FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Adnotări pe marginea unei idei
Text postat de gheorghe Sarbu




la
Din nou despre intelectuali
de Radu Horn

Susțin că noi, cei care locuim primul pătrar al sec.XXI, trebuie să schițăm harta zilei de mâine.

Bun …

Astfel, trebuie să aducem la zi termenii cu care operăm în artă, în știință, în ziua de zi cu zi, și nu numai ca înțeles general … Ne găsim în ipostaza deloc onorantă de a nu ne mai înțelege cu noi înșine, impas lingvistic, dar, și social, ceea ce este extrem de grav, din care putem ieși doar abordând subiectul cu claritatea geniului statuantă. Să lăsăm poetul > în accepția termenului < nouă, asigurându-i pe una dintre laturi cadrul propice actului de creație/ cercetare, pe cealaltă dintre laturi baza materială, și să-i alimentăm banca informațională de care dispune cu noi elemente definitorii. Una dintre tarele oamenilor > în general discutând problema, este amestecul interesului personal în exprimarea întregului, care este cetatea. Dacă nu ne vom disciplina, adică nu vom vorbi aceeași limbă > proprie și indispensabilă amândorura componente: viul cetății, cetatea în sine, pasul înainte al definirii largi, menire luată în accepția termenului elongație, vom naufragia fară altă șansă de a fi salvați. Sigur că trebuie să ne respectăm predecesorii … Sigur că trebuie să respectăm prezentul … Sigur că trebuie să plantăm jaloanele prin aportul dăruirii cerebrale a zilelor ce ne vor excede. Din respect și claritate trebuie să naștem Regula, ordinea ( … ) am în vedere Trinitatea pământeană, care ne vor conexa din mers la numai astfel da, și numai ca ascendenți de Pimnia. Gândim inutil dacă mintea ne este bolnavă. Trebuie, repede repejor, să ieșim din cancerul sec.XX; am numit gruparea ca scop de eludare a Adevărului; este imposibil să mai rămânem în tentația atavică de a fi toți, cînd vine vorba despre a căsăpi pe unul. Domnilor, pământul care ne dă nouă, pământul care ne ia nouă, ne este mamă și tată nouă; de unde, aplicând regula de trei simplă, Noi aparținem Nouă ( … ) cetatea fiind semnul care ne multiplică asemenea. Să ne îngrijim, asadar, de Cetate, Domnilor, să ne îngrijim, așadar, de Noi, Domnilor, să ne îngrijim,așadar, de Ziua de Mâine, Domnilor, și tot astfel, pentru toate celelalte, căci singura cale onorabilă de a rămâne ceea ce trebuie să fim: Spirit, singur Spiritul este capabil s-o traseze.

În conlucrare perpetuă cu necesarul …

<>
Din nou despre intelectuali, Radu Horn > http://www.scrie.com, publicație electronică întreținută și suportată financiar de Cristi Scutaru (membrul cristiscu).

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  draga Ioan,

gestul tau ma onoreaza enorm ... este primul semn primit din partea unui confrate, al carui nume trebuie scris cu aldine despre raportarea mea la este ...
iti multumesc nespus!

sigur, intre noi nu incape nici un fel de scuza; pe fond, este vorba doar de neconcordanta intre idei, pe termen limitat.

esti frumos, poete!

cu pretuire,

p.s. te astept pe:
email: [email protected]
mess : [email protected]
mobil: 0728 - 768888

personal, te rog sa mai meditezi asupra hotaririi de a te retrage de pe europeea.

 
Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-07-21 11:54:29
         
 
  Gheorghe Sârbu,
Corect este ca să-mi cer scuze pt o confuzie de care aș îndrăzni să spun că nu mă fac vinovat decît prin neatenție.
Pentru tine am scris un ultim poem pe aici.
Ca amintire, sper, plăcută!
 
Postat de catre ioan peia la data de 2008-07-21 00:53:41
         
 
  apreciez ... te asigur ca te consider apropiat - si daca imi zici gheorghe - acesta imi este numele de botez ... nu din alte motive ...
iti zic bine Ioan?

cred ca si eu am exagerat un picut cu privire la "trecerea" adevarata ... cred ca mai aproape de realitate cade "trecerea" suportabila ...

de acort cu tine ... "gheșeftul?" ... starea de bine, de confort, de sunt eu ...

nici eu nu-s chiar un optimist, ci doar optimist ...

cu pretuire,
 
Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-07-20 17:10:26
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  Îmi cer scuze! Am dorit să apeleze la o variantă cu rezonanțe ceva mai amicale.
În fine, apropo de "trecere" am tot încercat, dar nu mai sunt la altitudinea necesară iluziei. Nu sunt un pesimist calificat, ci un pragmatic de o nuditate care mă sperie și pe mine. Era mai frumos în patria ficțiunii, dar care era gheșeftul?
 
Postat de catre ioan peia la data de 2008-07-20 16:37:38
         
 
  nu, draga Ioan, nu faci pe avocatul diavolului, ci esti obiectiv (era sa spun pragmatic).
indiferent de cum ar sta lucrurile in este, nu gasesti oportun sa incercam sa ne facem "trecerea" adevarata si nu mincinoasa?
si te mai rog ceva: sa-mi spui gheorghe ...
jorj nu-i pt mine ...
sper,
 
Postat de catre gheorghe Sarbu la data de 2008-07-20 16:21:30
         
 
  Of, ce păcat, Jorj, că trebuie să fac pe avocatul diavolului!!
Nici în spirit nu cred.
De aici, de la mine, se vede că ne tîrîm, - veșnic aspiranți la imponderabilități imposibile! - ne tîrîm prin tină, ca prin eter. Cîtă iluzie! Cîtă trecere mincinoasă prin nimic! Iar, la sfîrșit, pipăim Marea Revelație cu palmele goale...
 
Postat de catre ioan peia la data de 2008-07-20 16:14:54
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23949
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE