FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
FRUMUSETEA VARSTELOR
Text postat de Veronica Pavel


Nu spun nimica nou când afirm ca fiecare vârstă își are farmecul ei. Copilăria înmagazinează esența cunoașterii lumii înconjurătoare. Ne întoarcem cu gândul la ea, când suntem triști, pentru a regăsi confortul inocenței și al lumii văzute de ochii copilului din noi. Tinerețea e vârsta viselor și dăruirilor, a planurilor și avânturilor. Vârsta a treia, de aur, a cărei frumusețe trece uneori neobservată, are strălucirea ei, acumulând forțele emoționale ale tuturor vârstelor.

Ma voi opri în cele ce urmează la câteva exemple care ilustrează frumusețea fiecăreia din cele trei vârste, frumusețe pe lângă care trecem zilnic, uneori oprindu-ne ca s-o admirăm, alteori, din păcate, fără măcar să o observăm.

Recent a aparut la editura Humanitas o carte de memorii scrisă de Adrian Oprescu și prefațată de Gabriel Liiceanu, intitulat㠓Vărul Alexandru si alte povești adevărate”. Autorul de 78 de ani nu este scriitor, dar fiind rudă cu Gabriel Liiceanu, directorul editurii Humanitas, i-a trimis manuscrisul acestei prime cărți pentru lectură. Liiceanu mărturisește în prefață că nu a avut de loc chef să citească manuscrisul, printre sutele pe care le primește, dar, când a început lectura, după câteva pagini nu l-a putut lăsa din mână. Același lucru mi s-a întâmplat și mie, am fost imediat captivată. Memoriile încep cu perioada fericită a autorului, copilăria, după care continuă cu anii de detenție politică petrecuți în diverse închisori și, apoi, la Canal. Autorul a fost ridicat în 1949, când era student, și întemnițat în valul de arestări politice staliniste. Întrebat de ce s-a hotărât să scrie, autorul răspunde: “Am scris pentru că mi se părea că aveam ceva de spus”. Iar Gabriel Liiceanu se miră, în prefață: “De unde a învățat să scrie la peste 70 de ani? Cu această întrebare în minte, m-am grăbit, spune Liiceanu, să dau cartea la tipar”.

Frumusețea copilăriei, a însăși noțiunii de copil, este descrisă de autor într-o întâmplare emoționantă. Era deținut și lucra la Canal muncind 11 ore pe zi la datul pămantului cu o lopată care-i făcuse niste răni ulceroase în palme. Cum durerea devenise insuportabilă, l-a întrebat pe batrânelul (tot deținut) care le distribuia zilnic lopețile, ce era de făcut. Bătrânelul i-a spus să vină a doua zi foarte devreme, ca să-i poata da singura lopată mai bună, care nu face răni. Așa a făcut și după câteva zile rănile începuseră deja să se vindece. Autorul s-a împrietenit cu batrânelul, care, într-o dimineață i-a șoptit cu un aer misterios să intre în magazia de unelte, o baracă ce-i servea și ca dormitor, ca să-i arate “ceva”. Intrând a văzut, spre marea lui mirare, că pe patul îngust de lemn putrezit dormea, învelit cu pătura slinoasă de închisoare, un copilaș blond de vreo trei ani. Vederea acestei “minuni” l-a emoționat pe deținut. Bătrânelul i-a explicat că era copilul unor detinuți de la o alta baracă și că îl vizita mereu pentru bucățica de pâine pe care o primea la fiecare vizită. Cum de data aceasta se făcuse târziu seara, l-a culcat la el. Pe rând, toti deținuții au fost aduși să vad㠓minunea” și, în acea atmosferă de mizerie de la Canal, darul de a putea privi naturalețea unui copil dormind i-a încântat pe toți. Iată cuvintele autorului: “E greu de descris expresia pe care o căpăta fiecare de îndată ce apuca să zărească copilul dormind. Nu ajungeau să se dezmeticească. Alții, nerăbdători, veneau sa le ia locul. În felul acesta, în scurt timp, toată brigada s-a regăsit grămadă la ușa barăcii cu un aer buimacit. Parcă primise fiecare o măciucă în cap. Ici și colo mai auzeai pe câte unul șoptind: “Dumnezeule, ca frumos mai este!”” Cineva a avut ideea sa fie aduși și paznicii să privească copilul, l-au vazut și inimile tuturora s-au înduioșat. Dar după câteva zile “familia” cu copilul a fost mutată la o baracă mai îndepărtată. Fiecare din paznicii soldați raportase superiorului vizita puștiului, de frica denunțurilor, iar superiorii au fost nevoiți, tot de frică, s㠓ia masuri”. Minunea apariției copilului a ramas însă întiparită în memoria deținuților, care l-au numit “copilul sfânt”….

Frumusețea caracterului și înțelepciunea bătrânelului ajuns la vârsta “de aur” e magistral pusă în evidență în carte. Dar autorul face un portret de neuitat și unui alt “vârstnic”, acela al bunicului din Cezieni la care autorul își petrecea vacanțele în copilarie, pe când părinții erau la Caracal. Bunicul îi spunea copilului “nepurcelule, hai să te învăț să trăiești”, sau “nepurcelule, ia o furculiță și mănâncă”. Și așa copilul a fost inițiat în tainele albinăritului, culesului pepenilor, călaritului. Când bunicul îi dădea ceva să mănânce, numai după ce copilul termina se așeza și el la masă. “Mă aștepta întotdeauna să termin, povestește autorul, și abia apoi începea și el. Pesemne că nu vroia să rateze spectacolul plăcerii întipărite pe chipul meu. Era modul lui de a-și dubla “traiul bun”, contemplând, în încântarea mea, felul în care altul îl descoperea”. Ilustrarea frumuseții și bunătății bunicului nici n-ar fi putut fi mai potrivită!

Aș mai avea multe exemple despre “vârsta de aur”, pe care mulți o consideră o povară, fără a-i observa adevărata strălucire, dar trebuie să dau locul cuvenit și câtorva cuvinte despre tinerețe!

De fapt, când sunt tineri, oamenii nici nu au timp să realizeze acest lucru. Cum bine remarca Goethe, “Dacă tinerețea e un defect, ne corectăm repede de el!” “Tinerețea e o achiziție a vârstei coapte!” scrie Jean Cocteau, atrăgându-ne atenția asupra faptului că reflectăm asupra ei mai ales după ce a trecut! Cât despre înțelepciunea vârstelor, Jean Jacques Rousseau ne amintește: “Tinerețea este timpul când înțelepciunea se învață, batrânetea este timpul când ea se practică”.

Închei încercarea mea de a ilustra frumusețea tuturor vârstelor cu afirmația scriitorului Philippe Soupault (1897-1990), unul dintre fondatorii curentului suprarealist în literatura franceză, care a scris: “Când ești tânar, ești pentru totdeauna”!






Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  :) Tea, imi pare bine ca ai remarcat
dramul de "provocare" din ultima mea fraza.

spuneam ca "a fi batran" e ceva destul de clar.
nu ca batranetea ar clarifica ceva, nu la asta ma refeream, ci la faptul ca "batranetea" pare un concept mai bine stabilit, in contrast cu "tineretea". Fie si doar in sensul ca
"batran" e ceva de care evitam sa vorbim pe cand "tanar" e un cuvant preferat, folosit in exces :), vezi de pilda
expresiile "tanar sexagenar" sau "tanar bunic" etc etc.
Totusi, s-ar cuveni si o analiza mai nuantata a ceea ce poate semnifica "batran".
Nu e deloc simplu si nici atat de "clar" cum am vrea sa credem expediind problema intr-o mica fraza. Cert, comentariul tau nu e off topic !

:)
 
Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-17 17:25:59
         
 
  erata: le-ai vazut.  
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-17 16:56:42
         
 
  off topic; Tiberiu, varsta nu clarifica....amplifica conceptual ceea ce tineretea se "sperie" sa faca....firesc dealtfel .....asa cred eu....

Calvar
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-17 16:54:02
         
 
  Tiberiu,

Ma bucur ca ai remarcat intentia mea de a pune alaturi "vârstele". Exact asa e, am gandit acele "cupluri" si am fost impresionata de claritatea cu care l-ai vazut si marcat! Multumesc pentru trecere si pentru comentariul tau inteligent si bine punctat!

Tea draga,

Cata dreptate ai in legatura cu "vechiturile" cu valoare de "antichitati", pe de o parte, si "gramada de gunoi", pe de alta! Nu stiu cât pot întzelege tinerii de azi, din fericire ei n-au cunoscut timpurile de care Adrian Oprescu vorbeste! Dar au si ei greutatzile lor, nimeni pe lume nu e lipsit de imensa varietate de dificultati pe care viatza o ofera tuturor, cu mare generozitate! :)))

Foarte multumesc pentru trecere si semn.

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-17 16:32:55
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Hi, Vero!

"Problema" asta a varstelor n-o s-o elucidam noi niciodata-nu noi cei de acum, asa ca idee- dar ne place sa o rascolim , uneori parca am recapitula rascolind podul casei de "vechiturile" puse la pastrare, alteori parca am cauta -furibund- in tr-o uriasa gramada de gunoi si evident nu scoatem la iveala decat gunoi!

Cartea despre care scrii tu, la care citesc acum, este caleidoscopica, omul , Oprescu, se misca precum lumea in care a trait, cum bine subliniezi, intre euforia reeditarii senine(copilaria) si tragismul "rascolirii in gunoi" care pe el aproape l-a acoperit.

Mi-a placut ce zici, cum l-ai retinut ( pe Adrian Oprescu)

Si poate tinerii vor intelege cate ceva.....sau poate nu!

Calvar. si vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-10-17 16:15:06
         
 
  Imi face placere sa salut idea ta de a readuce in lumina nu atat varstele cat relatia dintre ele,
printr-un numar de cupluri de "persoanaje" :

Liiceanu si ruda lui de 78 de ani
batranul si detinutii
paznicii si copilul
bunicul si nepotul
...
viata si scrisul vietii
in cele din urma
scrisul si cititul

se pare ca a fi "batran" e ceva destul de clar, pe cand "a fi tanar" e un concept care inca nu si-a epuizat fatetele

:)
 
Postat de catre definitiv retras 02octombrie09 la data de 2008-10-17 15:23:31
         
 
  Multumesc cititorului care a trecut si a lasat lumina in tacere.

Da, se pare ca uneori "Tacerea e de aur" si apreciez gestul, bucurandu-ma de discretzia celor ce stiu legenda cuvintelor. Legenda pe care am invatzat-o de la tata, cand eram mica, si pe care o voi scrie candva si aici...

Cu aprecieri userilor ce s-au perindat pe pagina mea,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-17 13:52:32
         
 
  Da, așa e. Titlul, într-adevăr, mi s-a părut cunoscut, nu textu-n sine.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-10-16 21:52:15
         
 
  Nu, AAA, nu e repostat, abia l-am scris luna trecuta si a aparut doar in Observatorul. Poate ca ai citit cartea lui Adrian Oprescu? Oricum, o recomand cu caldura, e o carte care m-a impresionat mult, dupa cum se vede...

Am scris un sonet despre varsta a treia, poate de aceea ti se pare ca a fost postat, dra sonetul acela nu semana deloc ci ce am scris aici....

Multzam de trecere!

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-16 21:46:09
         
 
  Citit. Parcă recitit. E repostat?  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-10-16 21:38:18
         
 
  Grozav linkul, Luchi :))), merci mult!

Chiar ma gandisem la tine, pentru ca ma amuzase jocul tau de cuvinte [ver(s)ificatie] din comentariul lui R. St. :)))

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-16 20:19:05
         
 
  Vero, unul dintre voturile anonime îmi aparține, pentru că textul tău mi-a amintit de o glumiță mai veche, îmi permit să-ți dau un link. http://www.poezie.ro/index.php/poetry/151510/Bunicul_pi%C5%9Ficher_c%C4%83tre_nepotul_adolescent
 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2008-10-16 20:13:40
         
 
  Gheorghe R,

Nu stiu nici eu exact ce e, esseu, sau reflectie, eu l-am postat la categoria "articole". M-a tusat mult faptul ca ti-a placut. Iti multumesc pentru comentariu si semn!

Multumesc si celor trei anonimi care m-au citit si lasat voturi. Intzeleg ca nu intotdeauna cineva are "chef" de comentarii, de aceea respect tacerile, dar nu neg ca m-ar fi bucurat macar si un cuvant....

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-10-16 20:06:07
         
 
  Vero,
Nu știu ce ai scris aici :o recenzie, un eseu sau o reflecție asupra semnificației vîrstelor, dar e plin de miez și frumusețe!
*
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-10-16 19:15:19
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE