FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Thanksgiving
Text postat de Valeriu Cercel
Eram și eu copil odat’
În primul an de școalǎ,
Când profesoara a-ntrebat
O chestie…banalǎ :
Câte picioare-are un pui ?!...
Dar eu isteț, nevoie mare,
Ridic mânuța și îi spui :
Muulte picioare ! Muuulte are!!...
La masǎ eram mulți copii
Și-ai mei, cam strânși la pungǎ,
Dar când puneau pe masǎ pui
Tǎiau doi-trei,…s-ajungǎ…
Și asta doar dumineca
Iar peste sǎptǎmânǎ,
Doar din grǎdinǎ se mânca
Și ce mâncare bunǎ!
Cǎ-i mulțumeam lui Dumnezeu
Când ne-așezam la masǎ
Și cruce mare ne fǎceam
Pentru belșug în casǎ !
……………………….
Când am crescut și eu mai mare
Și luam din prǎvǎlie-un pui,
Avea sǎracu’ multe gheare
Și capete la fel…nu-ți spui(!),
Da’ fǎceam ciorbǎ și mâncare,
Fripturǎ și…mai știu și eu (!)
De ajungea la fiecare…
Și-i mulțumeam lui Dumnezeu !
……………………………….
Dar mai apoi, din nou schimbare !
Cǎ eu, cu bani în buzunar,
Gǎseam doar capete și gheare,
Pui erau doar în…dicționar (!)
Și-atunci la fel, mǎ închinam,
Și-i mulțumeam lui Dumnezeu
Pentru ce-aveam și ce n-aveam
Cǎci traiul era greu.
……………………………..
Dar am rǎmas și fǎrǎ gheare
Și-atât de mult le-am cǎutat
Cǎ am ajuns peste hotare
Departe tare de-al meu sat…
Dar și aici Îi mulțumesc,
De ziua Lui, an dupǎ an,
In sǎrbǎtoare Îi jertfesc
Un pui…mai mare…de curcan!

Valeriu Cercel
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE