|
|
|
|
|
|
|
|
|
Amintire |
|
|
Text
postat de
roxana zeldea |
|
|
Era august
Acum 8 ani,
Ploile verii treceau pe la ferestre zilnic,
Spălau pervazul încins și porneau
Spre alte zări.
Toate zilele erau egale,
Formând infinita trecere,
Zbuciumând
Soarele venea, pleca
Și eu, treceam egal,
Până când
Te-am întâlnit, într-o seară buimacă
Natura duhnea,
Mă plimbam pe drumul trist ,
Încovoiată de adolescența sobră,vociferând.
Pe atunci obișnuiam să stau la coadă
Pentru un strop de înviere.
În seara aceea liniștea cuprinsese întreaga cale,
Se mai auzea din când în când un corb flămând,
Vântul îmi mângâia trupul,
Ploile, adormiseră, și ele,
Luna se tolănise pe un nor
Eu stagnam în visare
Când tu ai deschis ușa
Și ai rămas la fel de nefiresc...
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Dle Liviu, versul final, care dvs vi se pare nefiresc, unui alt domn i s-a parut interesant, ceea ce-mi da de inteles e ca "gusturile nu se disputa"; cei 8 ani, o viata de om este o metafora; o relatie adolescentina de 8 ani, poate fi considerata la fel de lunga ca o viata de om... Ma mai gandesc si poate viata de om nu va mai face parte din versurile acestei poezii. Restul (prea descriptiva, comuna, comica) ramane strict legat de gusturi. Multumesc pentru faptul ca mi-ati spus ca-i vinovat pamantul ca ma tine... Si, in fond, multumec pentru deranjul de a citi o persoana care ar fi mai bine (chiar si peiorativ) sa fie distrusa de un cutremur etc.
P.S. Nu ne aflam pe pamant sa ne rupem jugulara, ci pur si simplu sa convietuim. |
|
|
|
Postat
de catre
roxana zeldea la data de
2008-07-04 09:30:48 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Roxana, cu scuzele de rigoare pentru dialogul dintre mine și Amelia, revin asupra poeziei tale.
Prea descriptivă, prea încărcată cu detalii:
Ploile verii treceau pe la ferestre zilnic,
Spălau pervazul încins și porneau
spre alte zări.
Toate zilele erau egale,
Formând infinita trecere,
Apoi, mai sunt acele imagini de un comic involuntar (8 ani, o viață de om) sau mult prea comune (În seara aceea liniștea cuprinsese întreaga cale, Luna se tolănise pe un nor
Eu stagnam în visare)
Iar versul final e total nefiresc, la fel de nefiresc precum nefireasca încremenire a personajului...
Pare neterminată.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-07-03 19:54:31 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Nu se zice "puține și fixe", ci "puține, da' fixe" :)
Ce să scuz? O opinie? Cred în sinceritatea revoltei cu care ai rostit cuvintele de mai jos.
E-n ordine. Mai glumesc și eu, iar uneori par a vorbi serios cînd o fac. Umor ardelenesc...
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-07-03 19:40:51 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Domnule Bordas, va rog sa ma scuzati in acest caz. Ideile mele sunt putine si fixe, iar capacitatea mea de a discuta "pe text" este, de cele mai multe ori, minima.
Intalnisem de doua ori azi aceeasi remarca iar comentariul de mai jos mi s-a parut ca va apartine (la modul serios). Imi permit, totusi, a va ruga sa numai vorbiti de "registre diferite" ca ma ia plansul de-adevaratelea. |
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2008-07-03 19:24:49 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Amelia, se pare că, totuși, vorbim, de data asta, în registre diferite.
Comentariul meu era ironic, și nicidecum un clișeu. Se referea strict la textul postat.
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-07-03 19:13:24 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
"Nu pamantul e de vina pentru ca e locuit. Face si el ce poate", spuneti la orele 17 si 28 de minute, domnule Bordas. Ma uimiti, tocmai dumneavoastra sa...rostiti atat de...intelept?
Replica am auzit-o, in acelasi registru, astazi, pe la orele 12 din zi, pe cand vorbeam unei parti a cuconetului din parcul Herastrau fortata de imprejurari. O creatura hippie, tinerica si relativ decent imbracata, vazandu-ma cum imi trag de mana cei doi copilasi proprii, micutii fiind obositi de soare si apa, mi-a suierat (textual): "si eu as putea sa fac copii, dar nu fac. Stii de ce?". Eu, timida si sfioasa cum ma banuiti, am rugat-o sa continue expunerea zambindu-i dragut (totodata) iar ea a devenit brusc si mai ursuza decat era la inceput: "Planeta asta sufera, draga, noi nu putem fi atat de inconstienti incat s-o mai impovaram cu alti indivizi..DACA NE PASA (rosteste ea cliseul, il asteptam), populatia creste, creste, oamenii sunt tot mai saraci...Stii ce am sa fac eu? Saptamana viitoare plec in Africa si am sa adopt doi sau trei copilasi din triburile de periferie (or exista?), ii aduc aici, ii imbrac frumos, ii educ....", aici au sarit cu gura s-o aprobe cateva duduite de pe banci...replica mea suava nu pot sa vi-o spun decat intre patru ochi, anul viitor la aceeasi ora.
Era o urare legata de masculi negri, de soare si de sanse egale in viata..
Cu destule intrebari dedezlegate,
Amelia
|
|
|
|
Postat
de catre
Amelia Cojocaru la data de
2008-07-03 18:43:02 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Roxana, dacă opt ani înseamnă o viață de om, se cheamă că eu am șapte vieți, precum mîțu'...
Și să mai știi că natura nu duhnește. Nu Pămîntul e de vină pentru faptul că e populat. Face și el ce poate. Mai un cutremur, mai un tzunami... Se pare că nu e de ajuns.
Mai spune-mi, el, după cei opt ani (o viață de om!), tot așa nefiresc stă?
|
|
|
|
Postat
de catre
Liviu S. Bordas la data de
2008-07-03 17:28:58 |
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|