FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
PRIMAVARA IN ROMANIA (I)
Text postat de Veronica Pavel
Partea I-a: acasa la Eminescu

Aprilie 2005. Bucuresti, Gara de nord.

Regasesc gara de nord cu emotie, dar nu ma pot împiedica sa nu observ niste diferente: forfota de altadata e mai mica, oamenii sunt linistiti, iar intervalele la care se anuntza la megafoane venirea si plecarea trenurilor sunt mai rare. Bufetul garii e înlocuit cu un Mc Donald. Pe peron e liniste, doar un vânzator ambulant propune spre vânzare, din mers, prosoape. Vom lua, prietena mea si cu mine, un accelerat spre Iasi. Lumea ma întreba de ce merg la Iasi? Am pe cineva acolo? Sigur ca am! Nu am fost niciodata la Iasi si vreau sa vizitez locul poetului national. Dar îi mai am si pe Alecsandri, Topârceanu, Alex. Ioan Cuza, Sadoveanu, Creanga, Tonitza, Otilia Cazimir, Kogalniceanu, Dosoftei, Stefan cel Mare, Dimitrie Cantemir, Grigore Ureche, Ion Neculce, Miron Costin, Costache Negruzzi, Ionel Teodoreanu si atâtia altii! Chiar daca teiul lui Eminescu înfloreste abia în mai, o sa încerc sa traiesc în aprilie poezia Iasi-ului.

În tren.

Sunt sase locuri în compartiment, nu opt, ca înainte. Totul e curat si luminos, geamurile se deschid, totul functioneaza. Când vine controlorul îmi exprim regretul ca nu mai sunt, ca pe vremuri, biletele micute de carton maro la clasa a doua si verzi la clasa întâia. Un domn din compartiment ma contrazice si îmi ofera ca amintire niste bilete ale lui mai vechi, asigurându-ma ca la Iasi mi se vor vinde asemenea bilete pentru ruta de întoarcere. Asa a fost, iar pe bilete, numarul locului era scris parca de aceeasi mâna care a completat si biletele mele din copilarie, din a caror colectie reusisem, lipind hârtie alba pe ambele fete si scriind cu creioane colorate, sa-mi construiesc un întreg joc de remi!

Focsani, Buzau, Tecuci (trenul schimba locomotriva si directia), Nicolina, Iasi. De necrezut. Un traseu vazut de mine doar în mersul trenurilor sau auzit la megafoanele garii devenea acuma viata reala! Focsani-ul, pe care îl credeam la capatul pamântului, era la doar o ora si jumatate de Bucuresti. Inutil sa spun ca, obisnuita cu distantele Canadei, Iasi-ul mi s-a parut foarte aproape! Ca sa nu ne plictisim, am jucat cu prietena mea “portretul”. Alegeam “personaje” si din întrebari trebuia sa ghicim despre cine era vorba. Când prietena mea a ales “Scaraotchi”, ne-am strecurat atât de bine, eu printre întrebari si ea printre raspunsuri, încât când am ghicit, aceasta a fost o victorie a amândurora.

În compartiment, un domn între doua vârste, modest ca înfatisare, a tacut tot drumul scriind pagini întregi în timp ce consulta o carte veche. Când trenul a ajuns la Iasi, domnul s-a apropiat de cosul de gunoi ca sa arunce foile scrise. Nu m-am putut abtine: “Domnule, ati scris tot drumul atâtea pagini doar ca sa le aruncati?!” “Nu e mare lucru, a raspuns cu grai moldovenesc domnul, am copiat expresii din dictionar ca sa învat engleza”. Am aflat ca era profesor de matematica la Universitatea din Iasi, ca avea un fiu profesor de matematica la Universitatea din Texas si ca acesta din urma obtinuse o bursa în Statele Unite ca urmare a unor premii la olimpiade. “Desi am scris tot timpul, a adaugat profesorul, sa stiti ca v-am urmarit jocul cu Scaraotchi si ca mi-a placut mult!”.

La Iasi.

Prietena mea se simte ca acasa, caci a studiat la Iasi. Luam un taxi cu care facem un mic tur al orasului. Baiatul de la volan ne vorbeste cu mândrie despre bisericile, statuile si dealurile din împrejurimi. Are un frumos accent moldovenesc si îsi iubeste cu pasiune orasul. Ne lasa la gazde cu parere de rau.

Lunea muzeele si casele memoriale sunt închise, le vom vizita de afara. Un fost coleg de facultate al prietenei va fi ghidul nostru. Trebuie sa recunosc ca atmosfera poetica a Iasi-ului m-a izbit din primul moment si ca am simtit imediat ceva “special” ascuns în zidurile cladirilor acestui oras înconjurat de dealuri. Amicul ne-a condus printre strazile vechi si mici de pe una din coline, ne-a arat statui, biserici, case memoriale, ba chiar si crâsmele celebre, unde veneau cutare si cutare. Am urcat apoi spre Universitate pentru a vedea în incinta ei “Sala Pasilor Pierduti”, cu frumoasele fresce pictate de Sabin Balasa. Pe trotuarele din fata Universitatii misunau studenti si profesori. Biblioteca Universitara trona în toata splendoarea ei.

Vizavi unul de altul, pe dealul Copoului, Centrul Cultural Francez si Centrul Cultural German confirma contextul european al culturii Iesene. Am ajuns în cele din urma la gradina Copou si la teiul lui Eminescu. Iata-ma în locul în care cuvintele cunoscutelor poezii de dragoste au fost gândite, scrise, cântate. Ghidul ne-a îndreptat spre bustul Veronicai Micle, comentând: “aceasta Veronica e atât de frumoasa, încât parca sculptorul însusi a fost îndragostit de ea”. Avea dreptate, bustul este minunat, ca si statuia lui Eminescu. Din multele statui ale lui Eminescu din Iasi, una mai frumoasa ca alta, nu pot spune pe care o prefer. Fara sa vreau mi-am adus aminte de statuia lui Eminescu din Montreal. N-am vazut-o decât din poze, dar ma întreb daca are farmecul celor din Iasi.

Am vazut, din mers, casa lui Sadoveanu, Institutul de cercetari chimice Petru Poni, am ajuns la Bojdeuca lui Creanga, vizitat bisericile Sf Nicolae Domnesc si Biserica Frumoasa, Catedrala, Manastirile Cetatuia, Galata si Trei Ierarhi. Am intrat apoi si într-o librarie, unde rafturile editurii Polirom din Iasi erau arhi-pline! Ne-am oprit putin si la o patiserie, unde “placinta macedoneana” ca si cornul cu brânza dulce si stafide, specialitate moloveneasca, aveau un gust dumnezeiesc, dupa care am patruns prin culise în sala principala a Teatrului National, unde ni s-a permis o scurta vizita. Parcurgând cabinele actorilor m-am gândit ca eram acasa la “Chirita” lui Miluta Gheorghiu! In sala ni s-a deschis cortina interioara, de o frumusete inegalabila. Am citit într-o carte cumparata la Iasi ca a fost pictata de pictorul austriac Lenz, dar a doua zi, la muzeul de arta, mi s-a spus ca a fost pictata de Grigorescu. Care-i adevarul? Poate ca Grigorescu doar a restaurat-o?

(va urma)




Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  D.A. Constantinescu,

Iti multumesc pentru trecere si comentariu!

Interesant cum astazi, pregatind partea a doua a acestui text, care se termina cu intoarcerea mea in Canada, am ezitat asupra cuvantului "acasa" atribuit Canadei, chiar cand tu imi spneai despre starea mea sufleteasca...

Nu sunt "dispute" intre ardeleni, moldoveni si olteni, aici pe site sunt doar mici tachinerii!

Cu stima,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-27 02:39:58
         
 
  Vero, mi-ai trezit nostalgii.... M-a impresionat Iașul, este plin de istorie, frumusețe, cultură...
Mă bucur mult că distanța de țară este pentru tine doar fizică, sufletește nu te-ai îndepărtat, chiar dacă spui și altor locuri "acasă". :) De fapt, așa este firesc!

Vorbind despre disputa dintre olteni, ardeleni... cred că sunt discuții sterile. Istoria nu se poate modifica. Ce e fost făcut, bun, rău, rămâne. Putem, totuși, învăța să fim mai uniți, greutățile nu ne-au ocolit și nu ne vor ocoli nici de acum înainte.
 
Postat de catre D. A. Costinescu la data de 2008-07-26 20:24:06
         
 
  1. De olteni sunt extrem de mandra, ca "Observatorul" e condus (si inca ce bine!) de un oltean!!! Acu', sincera sa fiu, toti sunt, pentru mine "fruncea"! Chiar si canadienii :)))

2. Luchi, multzam mult de oferta! Am Windows XP si, in general, pun semnele diacritice, nu-i o problema. Scriu de pe trei computere, la unul mi-am instalat eu, la celelalte ma descurc. Textul acesta insa era scris mai de mult si ar fi fost prea multa munca sa-i adaug semnele. Nu mi-am instalat ca sa zic asa un "sistem" pentru ca , materialele mele pentru Observatorul din Toronto trebuie trimjise cu alte coduri pentru semnele diacritice, iar in rest scriu in engleza si franceza. La uunul din computere folosesc si codul ASCII, doar sh si tz nu le am, cum bine ai vazut. N-as vrea ca, instaland semnele diacritice sa ma lipsesc de alte taste, care poate ca-mi sunt necesare. Promit insa ca viitoarea postare o voi completa cu semne, de altfel aceasta a fost singura la care "am tras chiulul"$.

Multzumesc si pentru ajutor si pentru intzelegere,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-26 14:17:49
         
 
  Sincer sa fiu Nea` Mitica pe Misu Caftangiu nu l-am omorat eu sau vreun neam de-al meu.
dar... ma interesez si-ti spun sa nu-mi porti pica...
:))
salut din Ardeal pe toti Oltenii risipiti prin lume
dar... Vero cu drag a "vorbit" despre romani in general si de Moldoveni in special :)

un gand bun alearga spre voi!
va multumesc, tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-07-26 12:28:15
         
 
  Veronica, spune-mi te rog ce sistem de operare e instalat pe computerul tău? Poate te ajut să instalezi fonturile românești.

 
Postat de catre Luchi Tenenhaus la data de 2008-07-26 09:07:47
         
 
  Ardealul n-a dat corifei, vlastare sau istorici prin felul lor de-a fi ?
(Octavian-Sergiu Ciurtin)

Tavi draga,
Or fi dat ei ardelenii corifei, dar eu de la istoria cu Mihi Bataiosul (Mihai Viteazul) sunt foc facut pe ei. Noi oltenii le-am trimis pe marele domnitor ca sa-i unim mai repede cu noi, sa nu mai astepte trei sute de ani, dar ei in loc sa aiba grije ca Bataiosul Mihi sa nu-si piarda capul s-au ocupat numai de horinca lor. Si numai datorita acestei pasiuni ardelenesti pentru pruna fiarta a doua oara acest mare cap se odihneste la Manstirea Dealul iar trupul primului intregitor de neam se odihneste in alta parte. Daca ardelenii erau mai atenti cu ce le-au trimis oltenii palosul habsburgului Gherghe Basta nu ar fi intrat in istorie naclait de sange oltenesc.
 
Postat de catre Dumitru Cioaca la data de 2008-07-26 02:15:51
         
 
  Taviiii!!
Bun sosit!!!

Pai in Ardeal fusesem si-l vizitasem de multe ori, nu-mi spune mie cat e de frumos, ca fiecare coltz al Romaniei are frumuseti grozave si traditii istorice si culturale! Of-of! Dar Iasi-ul nu-l vizitasem, cum mi-au ramas si Oradea si Timisoara de vizitat, fiecare o bijuterie, evident!

Bine ca n-ai dat "vot secret", altfel ca ma faceam?

Multzam mult, mi-a facut placere regasirea cu tine!

V.

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-26 00:43:11
         
 
  draga VERO... sunt suparat pe tine..., chiar crezi ca doar Moldova e fruncea ?... Ardealul n-a dat corifei, vlastare sau istorici prin felul lor de-a fi ? prin spiritul neamului romanesc n-a mai umblat si altii?
ma tem ca ...da!, ma tem ca i-ai omis far` sa vrei...
dar ... te cred ... si istoria noastra trece prin rasarit...asa ca... dupa Ureche... e istoria!


:))
ai auzit de cetatea de balta?... era tot a lui Stefan,

de cetatea ciceu?...
" Petru Rareș reușește ulterior să reintre în stăpânirea domeniului, iar unii dintre succesori săi la tron îl revendică fără succes. Alexandru Lăpușneanu este ultimul domn moldovean care mai reușește să stăpânească, în parte prin forța armelor, posesiunile ardelene[5]."
imi pare rau ca nu ma crezi!
:))

cu vot, (nu secret) :))

p.s ma bucur ca ai rabdare cu istoria si cu noi care, ne durigam mai repejor...
:))
t.
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-07-26 00:28:23
         
 
  Camelia,

Na ca soarta s-a razbunat, uite ca nici eu nu te-am vazut decat mai tarziu! ma bucur ca ti-a placut textul meu. Du-te neaparat la Iasi, e grozav!!! Nu-i vorba si nici cu Sibiul nu mi-e rusine! uite asa e in viatza: esti aproape si nu te duci, dar cand esti peste ocean, il traversezi ca sa vizitezi locuri inca necunoscute pentru tine....

Multzam de trecere si cuvinte bune,

Veronica
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-25 23:53:26
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Dragii mei

Marturisesc ca sunt total coplesita, nu m-am asteptat ca acest text, o simpla si obisnuita pagina de jurnal, sa aduca atatea reactii bune!

GheS(ade)

Sunt magulita de stelutza ta, venind de la un atât de bun povestitor! Multumesc pentru incurajarea cu lumina!

Elena,

Da? Te-a emotionat? Imi pare bine! Ai lasat un semn, rar de la tine, il pretuiesc, merci!

Tea,

Tu vezi dincolo de cuvinte, mie mi s-a parut "normal" ce am scris, adica exact ce am vazut, gandit, simtit, nimic in plus. Nu cred ca asta e "literatura". Nu pot insa spune ca nu mi-a facut mare placere comentariul tau, apelativul si semnul. Foarte multumesc!

Gina,

Prezentza ta pe pagina mea e intotdeauna un prilej de bucurie. Accentuezi lucruri la care nici nu ma gandisem: da, e adevarat, americanizarea era acolo, am observat-o fara sa vreau. Ma minunez intotdeauna de felul in care comentezi, atat de la obiect, peste tot pe unde "calci". La buna recitire!

Plecaciune tuturor,

VPL.






 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-25 23:30:09
         
 
  "fluieras de soc / mult zice cu foc"... duios stii sa le zici, Vero, romantic prezinti locuri care ne aduc aminte de tinerete !
.... acelasi efect au evocarile tale si asupra mea, ma intorc in timp, privesc cu ochi induiosati spre locuri pe langa care alerg zilnic in "exercitiile" cotidiene "boulot, metro, dodo", ei , nu chiar metro, autobuz nou, in stil european...
:)! ai avut noroc ca ai putut intra la Teatrul National, de vreo doi ani este in reparatii capitale, Palatul, administrativ la origine - acum al Culturii, cu muzeele lui, la fel.... dar Biblioteca Universitara de la Fundatie(regala) a iesit de sub schele cu o culoare ireal de eleganta, te bucuri ca mai sunt mesteri buni si nu au plecat toti in Italia ...

...un gand bun, orientat acum spre vacantza, calatorie - si eu :)

 
Postat de catre iulia ralia la data de 2008-07-25 23:20:51
         
 
  imi place cum in prima parte ai adus ideea de 'fast food' - (americanii sa fie pomeniti!!) si ideea de 'inrudire' cu scriitorii clasici... calatoria inspre Iasi - pe 'linii paralele' a nascut inevitabil comunicarea adusa la o medie : scrisul - scrierea - hartia cocolosita... (parca te vad nedumerita!!!)... si ai adus finalul ca o 'asezata pagina de calatorie' - se simte starea ta de multumire si in 'culise' toleranta omului plecat din locurile natale... o scriere la obiect - stilul este direct proportionat motivatiei... gand bun de pe insula,

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-07-25 22:48:57
         
 
  Imi place cum "te plimbi" tu prin Iasi, unde eu n-am mai foet de vreo 35 de ani ( pe putin)

Starnesti nostalgii dezvaluindu-ti slabiciunile si nu numai moldovenilor....romanismul din noi iese la iveala cu sau fara voie chiar si dupa o viata traita la distanta..

De aia esti tu poeta, Vero!

Calvar
vot
 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-07-25 22:08:40
         
 
  Foarte interesant trebuie să fie, dragă Vero, să-ți mai dorești să vii în România și să vizitezi Iașul de exemplu, despre care am auzit și eu că e foarte frumos. Sincer, și eu îmi doresc să ajung. O pagină de jurnal frumoasă, în care gândurile curg asemenea apelor care ies din adâncuri. Mă iartă că te-am văyut mai târziu.
Cu bucurie,
Cami
 
Postat de catre camelia silea la data de 2008-07-25 21:41:09
         
 
  *
Voi reveni cu un comentariu. Emoție, retrăirea unor vremuri dragi sufletului meu...
Elena
 
Postat de catre Elena Munteanu la data de 2008-07-25 21:15:46
         
 
  Periplul tău moldovean, un sensibil anabasis în căutarea unei geografii poetice...aștept și eu urmarea!  
Postat de catre Gheorghe Rechesan la data de 2008-07-25 20:06:05
         
 
  Rain,

Ce neasteptat comentariu! Multumesc foarte mult! Si eu te citesc, stimata Ploaie de toamna :)))

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-25 19:43:43
         
 
  AAA,

Multzam pentru tot. Am corectat.

off topic: ma bucur ca s-a adeverit ce am banuit: ca într-adevar, erau multi care, din umbra, gandeau despre scrierile tale exact ca si mine. Si imi pare bine ca infine au iesit si ei din tacere!

VPL

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-25 19:24:05
         
 
  ...M-am plimbat prin textul tău. La 7 minute de mers pe jos, de la gara Nicolina, stau eu. Bustul Veronicăi mi se pare... infatuat. Dar un infatuat frumos. Cred că, dintre toate posibilele mijloace d etransport, aș prefera mereu trenul.

...Ai unele typouri dar nu rețin decât unul - "abea" în loc de "abia", udneva în primul sau al doilea paragraf.

...Aștept urmarea.

Vot. Poate subiectiv. Poate nu.

A.A.A

 
Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-07-25 19:07:44
         
 
  Veronica, nici nu știi ce bucurie am avut citind acest text! Am ,,revăzut,, orașul drag al sufletului meu...

Mulțumesc!

p.s. te citesc mereu cu drag.

rain
 
Postat de catre october_ rain la data de 2008-07-25 18:37:22
         
 
  Imi cer scuze pentru lipsa semnelor diacritice.

Multumesc pentru intzelegere,

VPL.
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-07-25 18:22:49
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE