|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
Vladimir Negru |
|
|
rãsãritul se întinde ca o plagã
peste corturile unor nomazi fericiþi
un fel de umbrã prelungã îþi închide ochii
nu mai suport sã te vãd adormitã
acum când nici o pasãre nu se mai aude
de parcã singurãtatea se naºte odatã cu mine
desenez pe geam piersica din care ai muºcat asearã
mã simt ca un animal despãrþit de sãlbãticia lui
mi se face deodatã fricã de mine
într-un colþ al camerei un disc zgâriat
aceeaºi tentaþie a mâinii
de a te pãrãsi într-un pat rãvãºit
aº da orice pentru un zgomot
balamalele unse ale uºii
îmi provoacã un râs isteric
pasul unui bãtrân trece prin mine
precum o dorinþã potolitã în amintiri
îmi smulg crucea cu unghiile
e din lemn de viºin spunea cãlugarul acela orb
tot într-o dimineaþã
acum când palmele-mi prind rãdãcini de cãrbune
cum te-aº mai putea iubi Doamne
tu Dumnezeul tuturor cenuºilor
al iubitelor care tac
un profet mormãie ceva despre moarte
parcã ar fi un zid vãruit
îþi târâi trupul înspre soare
exfoliindu-l de toate coliviile
nu ne vor gãsi niciodatã |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Sorin... multumesc de aprecierea ta... citind acum vad ca in unele parti se putea si mai bine... dar pana la urma poeziile pe care le scriem sunt fragmente din noi... imperfectii de noi:) |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2005-12-15 23:57:23 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Te felicit, Negrule! O poezie desavarsita despre ziua de dupa... Si totusi dimineata ne bate-n ferestre ca si cand nu s-a intamplat nimic, sau poate pasii ei se mai aud undeva prin ungherele mintii.
desenez pe geam piersica din care ai muºcat asearã, mã simt ca un animal despãrþit de sãlbãticia lui, mi se face deodatã fricã de mine
într-un colþ al camerei un disc zgâriat, aceeaºi tentaþie a mâinii de a te pãrãsi într-un pat rãvãºit
Excelent!
st |
|
|
|
Postat
de catre
Sorin Teodoriu la data de
2005-12-15 08:11:52 |
|
|
|
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
|
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
Camelie... raman mirat cum in cuvinte putine reusesti sa surprinzi atat de multe... ai talent in a percepe pe celalalt... devi inseamna zeita... aici am incercat sa valorizez o anumita semnificatie a conceptului, mai putin uzitata.
Elia... cred ca mereu am scris astfel, doar ca uneori sunt mai putin transparent sau ma las purtat de cate o stare pana peste limitele infatisarii mele cunoscute... iti sunt recunoscator pentru comentariul tau in cuprinsul caruia ai decriptat in registrul corect ideile din poezie... discul acela era gata zgariat... un fel de metafora, poate prea ocultata, pentru memoria noastra care ne joaca feste. |
|
|
|
Postat
de catre
Vladimir Negru la data de
2005-12-14 20:31:26 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
...ºi acum justificarea:)
Te regãsesc, Vlad, dupã ceva vremuri în care credeam cã Vladimir Negru nu mai scrie aºa cum ºtiam eu. ªi mã bucurã asta.
Poezia ta, recunosc, am fost cititorul numãrul unu întîmplãtor, poezia ta are în fiecare vers un tablou, o imagine, un film chiar. Nu ºtiu de ce pe tine te asociez cu filmul ãsta. Creezi imagini în miºcare. ªi asta e deosebit la tine.
Uite...prima strofã... parcã te grãbeºti acolo, parcã rãbdarea de a vedea viaþã în ochii ei nu mai poate fi mãsuratã. Corturile nomazilor fericiþi mã duce cu gîndul la preeria lui Cooper. Praf parcã ºi parcã sete. "nu mai suport sã te vãd adormitã" - multã nerãbdare!
Strofa a doua e preferata mea. Cum îþi spuneam ºi deunãzi, asociezi imagini opuse ca descriere ºi semnificaþie. Cum poþi alãtura moliciunea piersicii cu sãlbãticia animalului? Ei uite cã se poate. ªi tu o faci foarte bine.
"aceeaºi tentaþie a mâinii
de a te pãrãsi într-un pat rãvãºit" - nu mã întreba de ce îmi plac versurile astea, cã n-am sã-þi pot spune exact.
Lipsa zgomotelor, tãcerea înþepãtoare...dar, hei, mai sus spui de un disc zgîriat, semn cã se aude totuºi ceva, deºi nu perfect. Acum spui cã e tãcere. Poate aici mai trebuie umbalt puþin. Eu una prefer sa nu mai fie discul acela acolo:)
Strofa urmãtoare nu mai e la fel de "dulce" ca anterioara, dar ºi aici ai imagini compuse din antiteze. Frumos: orb/dimineaþã - de parcã ar putea s-o vadã; el o simte, perfecþiunea balamalelor , usturãtoare tãcere, lemnlul de viºin al crucii (ºtii, viºinul pentru mine e pomul copilãriei), rãdãcini de cãrbune, hmmm...
Aº vedea sfîrºitul acestei strofe puþin altfel:
cum te-aº mai putea iubi Doamne
tu Dumnezeul tuturor iubitelor care tac, nu aº mai folosi cenuºa ce se subînþelege arderii.
Aº mai adauga ultimul rînd ...ºi gata!:)
Frumos Vladimir, frumos, felicitãrile mele!
|
|
|
|
Postat
de catre
Name Old la data de
2005-12-14 20:03:12 |
|
|
| |
|
|
|
|
|
|
|
| |
|
|
| |
un rasarit straniu pentru o camera parasita, pentru un pat ravasit, in care numai singuratatea cu tacerea ei asurzitoare isi mai face radacini catre moarte...frumos ai incheiat poezia "nu ne vor gãsi niciodatã", de parca "ei" i-ar pasa...trist si profund. titlu de la ce vine? |
|
|
|
Postat
de catre
expirat CNT la data de
2005-12-14 20:01:29 |
|
|