PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Paty(1) Text postat de George (Dumitru) Corbeanu Bucureştiul mi-a displăcut încă din primele zile. Blocurile din cartierele mărginaşe perfect aliniate între ele, făcute toate după acelaşi tipar, înalte, gri şi reci, purtându-şi balcoanele ca pe nişte cearcăne adânci, vineţii, bulevardele înghesuite, brăzdate de linii de tramvai, cicatrici paralele, adânci, cauterizate de trecerea timpului, pieţele din centru, imense mări de asfalt în care se revărsau râuri de maşini zgomotoase, înebunitoare, lăsând în aer nori de praf ce-ţi pătrundeau în ochi, în nas, în urechi, în păr, mulţimea de oameni de pe trotuare târându-se ca un vierme gigantic, mişcându-şi solzii strălucitori şi pestriţi, oameni grăbiţi, cu privirile fixe, încruntate, cu feţele împietrite şi dinţii încleştaţi, magazinele etalându-şi mărfurile obscen, în vitrine imaculate, fast food-uri răspândind un miros dulceag ce te urmărea parcă furişându-se în spatele tău, cinematografe uneori pline până la refuz, alteori părăsite de spectatori, vânzători de nimicuri ce-şi aliniau obiectele pe tarabe de tablă, unii strigând în gura mare, alţii îmbiindu-te calm, un imens talcioc în plină stradă, cămine studenteşti luate parcă din filme de groază, lipsite de uşi, de duşuri, de closete, de pereţi, haite de câini vagabonzi ascunse după mormane de gunoaie, în noapte, pe străduţele labirintice de la periferie, lătrându-te înnebuniţi de foame, de sete şi de frig, clădirile neterminate, sumbre, unele chiar în centru, cu geamuri lipsă, că nişte orbite goale, cu cărămizi roşiatice, cu piloni de fier ruginiţi, cu sârme negre ieşind din ziduri ca nişte şerpi de oţel unduiţi de suflarea vântului, etaje în paragină, populate de şobolani şi târâtoare, cerşetori năclăiţi de mizerie, împuţiţi, păduchioşi, stând chirciţi pe la colţuri, mirosurile înţepătoare de urină din metrou, copii abandonaţi suflând în pungi cu ochii ieşiţi din orbite, aspirând aurolac, surogat de hrană, casă şi parinţi, funcţionari încuiaţi, răi, obosiţi de viaţă, toate acestea mă ameţeau, mă apăsau şi mă făceau să-mi doresc plecarea, întoarcerea în oraşelul liniştit pe care îl lăsasem în urmă. Dar reuşisem la facultate, şi timp de cinci ani aveam să suport, zi de zi, această apăsare, această nebunie, acest vârtej în care fusesem aruncat şi cu care, într-un final, aveam să mă obişnuiesc, avea să devină parte a personalităţii mele încă în formare. În zilele acelea locuiam singur şi până atunci nu avusesem nici o relaţie stabilă cu vreo fată. Viaţa mea sexuală fusese extrem de săracă, aproape inexistentă, aşa că poluţiile nocturne nu întârziau să apară cu regularitate de ceasornic, iar chinurile nopţilor deveniseră insuportabile. Visam cărnuri roz, pulpe fierbinţi, sâni calzi pe care îi sărutam înnebunit, abdomene, ombilicuri perfecte pe care le palpam înfrigurat, despărţituri uriaşe în care mă afundam cu totul, nuduri depărtate şi apropiate pe care le studiam rânjind sau cu care mă împreunam, năduşeala trupurilor lipite în care mă cufundam că într-o apă sărată. În acest spaţiu ostil şi cu subconştientul încărcat de obscenităţi sufocante, am cunoscut-o pe Paty. Mă simpatiza, cu siguranţă, vedeam cum mă priveşte şi cum mi se adresează, altfel decât celorlalţi, mai subtil, mai insinuant. Certitudinea am căpătat-o cu ajutorul unui fapt minuscul: îşi tăiase unghiile de la mâini, când mă auzise că nu-mi plac aşa lungi şi roşii. Dar totul a început cu adevărat la aşa-zisa petrecere pe care am dat-o la mine acasă, într-o seară, cu câţiva colegi, printre care şi ea. S-a întâmplat să fie singura fată dintre noi, un alt fapt care, poate, a stat la baza hotărârii mele de a începe ceva. După câteva pahare de vin şi discuţii insipide în grup, ne-am trezit unul lângă altul pe fotoliul meu din sufragerie. Cum stătea aşa, pe spate, cu privirea spre mine, cu un umăr aproape dezvelit de bluză, mi s-a părut sexi. Orice bărbat de pe lumea asta ar fi putut să mă contrazică în această afirmaţie, dar, să mă bată Dumnezeu, mie aşa mi s-a părut. Nu ştiu ce m-a apucat şi i-am zis “Ce sexi eşti…”, smulgându-i cu ocazia asta un zâmbet şi făcând-o, pentru o clipă, să se simtă stăpână pe ea şi pe farmecul său feminin. Apoi, încet-încet lucrurile au luat-o pe o pantă lină, timbrul vocal ni s-a redus la şoapte, la gâfâieli, degenerând finalmente într-o contopire triumfătoare a buzelor şi limbilor, ocazie cu care am observat că nu ştie să sărute deloc. “În sfârşit, o veritabilă cucerire!” mi-am spus mulţumit şi cu o erecţie cât toate zilele. Dar cu toate că mi-aş fi dorit nespus ca toţi ceilalţi să dispară brusc într-un neant, sau măcar să plece pe la casele lor, nici una din acestea nu s-a întâmplat decat dimineaţă, la spartul petrecerii şi eu m-am gasit singur, cu ameţeli, dar cu o promisiune de revedere pentru a doua zi după amiază. Am adormit instantaneu şi am avut o poluţie diurnă de mai mare frumuseţea, de m-am trezit umed, înjurând că trebuie să-mi spăl chiloţii. Datorită unui motiv care acum îmi scapă - propabil o prostie - nu ne-am mai întâlnit în după amiaza aceea, însă, inevitabil, ne-am văzut la şcoală luni dimineaţa. Moment plin de romantism, specific Bucureştiului zilelor noastre, ea trăgând că apucata din ţigară, pe ultima sută de metri, cu ochii la capul sur al relicvei de profesor ce se scurgea pe scări îndreptându-se spre sala noastră de curs, eu observând cu uimire, parcă pentru prima dată, ce scundă este faţă de mine (îmi venea până mai jos de umăr, ceea ce îmi dădea posibilităţi nebănuite, ca de exemplu să îi văd pielea capului de sus, de la înălţime, sau să mă aplec jumătate de metru ca să o sărut, avantajul fiind că făceam sport, deci îmi conservam fizicul), totul guvernat de agitaţia începutului de curs, cu colegii gângurind şi roind în jurul nostru, la fel de interesaţi de ştiinţă ca şi noi, apoi toate acestea terminându-se brusc în încinta amfiteatrului, odată cu începerea cuvântării profesorului. Atunci, victime ale unui moment de inspiraţie fulgerătoare, ne-am hotărât să rămânem împreună. Primele zile se dovediră extrem de interesante. Ne întâlneam, de fiecare dată, la şcoală. Apoi, doritori de învăţătură, urmăream cu mare atenţie cursurile diferiţilor profesori cu care intram în contact, după care poposeam la o terasă din Piaţa Romană, împreună cu colegii, la o bere. Evitam parcă să rămânem singuri, simţeam că nu avem încă ce să ne spunem, că o să alunecăm în momente de tăcere penibile. Trebuia să se întample cumva de la sine. S-a şi întâmplat, într-o zi, când nu a vrut nimeni să meargă cu noi. Ne-am trezit singuri, de mână, în faţa ASE-ului, fără nici un scop imediat. Am luat-o pe jos, cu gândul să o conduc acasă. Pe drum, am spart gheaţa. Ne-am cunoscut, cât se pot cunoaşte doi oameni în câteva ore, mergând prin Bucureşti. Am luat-o prin parc şi ne-am aşezat pe o bancă, continuând să vorbim. Am aflat destule despre ea, activitatea şcolară de pâna acum, cum, după liceu, a trebuit să stea un an acasă, căci picase la Finanţe. Apoi cum a lucrat ca secretară, la o firmă de doi bani unde patronul îi făcea ochi dulci, forţând-o să plece. Şi cum, în fine, a dat la Cibernetică, unde a intrat cu medie apropiată de a mea. Dar of-ul ei cel mare era matematica. Acolo ar fi vrut să fie studentă, însă nu s-a înţeles cu ai ei, care vroiau să aibă o meserie mai bănoasă decât a unui profesor de matematică, neînţelegând că nu meseria o interesa pe ea, ci lumea aceea a conceptelor, lumea aceea abstractă care stă în spatele a tot ceea ce ne înconjoară, ca un univers paralel. - Gândire pragmatică, de oameni mărunţi, îmi zise cu năduf. Apoi mă cunoscuse pe mine. Îmi dezvălui că i-am plăcut din prima clipă, când m-a văzut coborând scările de la etajul unu. Aveam mutră interesantă, aşa s-a exprimat. Tot ce se poate, nu am contrazis-o nici o clipă. - Dar tu? Zi-mi şi despre tine, mi-a spus ridicându-se. Am ieşit din parc, coborând pe Kogălniceanu, pentru a ajunge la Izvor de unde lua maşina. Până acolo am avut estul timp să-i spun, pe scurt, povestea vieţii mele destul de lipsită de spectaculozitate. M-a ascultat cu vădit interes, abţinându-se de la orice comentariu. Apoi mă strânse uşor de braţ. -Mă bucur că am început să ne cunoaştem. Asta înseamnă că am început bine. Dac-ai şti ce mult îmi doream să începem bine… -Şi eu…, i-am zâmbit, întorcându-i strânsoarea. -Sunt încrezatoare în noi, să ştii. -Ştiu, i-am mai zâmbit o dată, simt asta. Şi-a aplecat capul, rezemându-se de umărul meu, forţându-mă cumva să o iau în braţe. Era extrem de frumos afară, nici nu ziceai că venise toamna, bulevardul stralucea sub lumina soarelui iar oamenii din jur mergeau agale fară nici o ţintă. Cupluri de îndrăgostiţi împreunaţi în îmbrăţişări mute, alunecau pe lângă noi în tăcere, aproape nevăzuţi. Câte un bătrân îşi făcea plimbarea de după amiaza cu mâinile la spate, grav, privind lumea cu superioritate. Liniştea şi siguranţa pluteau în aer, iar Bucureştiul mi se părea mai frumos ca niciodată. Am condus-o până acasă, ca de fiecare dată după aceea. Încet-încet ne-am obişnuit să rămânem singuri, ne-am obişnuit să discutăm, câteodată toate prostiile ce ne treceau prin cap. O mică teamă, o frică ascunsă, rămăsese însă în noi. Era frica de necunoscut, teama de celălalt. Era frica oricărui început. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   da, i-am trimis un email acum cateva saptamani, dar nu am primit raspuns. o sa ii mai dau unul, daca altfel nu se poate   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2008-09-11 20:45:58               Ba da. Domnul Corbu. Undeva într-un editorial avea şi adresa de mail la care poţi apela. Nu văd niciun motiv să te refuze.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-09-11 19:45:04               ce-as mai vrea si eu un nivel mai mare, sa imi apara textele din prima... nu ma poate ajuta nimeni? GD   Postat de catre George (Dumitru) Corbeanu la data de 2008-09-11 18:14:49	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE