FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
să privim lumea prin sticlă
Text postat de Nicoleta Gradinaru
//cu trei minute în urmă//
urcam într-un copac înflorit
fâșii de pământ ocru se întindeau sub mine
parcă araseră cu pieptănul grădina
în jur nicio buruiană

printre crengi
oameni necunoscuți îmi creșteau pulsul
tulpina se făcea verde mișcătoare
mi se încolăceau tendoanele pe ramurile crude
în gât sufletul stătea să-mi iese la lumină

//cu șapte minute în urmă//
soarele pătrundea întrerupt printre scânduri
vocile se înălțau intrau odată cu lumina
ne piteam după funiile de ceapă
chicoteam
îmi astupai gura cu sufletul tău
îți răspundeam

//cu zece minute în urmă//
cuvinte șoptite
mi se lipiseră de ureche
sub picioare curenți de aer văratec
atunci
M'ro mi-a atins pielea
încet . pe spate
aproape insesizabil
îl văzusem apropiindu-se
mi-am ținut răsuflarea
măcar atât puteam face pentru el

// somul meu e închis într-o cutie de sticlă. ce multe culori ai, iubite! //
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23895
Comentarii: 120177
Useri: 1422
 
 
  ADMINISTRARE