FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Vladimir Negru
am alungat cu un gest repezit singura femeie
ce mai putea sã mã încapa i-am frânt mâinile
prin care se uita la cer
în nopþile noastre pigmentate cu flãcãri
ºi magice ieºiri din trup am lãsat-o singurã
sã-ºi rãsfire pe degete inele visându-se
arabella în cãutarea pelerinei potrivite
voi continua cãlãtoria pe jos îmbrãcat simplu
ca un eremit dãruind sãracilor începutul pãdurii
ºi soarele rãsãrind visându-mã creaturã
încã atârnã de mine ca un text apocrif
o pereche de bocanci cãlãtoriþi prin prea multe inimi
de sãlbãticiuni ce m-au muscat doar în joacã
între ani mi-am chemat îngerul ºi i-am zis
ia-mi sufletul cât înca îl mai locuieºte iubirea
lasã-mã rece ºi puþin folositor
carne vie pentru ospãþul canibalilor cuminþi
ºi cu burta desenatã în tuºã renascentistã
m-a refuzat ascunzându-ºi zâmbetul
dupã o perdea verde de semne
aruncându-mi în poalã douã lumânãri
în timp ce urca scãrile
mormãind ceva despre soartã ºi timp potrivit
uite înca unul ce crede
cã se va rãtãci
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Multam Gabi... pana la urma tot ce ramane este perceptia noastra subiectiva... atat in scriere cat si la nivelul comentariului.  
Postat de catre Vladimir Negru la data de 2006-01-05 07:15:25
         
 
  uite un text care îmi place ºi nu ºtiu sã spun de ce îmi place, poate din cauza aparenþei de joc - serios, de-a ispitirea îngerului. ca un fel de tatonare/cîntãrire între egali.
finalul plãcut ºi mai mult.
pe fugã, semn.
 
Postat de catre Gabriela Petrache la data de 2006-01-03 20:55:52
         
 
  Narcisa sper ca era vorba de un pian cu coada nu de o sarmana pianina :) Multam pentru cuvintele frumoase.
Maria... negutatorii de iluzii se recunosc uneori intre ei... si intr-adevar exista o tehnica de extragere a fantasmei dar asta nu o face mai putin lipsita de realitate. Multumesc.
 
Postat de catre Vladimir Negru la data de 2005-12-29 17:17:46
         
 
  creezi, creezi o imagine extragand-o din adancul sufletului tau, creezi o femeie-timp care nu mai este un accesoriu, este o imagine pe care o poti lungi sau scurta, recompune, rearanja. iti apartine fara sa-i modifici continutul. este, ca sa zic asa, progresiunea unei gandiri, ii desfasori dintr-o data istoria dupa bunul tau plac, o adevarata absurditate.
asa-ti vad femeia. o iluzie, o iluzie gata pictata.
te citesc, ca de fiecare data.
eu
 
Postat de catre eugenia reiter la data de 2005-12-29 16:13:21
         
 
  Ba da, Vladimir, conteazã ºi þi-am spus ºi de ce...Deºi nu am fost sigurã cã ºi la asta te refereai. Era mai mult o întrebare...:)
ªtii, chiar mã miram cã textele bune (deºi evident aprecierea e subiectivã) rãmân deseori neremarcate. Însã, cel puþin ca tehnicã, ca ºi construcþie, poeziei nu vãd ce i s-ar putea reproºa. Chiar dacã ideatic nu e împãrtãºitã...:)
Cel puþin de finalul ei, eu chiar m-am îndrãgostit. Nu mai invidiez pianul Eliei...:)
 
Postat de catre Marta Cremeny la data de 2005-12-23 11:29:41
         
 
  Sorine... nici n-ar putea sa fie altfel... lumea noastra este croita din iubire :)
Narcisa fiecare cu tenebrele lui... important este insa mai mereu drumul si nu destinatia... negru, alb uneori gri... momente de fericire in culori... toate sunt o imensa pictura iar noi forme pe o panza rugandu-ne ca Dumnezeu, Marele Pictor, sa fie indragostit inca :)
"Tu te repezi spre nicãieri, iar ea rãmâne visând totul"... m-ai pus pe ganduri cu asta... dar daca e vorba de moire atunci nu mai conteaza, nu-i asa?
Multumiri voua.
 
Postat de catre Vladimir Negru la data de 2005-12-23 06:57:42
         
 
  Motto:
,,How could I forget such a revelation / To love without fear and learn without question?..."

Cine vorbea de nebunie? :) Cine crede cã poate înlãtura valul Mayei? ,,Începutul pãdurii?” Bogat trebuie sã fii, Vladimir, de poþi dãrui deschideri de drum ºi de aflare, posibile împliniri. Lumina pereche nu lasã nici o ºansã labirintului, nu? Sau invers… Tenebrele personale sunt singura cale, nu te poþi sustrage. Fireºte cã te-a refuzat, cine poate fi fãrã suflet? Crezi cã poþi face delimitarea sema/soma rãmânând printre noi? Sã nu uitãm de moira, Vladimir, sã nu uitãm…:)
P.S. Tu te repezi spre nicãieri, iar ea rãmâne visând totul. Contradicþia e în gesticã, în fond amândoi pierd ,,clipa împreunã”. E discutabil dacã poate fi clipã, dacã poate fi întreg.
Cu laudele, mai târziu. Nu vreau sã parã o întoarcere a vizitei :)
 
Postat de catre Marta Cremeny la data de 2005-12-22 13:34:23
         
 
  Si uite cum, in cateva vorbe, mi-ai dus gandul departe..., departe. La vietile trecute ori uitate dintr-o eroare matematica.

o pereche de bocanci cãlãtoriþi prin prea multe inimi
de sãlbãticiuni ce m-au muscat doar în joacã
între ani mi-am chemat îngerul ºi i-am zis
ia-mi sufletul cât înca îl mai locuieºte iubirea


Atata timp cat iubirea locuieste in suflet totul e frumos.

Placut.
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-22 09:48:32
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE