|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Daniel PuiaDumitrescu |
|
|
A trecut prin noi un zvon, un fior, sau un freamãt de oraº nelãsat sã doarmã...
Plecam din Braºov într-o vineri dimineaþã de iarnã, fãrã a ºti exact cu ce, unde ºi pentru cât timp. Doi oameni ce se cunoscuserã ºi nu mai vroiau sã îºi rãpeascã mãcar o clipã din plãcerea de a petrece împreunã timp, acest pod spre eternitate. Pe la ºapte jumãtate dimineaþa, primesc un telefon de la Adrian: ‘auzi, Daniel, unde eºti?’ … ‘în 23, ajung în cinci minute’ … ‘bine, iau bilete’. ªi a luat bilete la microbuz, doar ce-i spusesem cã au fost atâtea accidente ºi e mai sigur cu autobuzul, dar te pui cu poetul?
Vorbe, gânduri ºi bucurie de a conversa cu cineva care înþelege, nu doar te înþelege, aºa a trecut drumul spre Iaºi. ªi ajungem mai repede, cu vreo douã ore – ei, vezi, partea bunã a mersului cu microbuzul!
‚Marie, ne apropiem, hai ºi ia-ne!’
‚Luaþi ºi voi un taxi, cã nu mai ajung, ºi spuneþi-i sã vã ducã pe strada ciurchi, FÃNICÃ 1’ ... ‚Unde? Repetã, Marie! Hai cã þi-l dau pe Daniel’
‚Alo, da, zi-i, Mãrie! Ciurci? Zi pe litere!’
‚C ... I ... U ...’ ... ‚bãi, femeia asta ori crede cã scriu, ori mã crede tembel, dicteazã în ritmul ãsta infernal de melc!’
‚C...I...U...R...C...H...I ... fãnicã 1’
‚Bãi, femeie, tu vrei sã spui „Ciurchi Fãnicã, numãrul unu, adicã ‚fãnicã’ e prenumele lu’ Ciurchi ãsta!’
‚Nu! C...I...U...R...C...H...I ... fãnicã 1’
‚Bine, hai, am înþeles! Ne vedem! ... Doamne, femeia asta nu ºtie pe ce lume trãieºte, i-era greu sã-mi zicã prenumele ãluia cu strada!’
Flori Mariei, prim contact cu Iaºiul, taxi, poezia cu fãnicã al lui ciurchi, privirea ‚sidefatã’ a ºoferului, glume cu neveste care îºi iau carnetul ºi reclame cu acelaºi subiect, strada ciurchi la capãt, salutãrile taximetristului, genþi, stupoare, fãrã marie, dar cu pãlãrie, sã îi zic aºa ... ajungem, explicaþie morse, ieºenii ãºtia ºi marina americanã, mama lor de yankey, cicã ‚fãnicã’ e pentru bloc F1, adicã, la noi, oamenii de pe terra, EF unu(!!!), iar mai târziu mai aflãm ºi de unul ‚dumitru’ care se fãcuse ‚scara D’ carevasãzicãtelea!
Ciorba moldoveneascã sau marieneascã, oricum, ne lingem pe buze – nu între noi, cã e scârbos – sache vrea bojdeucã, eu mã uit la el, el la mine, cami la noi, înþeleg, e a lui, înþelesesem ºi mai de mult, dar nu îmi stã gândul în perechi mereu ... adrian atâta îi spune mariei cã nu trebuia sã se deranjeze cã îmi spun în gând sã nu îl creadã, cã mie mi-e foame(!), plecãm spre bojdeucã de pe fãnicã unu scara dumitru de mori de râs-plâns, când te gândeºti, vã spunea ºi camelutza, a doua la dreapta dupã she... poate dupã shier, zic eu, mã iertaþi cã mã bag ... ajungem acolo, dezamãgire pentru sache, piatrã între dinþi pentru eu, e prima aici, doamnã prea blondã, poze, colinde, scãri, bolta rece, mã-nnebuneºti, mãrie, cu ‚borta’, da, ºtiu, e glumã, ba nu, gaurã, whatever ... a, uitasem, cd cu creangã ºi lacrimã spre sara pe deal, ce de buciume!
Nu era loc la boltã, spre ‚tri sarmale’ alai, colinde, stradã, lumini, mai ales în ochii celor cu mine, de-aia cânt, de-aia iau diferite voci pentru mãriuca, aºteptãm, pare-mi-se, patruººasele, primul înghesuialã mare, maria vrea cu orice preþ, o convingem, vine al doilea, vorbim tare, se uitã lumea la noi, mã remarcã o fatã, dar lasã, era doar maria ce-l proptise pe adrian în ºofer, eu, cami ºi sache, discutam discuþii despre maria sã ne audã ... pauzã la ‚sarmale’, mergem spre plopii fãrã soþ, poate rãmânem unul de dat bine la numãr ... aºteptãm, vine daniel bratu pe când noi eram deja la supermarket ºi eu þipam dupã maria – ‚mamicutza, ia-mi ºi mie ceva, de ce eºti rea, mãcar pe fata de la carne ...’ ... daniel al bratului, parcã ne cunoºteam de când lumea, poate din cauza de ‚daniel’, plopi iar, han cu acelaºi nume, ceartã cu chelnerul pe teme culte de mujdei ºi coniacul meu – normal cã tot eu mã iau de el, cami-l iertase, mujdeiul ei ... mergem acasã, vine domn editor, drepþi, aflu stupefiat cã am ceva de-mpãrþit cu el, din pãcate patul, nu postul lui, cadou de Crãciun ... antoane, oltene, ajunseºi, mâncãricã repede, o duºcã-douã cu noi, muritorii de rând, telefon, nia, plecat, din nou fãnicã unu scara dumitru, încep sã învãþ ... bolta nu mai e rece, lume multã, credeam cã ai noºtri sunt cu zgomotul, nu ei, dar ºi ei, fac cunoºtinþã, mã-ntorc în capul nostru de masã, auzi, marie, mai zi-mi-i o datã, aha, multzam! Mã ridic cu elia a braºoveanca, ne facem loc la majoratul sau petrecerea copiilor de lângã noi, aplauze, cum s-o scrie dansul ãla cu menia... aplauze iar ... noapte pe jos spre casã, editor prieteni cu câinii, poate merge cu ei, nu, casã, cheie, plapumã roºie eu, somn uºor, nu-þi spun multe de anglia, nu vreau sã fiu radio, pa.
Nouã dimineaþa drepþi, credeam cã cine maria, nu vine, ba vine, da’ la zece trecute fix de vreo jumate de orã bunã, mâncãricã, plecãm, vizitãm iaºiul, nu vã mai spun, îmi vãd dragi locuri ce le vroiam a vedea de mult, pânã ºi cãrþile mele la mitropolie la magazin, maria cere ‚colþ de stâncã’, ‚mugur’, mãrie, ruºine, ce mult mã iubeºti, ai þinut minte ºi titlul cãrþii!
Aproape patru, freamãt, pregãtiri, eu cu maria costume, adrian pulover pe gât, spre nemulþumirea gazdei, fãnicã unu, dumitru, vin ºi ei, gata, i-am învãþat, cenaclu ... a, mi-am luat cãrþile ºi caietul cu poezii ...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Frumos spus Dane... ai surprins in stilul caracteristic repere ale unui periplu printre oameni si locuri... daca te gandesti bine a fost o calatorie a unora prin sufletele altora prilejuita de nevoia eminamente umana de comunicare si comuniune. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2005-12-22 07:00:17 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Numai aºa poþi retrãi emoþia ºi ghiduºia momentelor, cu o transcrie alertã ºi preteneascã, cu dinamismul fiecãrei fraze, cu neuitarea secvenþelor ce ne-au marcat.
Acum chiar cã aºtept, cu sufletul la gurã, continuarea. Abia acum începe totul, nu-i aºa ? |
|
|
|
Postat
de catre
Adrian Munteanu la data de
2005-12-21 13:55:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Cei care n-au mers cu noi la Iasi, la cenaclu, n-or sa priceapa bine ce ai povestit aici. Or sa inteleaga insa ca a fost foarte frumos, un cenaclu reusit, o organizare buna a colegei noastre Alina Manole si o intalnire emotionanta. Daca n-ar fi aceste cenacluri, intalniri ale poetasilor, ar fi trist. Am vorbi unul cu celalalt pe computer, asa de parca nici n-am exista. N-am avea nici fete, nici voci, nici trupuri.
Si apoi, inca un avantaj obtinut in Virtualia 6: nu vom uita niciodata adresa gazdei noastre: Ciurchi Fanica Unu Scara Dumitru. Sau cum zici tu:
Alo, da, zi-i, Mãrie! Ciurci? Zi pe litere!’
‚C ... I ... U ...’ ... ‚bãi, femeia asta ori crede cã scriu, ori mã crede tembel, dicteazã în ritmul ãsta infernal de melc!’
‚C...I...U...R...C...H...I ... fãnicã 1’
‚Bãi, femeie, tu vrei sã spui „Ciurchi Fãnicã, numãrul unu, adicã ‚fãnicã’ e prenumele lu’ Ciurchi ãsta!’
‚Nu! C...I...U...R...C...H...I ... fãnicã 1’
AM HOHOTIT DE RAS PENTRU CA ERAM LANGA MARIA CAND ITI DICTA PE LITERE. EA CREDEA CA SCRII, IAR VOI ERATI IN MICROBUZ :))
Cu drag,
cami si sorin |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-21 08:37:32 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|