FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Daniela Luca
eu nu ºtiu sã scriu poeme de dragoste
m-am nãscut cumva în acel ceas bizar
în care nimeni nu iubea pe nimeni
fiecare descoperea un altul
mai însingurat cu un trup
cãzut din paradisul neinventat

copilã fiind nu am învãþat abacul dragostei
se pierdeau literele prin nisipuri
pãianjenii aveau rãbdare sã le þeasã
în limba lor despânzitã
vorbeam uneori cu lucrurile
tu ºtii sã iubeºti tu ºtii?
iar lucrurile îmi spuneau mirate
tu uiþi sã iubeºti tu uiþi

nu ºtiu de ce calc pe urmele dragostei
am orbit privind un rãsãrit timpuriu
când mama îmi desprindea genele
de linia orizontului
împletind cuib pentru albatroºi
iar eu ascultam furtunile
în golul palmelor
repetând un ecou
nimeni nu iubeºte aici
nimeni nu iubeºte acum
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulþumesc, Sorin, e un crescendo, într-adevãr, cu o anume undã în frumos trãit, spre final. Mã bucur cã ai vãzut amintirea.
D
 
Postat de catre Daniela Luca la data de 2005-12-20 17:17:42
         
 
  Ultima strofa imi pare esenta poeziei. Pare urcata pe un soclu unde troneaza amintirea strans legata de regret.

am orbit privind un rãsãrit timpuriu când mama îmi desprindea genele de linia orizontului
 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-20 15:48:19
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE