FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Profanare
Text postat de gheorghe Sarbu
Este recunoscut de acum faptul ca , intre artist –de un anumit stil , indeobste major- si nebunie , exista o legatura extrem de strinsa . Asa se face ca aproape pe nimeni nu mai mira expresiile de genul < nebun , nebun , dar genial > . Dar nu perceptia care conduce la aceasta constatare intereseaza mass-media , cum nici colajul aptitudinilor incriminate , ci latura omeneasca a acestora , cu precadere acelea care tin de scandal . Oamenii au in singe risul , si foarte putini meditatia . Este adevarat , omul fara umor pierde in calitate , ceea ce nu inseamna ca intelepciunea este lipsita de acest atribut . Ca martor ocular al intimplarii , de unde isi trage obirsia consemnarea aceasta , ma simt tentat sa nu mai insist asupra unicatului , mult mai adevarat –dupa cum se va vedea- este elementarul . Nu elimin nici posibilitatea ca , Cel de Sus asa a gasit de cuviinta sa lege faptele . Nu intotdeauna omul este responsabil de ceea ce intreprinde , nu rareori constatindu-se –evident , in cazurile iesite din comun- ca in participatia sa la cutare sau alt cutare lucru , el insusi nu oficiaza ; ca lucrul acela in sine s-a produs in virtutea harului ( a altceva superior , in bine ori in rau ) . Aceasta necorelare dintre fapta comisa si De Ce-ul care sta la baza comiterii ei , nu de putine ori , face ca ancheta politieneasca sa se impotmoleasca de la capat de loc . Multi peri albi , multe cafele baute , multe nopti pline ochi cu insomnie , sunt aduse plocon celor care sunt desemnati sa elucideze cazuri de o astfel de natura . Si zau daca este drept . Este –daca cineva doreste un element de comparatie- asemenea chestiei aceleia hazlii cu capra si oaia . Oricum , pe undeva trebuie sa existe o explicatie . Dar , probabil , aceasta este atat de simpla , incat pina acum nimanui nu i-a sarit sub calota . Nu pot afirma –ca modul in care uneori lucrurile se leaga- ma scandalizeaza , dar nici ca nu ma scandalizeaza . Ca sa dau punct scurtei mele incursiuni in acoerentul care este cuplul trup-suflet , fara a deteriora mai mult decat este necesar structura mea stiintifica , ma folosesc de cea mai comoda formula : eul nu se reporteaza . Cit despre faptele care au ca arbore genealogic tocmai acest nod gordian , nu eu sunt cel in masura sa se pronunte . Nu ca mi-ar lipsi elementele care prin ele insele ar putea aduce o cit de mica precizie , ci in privinta sa dezlege cazul . Sunt atitea ipoteze pro si contra : Descartes si filosofia occidentala pe de o parte , filosofia orientala pe partea cealalta , incit ma intreb , si inca cronic , dar si contagios de sanatos , daca mai este cazul sa aduc in atentia stimabililor mei contemporani o ipoteza noua , care in contextul sfirsitului de mileniu 2 ar produce , fara nici un dubiu , ilaritate .
Prefer , cind ma dedau jocului , sa ma amuz singur .

In una din zilele lunii iulie a anului 1986 , o procesiune ciudata se indrepta catre caminul de nefamilisti , proprietar Fabrica Textila Pucioasa , din orasul cu acelasi nume . In fata pasea cu autoritatea unui sef de trib de pe vremea lui Burebista , inainte de a fi contopite in prima asezare de tip statal , un individ inalt de 1,80 – 1,90 metri , cu alura de ascet . Parul sau , nici lung , nici scurt , foarte negru , parea in lumina amurgului presarat cu mici vietuitoare galbene , rosii , felurite , cu trupurile hilar alungite , de un verde marin . Purta peste haine un fel de pelerina cu gluga , obtinuta dintr-un cearceaf prin infasurare . Ceilalti combatanti , cu exceptia unuia plasat in mijlocul procesiunii , purtau cite o pereche de blugi trasi peste un tricou marinaresc . Marsaluia cu capul in piept si miinile legate la spate . Chiar si asa , adus putin de umeri , nu putea ascunde pe cit vroia statura-i de atlet . Interpreta rolul unui dezaxat citadin , prins cu ocaua mica . Il interpreta cu daruire , fara nici un efort , ca un profesionist . Se strecura in pielea personajului creat tot de el , gradat , concomitent cu inaintarea scrierii mentale a piesei de teatru , in care noi , cestialalti , eram –se subintelege- niste diletanti . Dar tocmai acest decalaj dintre cunoastere si necunoastere dadea procesiunii un farmec hilar , ceea ce ii aducea in act si un plus de condescendenta . Centrul de greutate al ansamblului cadea nu pe materia vie , pe cei noua actori improvizati , ci pe natura moarta , reprezentata aici de o cruce de lemn , pe care scurgerea timpului isi pusese amprenta . Asa cum era , purtata de unul dintre echipieri –pe umarul drept- cu oarecare indeminare , oricine , putea observa ca fusese rupta de pe mormintul respectiv , si nu smulsa , capatul vizat fiind drept si nu ascutit . Se mai putea baga de seama ca acest capat nu mai era verde , ci chircit de batrinete . Crucea de lemn , in totalitatea ei , chiar si la cea mai scurta privire , asigura pe cel care o observa ca este un obiect abandonat de multa vreme . Pe fond , aceasta este realitatea ; crucea de lemn o luasem de linga gardul care imprejmuia cimitirul orasului …
Caminul de nefamilisti unde eram cazati era plasat pe malul celalalt al unei ape lenese . Un rau cu debit scazut , carevasazica despartea cele doua asezari , una plina de viata , cealalta incaputata cu moarte . Procesiunea care a declansat o ancheta politieneasca in toata regula s-a desfasurat pe intervalul a circa cinzeci de metri . La cam atit se reduce fondul problemei . Cheful care a urmat , dupa ce cu toata morga am protapit crucea de lemn pe gardul confectionat din prefabricate , ce despartea caminul de nefamilisti de restul fabricii Azuga cu sediul in orasul Pucioasa , nu mai are nici o relevanta . De altfel , nimeni din cei implicati nu a facut referire la acest tronson al festinului trupesc , in speta cel care a declansat totul .

Chemat la militie a doua zi de dis-de-dimineata –era intr-o luni- seful echipei de hidroizolatori si-a dus mina la gura ca orice bunicuta . Prima solutie , de a ne scoate bazma curata , ce i-a trecut pe sub chelie se invirtea in jurul poetului , adica a subsemnatului . Acuza care ni se aducea era destul de grava : profanare de morminte . Ne stia seful in stare de comiterea unor lucruri si mai dihai . Ce a facut , ce nu a facut , pina la urma a reusit sa-l convinga pe anchetator ca poetul este si el om , spre deosebire insa , vizibil mai « rasucit din vrej » . Bomba admosferei , dupa cum am aflat mult mai tirziu , asa a fost dezamorsata . Mult mai greu i-a fost sefului sa ne scoata din mahmureala care ne imprejmuia . Prima masura administrativa pe care a luat-o sta in faptul ca a trimis pe unul dintre noi sa ia crucea de lemn de pe locul unde o cocotasem , si sa o arunce . Mache cum era , personajul desemnat sa duca la indeplinire porunca mai marelului nostru –acelasi cu cel care o si purtase pe umar- din motive asadar obiective , a lepadat-o nu acolo de unde o luasem . Am cules-o cu intirziere de citeva zile eu insumi si am aruncat-o pe un morman de resturi menajere , crescut pe obrazul imprejurimilor . Din toata povestea asta , care tine de stomac , dupa cum am mai spus , a ramas doar amintirea , parte de acum ( imi place sa cred ) a spiritului , chiar si daca numai in ceea ce ma priveste . Pina la terminarea sezonului –lucram exclusiv iarna , subsemnatul , in calitate de cap al rautatilor , impreuna cu inca doi colegi – de orice pericol social trebuie sa se ingrijeasca cineva- am fost cazati la singurul motel din orasul Pucioasa . Se subintelege ca un astfel de act nonconformist , de producerea caruia nu eram vinovat , nu putea ramine nepedepsit . Asa am ramas din primavara anului urmator fara loc de munca . Cum nu mi se intimpla pentu prima data sa beneficiez de astfel de avantaje , si viata are ingredientele ei , dupa cum inteleg pe masura ce inaintez pe drumul care sunt , nu i-am dat decit atentia ce i se cuvine . Fireste , mai ramine umbra care ne secondeaza pasii …

Daruirea , profesionalismul , harul , sunt factori cu greutate in procesul care este Eul fata de El Insusi –in felul lui de a fi cu zi in zi , tot un foc –care spre deosebire de focul obisnuit , nu distruge , ci compune . Asa si sta cazul cu cuplul trup-suflet : o compunere intre aici temporal si aici vesnic , dublata de completarea unuia dintre termeni de catre celalalt , si invers . In mod evident , sistemul de cama iese din datele problemei . Ceea ce , cu toata stima , sper ca nu scoate subiectul asupra caruia m-am aplecat cu sertarasele de sub calota , atitea cite am, in stare de maxima acuratete , din cadrul genului .
Crucile sunt unele din lemn , altele din inlocuitori, cum este marmura . Mai exista si o alta specie de cruce : ma refer la crucea karmei , despre care teosofia spune ca se afla in raport de functie cu viata fetala .
Daca este asa , sau nu este asa , numai cei care vin dupa (…) se pot pronunta . Ceea ce imi permit sa afirm , si fireste , daca studiul problemelor ridicate poate fi luat drept tot atitea argumente , este ca eu votez Inspiratia . Propovaduiesc ca nu se poate atinge , si cu atit mai putin , insaila , lucrul nou in loc de blazon la caleasca lumii , cu sufletul incruntat . Spun astfel ca nu tragedia , ca nu suferinta , ca nu neadaptabilitatea , etc., sunt sursa actului creator , ci -spre inmarmurirea adeptilor preferitori de teorie , si nu de teorema- , amuzamentul .

Nu puteam incheia demersul meu inainte…
Nici unul dintre personajele prezente in proza scurta –de fata si ea- nu a suportat rigorile legii , pina la urma o forma de exprimare a spiritului . Trupul , mobilul rindurilor de fata , nici el nu a suferit de pe urma unui concept ridicat la rang de « Ordine , de regula … » . Atunci , unde se gaseste in cele de aici pierderea de timp , careia m-am supus de buna voie si in mod constient ?
Si daca este pierdere de timp , de ce ramine in Este ? Si daca nu este pierdere de timp , de ce nu este parte de altceva , si nu de Arta ?
Faptul ca subsemnatul a ramas pentu o lunga perioada de vreme fara loc de munca , este , nici mai mult , nici mai putin , decit un fapt minor , la care s-a ajuns prin nealiniere .
Asa gindesc .
Astfel ma pronunt .
Mergind spre sinea-mi pe firungul povestirii , nu pot nega ca nu sunt obsedat de un amanunt pricajit .
Alaturi de crucea de lemn , devenita prin natura imprejurarilor exprimate Simbol , sau ma rog , ceva pe aproape , se mai gaseau inca 15 surate de-ale ei , dintre care citeva erau de sex masculin . In ce consta amanuntul pricajit la care fac trimitere ? Pai , daca –prin nesabuinta celor noua nonconformisti – s-a constatat ca prin inlocuirea crucilor de lemn cu altele din fier forjat , sau din alte materiale care se preteaza acestui tip de stima adus mortilor , lucrul vechi , respectiv crucile de lemn , devenite inutile , de ce nici dupa consumarea evenimentului ce a avut loc , este drept clasat din lipsa de probe , nu au fost adunate de pe obrajii imprejurimilor si reintegrate in circuitul vietii ? Nu conteaza de catre cine ! Un raspuns poate fi faptul in sine … Adica , ce este haruit sa putrezeasca , orice s-ar face , tot acolo ajunge .
Ideea este stralucita , cauza ce prin analiza devine si mai confundabila . O alta idee –este adevarat , excesiv de trasnita- este aceasta : crucile de lemn nu au fost adunate , deoarece , nici unul din multimea celorlalti nu a dorit sa se arate altfel , desi pina si copiii de gradinita stiu ca noi , oamenii , suntem diferiti .
In subsidiar :
diferiti , dar omogeni .
“ S-am incalecat pe-o sa …” .


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23949
Comentarii: 120070
Useri: 1426
 
 
  ADMINISTRARE