|
|
|
|
|
|
|
|
|
Toamna |
|
|
Text
postat de
Furdui Ioana |
|
|
Nu i-am putut opri acasa
Ai mei cu totii se pierdura,
Singuratatea ne-nteleasa
Razbeste-n suflet si-n natura.
Iata-ne singuri in coliba
Pustiu e codrul,nimeni nu-i,
Si ca-ntr-un cantec iarba,iarba
A napadit pe cararui.
Pereti de birne cu tristete
Privesc la noi si pe tacute,
Noi vom pieri cu totul sincer,
Noi n-am promis sa luam redute.
Ne-om aseza la ora unu,
La trei tacuti ne-om ridica
Tu cartea. Eu cu broderia
Si-n zori, tineri,ne-om saruta.
Oh frunze,frematati,cadeti
Si umpleti voi nepasatoare,
Cupa tristetilor de azi
Cu nostalgia viitoare.
Atasament,minune,patimi
Septembrie le-o lua din gand!
Ingroapa-te-n marmur de toamna,
Incremenind,inebunind.
Esti binefacerea pierzarii
Cand viata grea ca boala trage,
Sta in curaj,cred, frumusetea
Si poate asta ne atrage! |
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|