sensul celălalt apropiindu-se de sensul pe care camionul lui Jan mergea cu 30 pe oră. Jan ridică piciorul de pe acceleraţie, ca să-i arate poliţistului că e precaut şi analizează daca e cazul să treacă sau nu. Da mergi mă frate! se oţărî omul legii. Jan ştia lecţia. Dacă accelera sigur i s-ar fi pus frână, aşa că păstră ritmul. Bă am zis să mergi bă frate, ce profesionist eşti tu? Jan acceleră. Între timp baba ajunsese la bordura care mărginea spaţiul de refugiu dintre cele două sensuri. Ce faci? strigă poliţistul. Păi…trec. Frână. Poliţistul apăsase ca un meltean, până la fund. Treci pe naiba cu baba pe trecere. Dacă ai aşteptat atât, eu ţi-am zis să te grăbeşti. Porneşte! Porniră. O luăm la stânga la intersecţie, spre IOR. Jan mergea uşor, cu semnalul de stânga pus, ca să schimbe benzile. Cei din spate se târau în coada lui, nici nu îl lăsau, nici nu treceau, de frică. Păi ce faci, nu treci? Dau prioritate, şefu. Eeee… făcu cheliosul nemulţumit. Jan opri semnalul. Cei din spate luară viteză, devansându-l unul câte unul. Vezi că nu mai ai semnal, făcu poliţistul dojenitor. Ştiu, l-am oprit că stăteau ăştia în fundul meu, nici nu treceau, nici nu mă lăsau. Puse iar semnalul, se băgă. Cam periculos, mârâi poliţistul. De la ce distanţă faţă de locul unde intenţionezi să schimbi poziţia maşinii se dă semnal în interiorul localităţilor? De la 50 şefu. Aha deci ştii. Şi tu cât ai avut? 10 este? Şefu, aşa şofereşte… Nu se poate aplica exact mereu regulamentul în aglomeraţia asta. Aaa, e prost regulamentul. Scrie mă tu altul bun atunci. Domnule instructor, păi ce profesionişti sunt ăştia ai dumneavoastră? Cum îi pregătiţi? Instructorul îşi scutură o scamă imaginară de pe blugi şi nu zise nimic. Trage pe dreapta. Respins. Mai luaţi nişte ore domnule. Vântul se potolise. O luă spre Pipera la reprogramare. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   nu poate decat sa ma bucure faptul ca v-a placut. poate o dau la publicat pe undeva. macar sa incerc. stan păpuşa   Postat de catre Stan Papusa la data de 2008-10-21 08:11:13               Bine scris! Calvar. vot   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-20 15:59:50               Brava dom' Păpuşa!Amuzantă istorioară...da aia o ştiţi:cîte feluri de indivizi există? Oameni buni şi şoferi!   Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-20 15:41:55               vă mulţumesc, domnule Bordaş.   Postat de catre Stan Papusa la data de 2008-10-20 07:20:45               URA, ADMIS!!! Nu conta că habar nu are care e bara de conexiune. Că nu ştia dacă se poate răsuci pe marginea drumului sau doar la service cu scule şi utilaje speciale. Aşa era SISTEMUL şi aşa învăţase. Ca un papagal nenorocit. Simptomatic. Uite că Stan Păpuşă este, totuşi, scriitor. Dacă pînă acuma aveam îndoieli, s-au cam risipit. Teribil de ancorat în realitate, textul ăsta. Şi scris cu vervă, cu umor.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-10-19 14:50:27	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE