|
|
|
|
|
|
|
|
|
Gravură rupestră cu femeie și măr |
|
|
Text
postat de
Adriana Lisandru |
|
|
taxiul pornise șoferul povestea ceva despre vreme
radioul torcea o melodie de prin anii optzeci
nu știu ce-am răspuns încă îți sărutam în gând umbra mâinii
apoi urma umbrei apoi urma
m-am întors să te văd era doar orașul venind după mine târâș
*
ai douăzeci și unu de ani un doctor îți spune că nu ai scăpare
timpul tace tu taci doctorul spune mai departe ceva despre
o viață normală
deschizi ușa aceea de parcă-ți deschizi oasele pieptului tot ce vrei este să
ajungi undeva
și să dormi
*
când mă gândesc la tine aud cum o cheie
desface porțile turnului intră atâta lumină încât mă prefac într-o lebădă
apoi într-o femeie frumoasă purtându-ți toți pruncii
sub cercul de fier
întinde mâna deschide-mă
timpul pocnește în vintrele mele ca un pepene copt
știi noi doi am putea scrie lumea de la primul cuvânt
am putea rostogoli noaptea de la unul spre celălalt până s-ar face un bulgăre din sare de mare
din bulgăre un pește cu solzi aurii ar sări
drept în brațele tale
s-ar lăsa amiaza peste toate dorințele
ce facem cu lumea aceasta? m-ai întreba suflându-mi păpădiile uimirii din păr
fă-o măr ți-aș răspunde să-l mușcăm cu foame și dragoste
cu foame și dragoste
până la sâmbure
*
taxiul se transformă în luntre șoferul scoate din torpedou niște vâsle mici și împinge
aerul prinde un gust amărui de parcă tot ce-ai tăcut se topește pe limbă
niciodată n-ai știut să plutești închizi ochii și taci mai departe
dacă ai noroc până ajungeți la mal vei reuși să te lepezi de toate credințele
și să dormi
*
uneori te visez
când mă trezesc dimineața mă strânge cum o cămașă de forță
intrată în carne
atunci îmi întorc gura pe dos și urlu fericită în mine
ca într-o peșteră.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
asa zic si eu, ca doar nu trebuie sa ne mereu pupat piata indepedentzei stop.
:) |
|
|
|
Postat
de catre
Adriana Lisandru la data de
2008-10-07 22:49:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
no problem... |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-10-07 22:09:03 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Radu, de data asta, fara suparare, chiar de n-o sa-ti ignor opinia, n-o sa o consider justificata. ai tinut mortis sa pui atat de multe "accente", incat ti-a scapat tocmai accentul. pacat, era unul ascutit.
sorry. |
|
|
|
Postat
de catre
Adriana Lisandru la data de
2008-10-07 21:58:54 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
opinie personala pe care o poti ignora, evident:
cu exceptia ultimelor 2 versuri, care dupa parerea mea, sunt memorabile, restul e apa lunga
poemul imi pare un puzzle de procedee lirice depasite - de la accente stanesciene (urma umbrei) , soresciene (un bulgăre din sare de mare, din bulgăre un pește cu solzi aurii ar sări), romantice (radioul torcea o melodie de prin anii optzeci), onirice (șoferul scoate din torpedou niște vâsle mici și împinge), alaturi de clisee clasice demne de Bolintineanu (mă prefac într-o lebădă) colate intr-o structura formala postmoderna incoerenta de la un capat la altul si plina de detalii (solzi aurii, plopul de pe marginea drumului) si constructii atributive complet inutile, pe care stii, le ador (umbra mâinii, oasele pieptului, porțile turnului), sau metafore cel putin indoielnice (păpădiile uimirii)
pe scurt, un poem lipsit de unitate stilistica
ar merge si asta, daca ar fi vorba de o deconstructie voita a limbajului poetic, sau ai picura un strop de detasare a eului fata de relativitatea curgerii acestor stari
e adevarat, mesajul a ajuns la mine, dar poemul nu cred ca ti-a iesit |
|
|
|
Postat
de catre
Radu Stefanescu la data de
2008-10-07 21:44:45 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
dragii mei, scrijelesc langa marul din pestera o multumire.
nu ma asteptam la reactii atat de prompte. :)
onorata! |
|
|
|
Postat
de catre
Adriana Lisandru la data de
2008-10-07 21:08:43 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
ps. ceva ciudat, Adriana, azidimineata ma gandeam la tine.
Take care,
Calvar |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-10-07 20:42:12 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"........inca iti sarutam in gand umbra mainii
apoi urma umbrei apoi urma
m-am intors sa te vad era doar orasul venind dupa mine taras..."
trena singuratatii, Adriana.... si n-ar fi atat de adanca daca nu ne-ar insoti trimiterile "inapoi"
Fantastic poem.....
"....urlu fericita in mine / ca intr-o pestera."
Poemul tau e "urlet" poetic de clasa!
Calvar* |
|
|
|
Postat
de catre
Tea Nicolescu la data de
2008-10-07 20:39:56 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
O reușită alegorie. Deosebit poem în proză. Vot.
|
|
|
|
Postat
de catre
Adrian A. Agheorghesei la data de
2008-10-07 20:22:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Adriana,
Poezia ta e cascada de metafore, rar am citit poezie atat de tulburatoare!
* cu mare, mare admiratie,
VPL |
|
|
|
Postat
de catre
Veronica Pavel la data de
2008-10-07 20:20:46 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
*
Chiar și numai pentru puterea de sugestie din
uneori te visez
când mă trezesc dimineața mă strânge cum o cămașă de forță
intrata în carne
atunci îmi întorc gura pe dos și urlu fericită în mine
ca într-o peșteră.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-10-07 20:16:33 |
|
|