FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
PORNIND DE LA DOUĂ TEXTE TOTAL DIFERITE
Text postat de Emanuel Cristescu
„Considerînd că atitudinea celor care împart între ei clipuri publicitare gratuite este reprobabilă.” [1]

Observație corectă. De multe ori, orgoliul poetic satisfăcut efemer repezintă pentru unii dintre colegii noștri aspirația postării.
Rațiunea conceperii site-ului astfel încât înstelarea să poată fi făcută anonim a fost gândită tocmai în ideea ca acordarea steluțelor să nu devină un troc, un fenomen tranzacțional de tipul „îți dau-îmi dai” .
O altă rațiune a fost valorizarea textelor în condiții de o deplină obiectivitate a „subiectivității personale”, respectiv fără presiuni de natură psihologică de tipul „X mi-a acordat o steluță. Deși textul lui X nu-mi place trebuie să-i acord o steluță că altfel nu-mi mai acordă nici el.”
Acordarea anonimă a steluțelor vizează un mod de detașare a „evaluatorului” de contextul personalității autorului și raportarea doar la text și „contextul textual”, dacă mă pot exprima astfel.
Am constatat și eu că în practică apare un fenomen de „steluțiadă reciprocă”. Acesta nu face bine, în primul rând, autorilor care se complac în astfel de „circumstanțe valorice”. Dacă și-ar dori cu adevărat să afle părerea obiectivă asupra textelor proprii autorii ar trebui să utilizeze facilitatea pe care Europeea o oferă, respectiv aceea de a posta sub pseudonim. (Valabil pentru autorii care ]nc[ nu pot emite pretenția de a fi recunoscuți după stil)
(Unii utilizează această facilitate pentru a insulta!!!)
Mă gândesc la o altă modalitate de a avea dreptul la înstelări în viitorul site. Ceva de genul: fiecare user să aibă dreptul la a acorda o stea. Apoi, în funcție de capacitatea de a evalua texte pe site, demonstrată printr-un număr de texte, eseuri, etc. să existe o diferențiere în numărul de stele pe care îl poate acorda cineva. Un fel „cenzitarism docimologic”. Până atunci propun un experiment. Userii pot acorda în subsol steluțe sub forma „*” , “**”, “***” etc. Iar după o anumită perioadă de timp acestea să fie totalizate.

Analizez și posibilitatea evaluării textelor de către evaluatori profesioniști. Însă aceasta ar presupune costuri Și, deocamdată, nu am resursele necesare.



„Am mai zis eu că aceea sunt responsabili de lățirea mediocrității de pe aici. (De fapt, mai corect era să spun că sunt iresponsabili. Responsabilitatea presupune atitudine conștientă.) Căci, astfel, se induce ideea unei false credințe despre scriere. Înțeleg că aici este un atelier, dar nici chiar unul de tinichigerie. Ar fi cam… prea mult pentru pretențiile unui sait respectabil.” [1]

Aici sunt multe erori.
Nu exist㠄responsabili de lățirea mediocrității pe aici” Una dintre valorile fundamentale ale Europeei o reprezintă dreptul la exprimare liberă. De nenumărate ori am spus că este de preferat să publice zece nonvalori decât să nu poată publica o valoare adevărată. Evident există o regulă: aceea a limbajului ecoliterar. Care oprește, atenție, oprește, adică barează, pornirea unora către limbajul licențios, vulgar, promiscuu. Această regulă, în fapt, trebuie să reprezinte opțiunea celor care postează aici. Adică într-un spațiu cu o anumită igienă a exprimării însă nu un spațiu sterilizat. Un spațiu viu, complex, în care tot ce este omenesc și nu numai, să-și poată găsi loc însă în condiții de civilitate, eleganță a expresiei și profunzime a semnificației. În care varietatea și diversitatea să se simtă acasă.
Atelierul reprezintă potențialitatea textuală nudă, aș putea spune. Elitismul textual se poate manifesta în revistă. Însă în loc să ne ocupăm de revistă (secțiunea „literatur㔠adică aceea în care textele sunt selectate și postate de către redacție” ne pierdem timpul cu mize mici și dispute sterile.

Așadar expresiile „lățirea mediocrității de pe aici”, „iresponsabili”, „tinichigerie” „pretențiile unui sait respectabil”, „acestei nunți cu lăutari de bodeg㔠trădează neînțelegerea misiunii și funcționării site-ului și capătă proporțiile unei denigrări. Sper că după aceste precizări fenomenul să înceteze.

În rest nici eu nu înțeleg ofuscările cu privire la comentariile lui X sau Y. Cine postează pe Europeea și lasă bifată căsuța cu posibilitatea de a primi comentarii trebuie să se aștepte la orice fel de comentarii. Proba de foc a încrederii în propriul text o reprezintă chiar lăsarea comentariilor malițioase, incorecte, etc. Pentru că, în raport cu valoarea textuală, dacă este reală, astfel de comentarii devin ridicole.

Evident fac apel ca opiniile comentariile să se refere la text, să fie făcute cu bună credință, să nu rănească, dacă acela care comentează este capabil, și, mai ales, să nu fie țâfnoase, arogante și să vizeze autorul.
De asemenea să fie la obiect.

Am să vă prezint un studiu de caz: Vasilica Ilie revine și postează



„Să-ți spun...

niciodată nu ți-am vorbit
despre cum pot să iubesc;
dacă vreodată vrei să afli
adulmecă-mi urma pașilor
sfredelește-mi privirea
și pătrunde-mi în suflet...
aici vei găsi vulcanul activ
a cărui lavă curge în cascade
maci roșii înfloresc în urma ei
iar pomii dau în roade!” [2]


Textul în sine nu se ridică la un nivel valoric acceptabil pentru a-l face publicabil în Europeea însă faptul că acest user , în ciuda tuturor celor care i s-au întâmplat pe acest site, revine poate fi interpretat ca o dorință de a învăța de a se perfecționa.

O multitudine de atitudini poate fi luată față de acest text.

1. Pur și simplu textul poate fi ignorat ca fiind nonvaloare. Autoarea, activând pe site ori citind și studiind, poate va înțelege despre ce este vorba. Poate nu. Pierderea este în principal personală. O reacție inteligentă a autoarei ar fi să solicite cu deferență explicații, îndrumări, etc. Nimeni nu este obligat să i le dea însă nu este exclus să fie cineva dispus la acest efort.

2. O atitudine tranșant ironică însă nu ghilotinantă. Ilustrată de comentariul lui Liviu Bordaș. Ce spune în esență acest comentariu? Literatura nu este un pension ori spațiu pentru asistați. Pune mâna pe carte și vezi ce-i cu „pomii dau în roade” că dacă scrii așa nu poți avea pretenția că scrii poezie. Apoi mai vorbim. Autoarea, în loc să se simtă ofuscată, ar trebui să fie fericită că, textul ei a fost într-un fel remarcat. Deși textul este slab, Liviu și-a rupt din timpul său și i-a dat o indicație. Care îi va fi pricinuit autoarei o posibilă stare de frustrare. Atitudinea inteligentă ar fi aceea de a privi observația lui Liviu ca pe un fel de diagnostic pus de un specialist și să încerce singură tratamentul. Dacă nu poate ar putea solicita iarăși precizări. Și să transforme starea de frustrare în creație.

3. O atitudine tranșant ghilotinantă. Adică o atitudine de a-i lua capul printr-un comentariu dur distructiv și neadecvat la text. Ca în comentariile lui Radu Ștefănescu. În opinia mea este un exemplu de neadecvare situațională. Nu tragi cu tunurile în vrăbii. Sigur Radu își asumă rolul unei instituții de „ecarisaj textual”. Acest tip de atitudine subliniază duritatea „vieții unui autor în jungla literar㔠Care nu menajează. Însă dacă în jungla reală astfel de manifestări sunt motivate de lanțul trofic, în jungla literar virtuală, mi se par excesive. Este dreptul lui Radu să se exprime. Europeea nu este și nu se dorește a fi o seră. Cum spuneam cândva aici intră cine vrea și rămâne, literar vorbind, cine poate. În limitele regulilor. Dacă subtilitatea sarcasmului din fraza „Ești o impostoare, adevărata Vasilică tocmai s-a reîncarnat zilele trecute! Prea multe Vasilici.” poate fi acceptat atacarea autoarei nu este permisă.

4. O altă atitudine ar putea fi să-i zicem generos constructivă. Față de alte texte ale Vasilicăi din acest text se mai poate salva câte ceva. Fără să devină un text de excepție, textul poate deveni unul acceptabil. Explicându-i-se faptul că dacă din text se „scot” balastul textual, verbiajul, mesajul prea personal, pletora de „mi” „și”, explicativismul și gafa „pomii dau în roade” textul poate lua alura unui poem. Fără pretenția de infailibilitate, în viziunea mea textul s-ar putea esențializa ca mai jos. Poezia nu este epistolă, nu este mesaj comunicațional propriu zis, nu este explicație, nu este banalitate. Poezia este și trebuie să fie noutate, originalitate, inedit. Ea trebuie doar să sugereze, să antreneze lectorul să-i lase imaginația liberă. Și nu numai.


Să-ți spun...

niciodată nu am vorbit
despre cum pot să iubesc;
dacă vrei să afli
adulmecă urma pașilor
sfredelește privirea
pătrunde în suflet...
vei găsi un vulcan
lavă
maci
pomi.”

5. Evident pot fi luate orice fel de atitudini față de orice text. Tolerante, Intransigente, apreciative, polemice, depreciative, de ignorare. Etc. Esențiale ar fi, în opinia mea, buna credință și civilitatea.
Și toate acestea puse în slujba propriei perfecționări și în subsidiar pentru „ridicarea calitativă a acestei mici întreprinderi de ordin spiritual” [1].

[1] Ioan Peia „Către Raluca Oprița și alte considerente”
[2] Vasilica Ilie „Să-ți spun...”
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Vorbe multe,fapte putine!
Masuri luate,asta vrem de mult timp...
 
Postat de catre Bun Tare la data de 2008-06-16 23:52:57
         
 
  Daca imi ingaduiti, domnule Corbu: am fost chiar prea bland. Unii dintre distinsii mei colegi nu stiu nici macar sa-si scrie numele; si sunt din ce in ce mai multi, mai vehementi, mai agresivi, si desigur, solidari...

ati spus: ''Analizez și posibilitatea evaluării textelor de către evaluatori profesioniști. Însă aceasta ar presupune costuri Și, deocamdată, nu am resursele necesare.''

ma ofer sa contribui la completarea sumei necesare; cu siguranta nu voi fi singurul contribuabil (chiar daca la prima evaluare un critic profesionist o sa ma faca praf, macar sa stiu cum stau)
 
Postat de catre Radu Stefanescu la data de 2008-06-16 16:12:10
         
 
  "fiecare user să aibă dreptul la a acorda o stea. Apoi, în funcție de capacitatea de a evalua texte pe site, demonstrată printr-un număr de texte, eseuri, etc. să existe o diferențiere în numărul de stele pe care îl poate acorda cineva"
(E.Cristescu)

Propunere:
1. Stelele ar trebui să reprezinte doar un mod de a atrage atenția asupra unui text;

2. Evaluarea propriu-zisă s-ar putea face printr-un sistem asemănător votului, cu condiția să existe un număr egal de "voturi pozitive" și "voturi negative".

Repartizarea numărului de voturi s-ar putea face:

a) în funcție de nivelul de acces (de ex. - nivel 10 : 1 vot; nivel 20,50 : 2 voturi; nivel 100 : 3 voturi; nivel 200 sau mai mare : 4 voturi);
avantaj = implementare rapidă și simplă; dezavantaj = un număr semnificativ de clone ar putea altera rezultatul evaluării, însă impactul poate fi redus prin atribuirea automată a dreptului de vot doar după postarea unui anumit număr de texte;

b) în funcție de capacitatea de evaluare, fără a fi corelat cu nivelul de acces;
avantaj = clonele ies din ecuație; dezavantaj = volum de muncă (voturile acordându-se individual) + subiectivismul celui care acordă dreptul de vot și/sau numărul voturilor;

c) o combinație a celor două sisteme, ceea ce presupune că pentru anumiți useri dreptul de vot poate fi retras sau numărul voturilor diminuat, iar pentru alții suplimentat față de numărul "standard".

Cei care au mai multe voturi, le pot acorda pe toate sau doar o parte dintre ele, însă odată acordat(e), opțiunea de vot dispare pentru textul dat. Sistemul fie însumează algebric voturile și afișează rezultatul, fie contabilizează separat voturile pozitive de cele negative, caz în care vor fi afișate în dreptul textului ambele valori (eventual colorate diferit).
 
Postat de catre Al Trep la data de 2008-06-16 13:21:43
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE