FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Scurtă analiză literară la "Cu patimă...am sărutat pământul " de Valentina Becart Bisog
Text postat de Adrian A. Agheorghesei
... Reperul cel mai important, care deschide ușa hermeneutică (de brad solid) a poemului este titlul. Observăm nuanța: în titlu, inainte și după cele trei puncte (singurul semn de punctuație care te scoate mai tot timpul din belea când nu știi ce să pui) nu exista spațiu. Dar când versul este reluat în text, apare spațiu... nu după, ci înainte de acest triolet de puncte. Acest subtil hint aduce, cum spuneam, yala (chinezească, firește, serie 100/ minut, cu posibilitatea înlocuirii butucului) - yala exegetică a ușii (de brad, firește).

...Doar dacă înțelegem acest semnal putem purcede, cu șanse reale de penetrare, către frageda cavitate esențială a poetextului. Și:

..."Și cum stăteam așa culcată,
cu mâinile sub cap
și inima ușor bătând...
mi s-a părut,
cum din adâncuri
urca spre mine
un glas...cântând..." - din start o spun: dacă se face eroarea de-a nu se scinda între eul liric și cel poetic, șansele de-a ne alege cu v'o comprehensiune sunt aceleași ale Stelei din grupa C.L. După această despărțitură, (sugerez un baltag) ne putem da seama care este adevărata scală a corespondenței ideatice vs expresia primului nivel comprehensiv. Acela este că eul liric stătea culcat. Și nu oricum. Ci cu mâinile sub cap!! Aici și numai aici avem de-a face cu o originală si magistrală fixare a spiritului și fizicului într-un uni-vers unic și singur și separat și solitar. Dar nu putem trece peste "inima bătândă" și cântul care "urcă"... din adâncuri. Aceste elemente au ca țel primordial întărirea primelor versuri, respectiv "și cum stăteam asa, culcată". Deci, poetul vrea să fim siguri că stătea culcată doar dintr-o dorința de relaxare și meditație ci nu dintr-o cauză macabră cum ar fi decesul. De aceea apare "inima batând".

...Ideea ca poetul nu suferea de-o moarte metafizică sau de v'o oareșce anamneză distrofică
ne este confirmată de ulterioarele versuri:

"am tresărit...
și mi-a trecut prin gând,
că-i glasul blând al mamei
ce-mi cânta duios,
când adormeam
plângând... - căci cum, doamne iartă-mă, ar putea tresări și ar putea conștientiza conștientizarea gândului purtător de glas (duios) și matern?!

"și cum stăteam așa culcată,
cu inima-mi de doruri legănată,
mi s-a părut că văd
aievea,
chipu-i adorat,
în sevele adâncului culcat..." - acest laitmotiv de-a "sta așa culcată" poate duce cu gândul (naiv) mai degrabă spre un nărav de-a sta la orizontală, dar nu e așa. El are rolul de-a stabili poziția materiei (corporale?) și de-a evidenția pribegia spiritului neîngrădit de aceasta povară pământească. Inima nu mai bate, ea e "de doruri legănată", o magnifică metaforă, care nu lasă loc de prea multe intepretări, poate doar de câteva întrebari cum ar fi: inima este leganată de doruri, adică dorurile se fac scrânciob și leagănă organul, sau se leagănă singură după murmurul amintirilor "duioase"? "Inima" este legănată cu tot cu aortă, sau aorta râmâne nemișcată? etc. Stabilirea veridicității acesor întrebări ar putea da o acuratețe și mai mare acestei, repet, magnifice metafore. "Mi s-a părut" că văd "aivea". Antiteza cuvintelor puse între ghilimele și contradicția nu este deloc întâmplătoare și trântită, (ca acea japoneză de către Alina Dumitru, în finala la judo), ea este susținerea luptei între spirit și fizic în același timp și univers prin intermendiul "dorurilor, glasurilor, duioaselor, cânturilor...", dacă vreți, real vs aparența.

" chipu-i adorat,
în sevele adâncului culcat..." - aceste rânduri, venite ca rădăcini (sau poate tulpini) ale lui "mi s-a părut că văd aivea" sunt încercări de-a duce în eroare cititorul și a nu-l lăsa să pătrundă loial înțelesul. Deci, se poate spune că autorul este, dacă nu pudic, modest. El nu vrea să provoace paralizii prin puterea si originalitatea poemelor sale.

"și nu știu cum,
așa deodată,
cu patimă ...am sărutat pământul
ce-mi urca spre mine
cântul,
cântul..." - ori stând în genunchi, ori stând în șezut, ori aplecându-se. Aici este șpilul. Cum a sărutat... ce? Exact! Pâmântul. Nu vom ști niciodata cum. Din păcate. Ne vom mulțumi să spunem că a sărutat pământul... deodată. Si cu "patimă" de-a reuși să-și exprime gândurile, simțirile, nesimțirile și toate cele făra a a-și compromite valoarea vreunei facultați morale și/sau spirituale. Repetiția "cântul, cântul" este, în termeni neacademici, la vrăjeală; nu punem botul. E o încercare de inducere în eroare sau reluare. A doua. Și ultima.


...Ciclul în care este încadrat textul “[ poeme becartiene]” ( de reținut impozantele parantez pătrate) este fabulos și subtil totdeodată. Este suma esențelor care guvernează lirismul mondial. Numele-i sugerează intrinsecul crezului poetic și relevă modestia-i din cale-afară.


Cu obiectivitate, criticul de tură dublă și alergătură-nceată


A.A.A
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  ...tavy, ție numai de bine!
Postat de catre Adrian A. A

asta`mi place dar, banii mei...
ce`ți făcut, oare, cu ei?
și cardul meu?

;))
t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-08-30 22:32:28
         
 
  Sau hibele... mă rog.  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-08-30 22:23:35
         
 
  ...Radule, condiții ecoliteralocritice. Una ar fi aceea de-a-și stoarce creierii și voința ca să-i explice lui Tavy care-i hiba din " mi-a luat cardul,... ce face-ti cu el, il platiti pe Kriticut?," (tavy).

...tavy, ție numai de bine!
 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-08-30 22:23:08
         
 
  La tuns ki,
Nu mai plănge, bre, după solda pierdută!
Las' că găsești matale vreun ciumec pe la colț de ecostradă și-i tragi repede un perdaf cu lama de la cuțitul de pește.
Se plătește bine la așa un serviciu și nu mai ai nevoie de sfanții miștocarilor ăstora...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2008-08-30 22:13:52
         
 
  erata
generalului...
scuze, cu gandul la cardul meu...
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-08-30 22:06:39
         
 
  Radu... cred ca pe tine te tin de`o parte de raza de actiune numita: latura`nski.
ca si orice actiune "NUDACIIA" numele persoanelor implicare sunt codate...
dar asta sa nu crezi ca nu`i platita. e bine platita cu bani grei din solda gemneralului, furata de Kriticut.

t.

p.s, daca vrei date suplimentare le pot afla de la un fost`actual lasat la vatra...
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-08-30 21:55:42
         
 
  Adrian, te rog lumineaza-mă: care sunt, bre, condițiile alea, pardon, stipulate în contractul cu Latunski? Care contract? E ca ăla cu autostrada de 5 km?

un contribuabil nedumerit
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-08-30 21:41:26
         
 
  AAA, am primit mandatul poștal, din care am dat vizitiului 50 copeici. Mulțumesc. Nu-i mai ciordiți cardul lui Ciurtin, citez: "mi-a luat cardul,... ce face-ti cu el, il platiti pe Kriticut?,".
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2008-08-30 21:33:13
         
 
  scuze, dormeam, n-am inteles de ce..."Tavy la fel"
poate ai dreptate, am sforait prea tare( in timpul aista) si eram in aparare de muste, care survolau, tinta (eu) ca un "obiect" lasat in urma unui atac iminent...

numele meu, pe un gard!?
Adrian, fii mai explicit!

p.s. cineva mi-a umblat la portofel... mi-a luat cardul,... ce face-ti cu el, il platiti pe Kriticut?,
din solda generalului...?

t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-08-30 20:57:26
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  stipulate, valențe  
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-08-30 19:09:49
         
 
  ...Critic Latunski, autoarea ar trebui să-mi mulțumească c-am făcut eu exegeza și nu tu. Știm noi de ce. În altă ordine de idei, ți-am pus cu diligența din 30 a lunii curente, la oarele 15 un total de 30,35 ruble, din care 1,23 impozabile. Noi, contribuabilii europeeici, așteptăm serviciile stipualte în contract. Tavy la fel. Cu stimă de respect!


...Gheorghe, voi corecta. Mulțam!

...Radu, corect! Am ratat dimensiunea "sculată". Chiar se putea dezvolta o critică cu vlanențe diferite. Cred c-am ratat o latură. La draci!
Mulțam pentru prezență!


 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-08-30 19:02:59
         
 
  Adrian, ''Și cum stăteam așa culcată'' - iată un nod ideatic: pornind de aici, poți ajunge oriunde

pe când ''Și cum stăteam așa, sculată'' oferă mult mai puține arborescențe epice

cred că aici, în această aparent minoră imagine statică a orizontalului, trebuia să identifici cheia poemului

n-ai făcut-o...

nu te votez

 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-08-30 16:24:48
         
 
  AAA,
Ai un typo: anamneză distrofică nu distorfică!
În rest o analiză pertinentă și plină de sarcasm bine dozat, care ar trebui să piște epiderma lirică a autoarei poemelor becartiene...
 
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-08-30 16:14:18
         
 
  Dacă mai comiți una ca asta, îmi sufli job-ul și copiii mei o să rămînă fără pîine pe masă.
Cu spaimă și invidie, Latunski.
 
Postat de catre latunski criticul la data de 2008-08-30 16:13:00
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23890
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE