FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Dinspre Valeriu Barbu (58)
Text postat de Mariana Fulger


30 iulie 2008


1.

…ce este întunericul? M-a-ntrebat copilul îmbătrânit
pe crucea din spatele bisericii – vechea biserică din sat
N-am știut să-i răspund, am tăcut

L-am căutat deunăzi
nu mai era, reînviase bunul străbun în copilul vântului
în norul de mâine jucând

Întunericul este când închizi ochii și nu vezi nimic

Acum văd. Cineva a învins întunericul pentru mine
Lumea aceasta-i tristă, grăbită, dar
are vocația reînvierii și
a nedumeririi…

…îi dă mâna să fie umilă, tăcută mai ales
își permite dansul morții
alternând-o
îi prisosește suflet
îi prisosește iubire
nemăsurată

*

șuvițele întunericului vor fi tunse
în miezul spovedaniei iminente

va chivernisi apoi
cu luare aminte, tristețea
întinerind feciorelnic străbunul copil de pe crucea
din spatele bisericuței satului anonim

*

pe fiul nenăscut
– eu văd acum – îl va scălda lumină
__________________


2.

râme colorate, cârtițe
fostele mele trupuri până azi
pe sub pământ țineam pe umeri seve
brazilor brazi
florilor flori
grâului grâu
m-am înălțat acum, sunt… lipit pământului
– chiar dacă am sentimentul cosmic –
un capăt al fiindului l-am rătăcit
sus
atât de sus, ca pe o navă nemaiîntoarsă la bază
ce-a mai rămas aici
liant țărânii
cheamă seve, traiectorii apărate de violet-auriu
trupului iminent

dacă am gestică neînțeleasă
imit râme colorate, cârtițe
vârfurile brazilor, florilor, grâului
degete spre-ncotro mă veți găsi

acum sunt lipit… și scriu
rădăcini
__________________


Valeriu Barbu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
__________________
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE