PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Călători străini în spaţiul dintre Călmăţui şi Putna (sfîrşitul impresiilor de călătorie) Text postat de george savu 42. Producţia vegetală 1. Pentru ei viţa de vie este la fel de importantă cum erau pentru noi gardurile de sîrmă care ne apărau de iepuri, de struţi şi de cîinele Dingo. Soiurile de vinuri nu sînt chiar de cea mai buna calitate, cum ar fi cele de Tokai, de Malaga, de Porto ori de Burgundia. Dar ei sînt oameni mîndri, care se laudă cu vinul lor şi cu faptul că muncesc la via lor de aproape două mii de ani, împreună cu bunicele lor care storcesc strugurii cu picioarele lor pline de varice. 2. În anii de graţie recolta este atît de abundentă încît ei pot vinde vinul în contrapartidă cu alte produse cum ar fi: drugii de porumb, lemnele de foc, maşinile autohtone şi cojoacele de blană tip Alain Delon, care nu se mai poartă pe plan internaţional. Ba işi plătesc şi dările către Stat, întotdeauna prin intermediari cum ar fi Piculeţ Mirandola de la Curtea de Conturi şi Anatolie Săpunaru de la Vamă. 3. Strugurii albi şi strugurii roşii sînt ajutaţi în fermentarea lor de către tot felul de chimicale, zise bisulfiţi, de aceea a fost necesar să vină specialiştii din UE şi să le explice lor „ce şi cum în chestia cu viile” şi nu numai. Primăvara, via este prinsă pe araci şi curăţată de uscături, lucrarea agricolă, în sine, fiind garanţia unei recolte de calitate, conform zicalei unui analist viticol de la ei, zis Halviţă Machedon: „Vinul bun începe din vie, dar vinul prost oare de unde începe?”. 4. Cel mai bine se descurcă cei care seamănă varză, castraveţi şi alte legume, echilibrînd conţinutul de săruri şi vitamine din alimentaţia localnicilor, dar despre ei se spune că sînt „sîrbari” deşi ei sînt bulgari sau turci. Pepenii galbeni şi pepenii verzi sînt de buna calitate, şi se cultivă pe suprafeţe mari, mai ales de către cadrele didactice de la ţară, încît toamna este o criză de superproducţie şi se vînd pe mai nimic. N-am inţeles de ce toţi ţin să cultive pepeni, pînă cînd n-am perceput fenomenul privatizării din State. Într-o zi s-a deschis o gogoşerie la parterul Blockhausului, după o lună au mai apărut încă două, una la etajul doi şi alta la etajul şapte. Cînd peste drum era o filială a concernului McDonalds. 5. Inul se cultivă doar sporadic, dar cînepa şi mai ales cea indiană se cultivă pe ascuns. Tutunul ocupă un loc important în producţie, dar calitatea lui nu o întrece pe cea de la American Tabacos ori IJT. 43. Despre oi, capre, porci, vaci, cai şi alte necuvîntătoare 1.Chiar dacă izlazurile şi păşunile au fost retrocedate, au mai rămas multe locuri unde aceste necuvîntătoare se pot nutri, pot comunica cu aborigenii, şi pot rămîne împreună in hagiografia universală, cum a rămas Meşterul Manole la sud de ei, cum ivirea din oglindă peste Ocean şi cum Olandezul Zburător din care legendă şi eu mă trag. Această faună mioritică se adauga florei, pentru că alături de fostul grînar, ea face cinste arealului. Însă cei de la Direcţia Judeţeană pentru Agricultură nutresc alte gînduri. Ei ştiu că laptele este mai ieftin decît Coca-Cola şi că din el se face brînza care este şi ea mai ieftină decît produsele de la Danone si Zuzulact. 2. Oile migrează de la şes la munte şi invers. Este o lege arhaică la ei, cum că aceia care le conduc trebuie să fie în număr de trei, pentru ca doi să se coalizeze împotriva celui din urmă, deci, de obicei cînd oile ajung la şes, rămîne doar unul care este deja bogat, face mănăstiri, echipă de foot-ball, apoi încearcă să zboare de pe acoperişuri cu aripi de lemn, ca să aterizeze în Parlament, deşi rudele îl roagă să se interneze. Aceste vieţuitoare sînt ca şi pe la noi dar nu se comportă conform manualului de zoologie pe care l-am citit şi eu. Imaginaţi-vă, mister Ciarli, o oaie care vorbeşte cu fermierul, îi spune cînd o să dea faliment, cînd n-o să mai primească împrumut de la bancă ori cînd o să moară el ucis de invidia şi răutăţile colegilor săi. 3. Mister Ciarli , au aborigenii ăştia o zicală ciudată vis-a-vis de integrare: „O să ne integram cu adevărat cînd o să zboare porcul”. Şi chiar sînt refractari la integrare iar eu, ca supus al Maiestătii Sale, aş vrea să vă comunic că ăştia sînt uşor de cucerit, mai uşor decît indienii, burii şi alte naţii. Imediat „pun botul” la orice schimbare, dar şi întorc repedele armele cînd nu le convine ceva. 4. Cît despre vaci şi capre, ce pot a vă spune în afară de faptul că ele elimină şi anal şi bucal o mare cantitate de gaz metan precum şi ale noastre din Dominioane şi din United Kingdom, sporind astfel efectul de seră. Vacile dau lapte şi sînt pentru aborigeni aproape la fel de sacre ca şi pentru indieni. Dacă un om are o vacă este considerat sărac, abia dacă are două este gospodar, dacă are trei este deja fermier şi riscă la următoarea schimbare de regim politic să devină viitor constructor de canale; (Nistru-Tisa, Bucureşti-Dunăre), despre care am auzit că ele sînt deja proiectate. 5. Mai sînt şi unele inconveniente, pentru că mereu există la ei cîte un vrăjitor, o prezicătoare, sau un analist economic care fură pe ascuns laptele vacilor, lasîndu-le sterpe şi fără vlagă productivă. Şi atunci indiferent cum îi cheamă pe ei, Culiţă Tărîţă ori Triţă Făniţă, sînt nevoiţi să apeleze la berevoiul Genică Boierică pentru a dezlega vraja. Am fost duminica trecută în Obor pentru a compara preţul vacilor cu preţul struţilor, dar m-am pierdut in discuţii inutile cu fermierii locali la Cîrciuma din Obor 6. Ei mi-au povestit despre caii lor, care atunci cînd nu sînt mîrţoage, ba chiar cînd sînt, pot mînca jăratec, au douăsprezece ori douăzecişipatru de aripi şi, dacă mergi călare de la B…. La Scutelnicei, trebuie să arunci peria deasă, pieptenele şi periuţa de dinţi, alfel Muma Pădurii şi surorile C…. îţi calcă pe urme, dar n-am înteles prea bine ce au vrut să spună. 44. Despre găini, gîşte şi raţe, animale de companie şi dame de companie 1. Păsările se înmulţesc foarte repede pentru că grăunţele şi gratificaţiile oferite de către UE pentru hrana lor au un preţ foarte mic, dubla de porumb a scăzut vertiginos pînă la preţul a trei sticle de Coca-Cola, iar rapiţa nu se mai cultivă de pe vremea cînd judetul Vlaşca era înfrăţit cu judeţul Telorman. 2. Evoluţia lor vertiginoasă a creat o problemă de distribuţie echitabilă în spaţiul UE, generînd fenomenul gripei aviare, care pe plan local a fost perceput ca o conspiraţie mondială, ori cel puţin o intrigă a vecinilor de la vest. După acel eveniment păsările de curte şi-au înfiinţat propriul ONG cu Polinichie Mămosu pe post de lider, care rapid şi cu simţ practic a declarat Ziua Naţională a Păsărilor de Curte şi s-a opus importului de carne de pasăre. Dar alţii au fost mai deştepti şi mai informaţi decît el, încît au declarat Anul Mondial al Aviarei şi iată ca problema a fost rezolvată amiabil şi cu sacrificii locale. 3. De aceea am şi eu spaţiu vital pentru crescătoria mea de struţi. Pentru că acum nu numai negustorii locali, dar si consumatorii fac diferenţa între grăunţele pentru păsări şi cele pentru animale şi păsări de companie. Cele din urmă fiind numai din import. Dar şi aici ca şi la noi este acea veşnică dilemă: „Cine a fost mai întîi? Oul sau găina (struţul)”. 4. Am văzut o mulţime de farmacii veterinare, de trei ori mai multe decît farmaciile umane, dovadă faptul că la farmaciile veterinare nu erau cozi. Şi am văzut in farmaciile veterinare mai multe jucării pentru animale decît pentru însoţitoarele lor care le căutau pe la sex-shopuri. Am văzut aborigene ieşind la ore mici din habitacluri, pentru nevoile fiziologice ale animalelor lor de companie şi am văzut dame de companie ieşind la ore mici din camerele domnilor cărora le-au oferit companie. Oare cine mai iese in zilele noastre cu cangurii la plimbare? Şi oare un adevarat gentelman nu pleacă el dimineaţa, lăsînd insoţitoarea de peste noapte să se odihnească? 5. Am cîntat şi dansat, împreună cu cei de vîrsta a treia, hitul Raţa. Mister Ciarli, nici nu ştiţi ce senzaţii deosebite am avut, chiar şi Killie Minogue ar fi transpirat de invidie. Dacă s-ar face şi un video-clip, melodia aceasta ar avea mai mare succes chiar şi decît: "Mă iubeşte femeile", ori "Jana nu e moartă, Jana se transformă". 45. Despre lăcuste 1. Ele sînt o fatalitate ecologică şi socială, fiindcă unde natura este risipitoare cu darurile ei trebuie să existe şi o contrapondere. Care se materializează prin alegeri locale, alegeri naţionale, aleşi pe liste, pe sprînceană, pe urne, pe ambiţii, lăcomie şi ignoranţă. 2. Pentru că întotdeauna trebuie să existe cite o nenorocire care să umbrească binele, aşa cum spune şi pastorul nostru baptist de la biserica Fecioara Siderata, la ei acest concept se divizează în Camera Comunelor şi Camera Lorzilor (scuze, Camera Deputaţilor şi Senatul, pentru conformitate), unde sînt tot felul de cîntăreţi, de drumeţi, de „glumeţi” şi în curind, după următoarele alegeri, de personaje din balada Mioriţa, atît de dragă lor. 3. Încît, după cîţiva ani, nu va rămîne nici o poamă fructiferă, nici o creangă verde prin păduri pentru că aborigenii să-şi facă vre-un aranjament floral ori fructal de sărbătorile lor eretice. Totul vor cumpara de la noi, cum au inceput de pe acum, cu Sfîntul Valentin şi Santa Klauss. Asta se explică prin spiritualitatea lor primitivă, ce are la origine ideea de imitaţie, de înviere şi de mîntuire, cum spune şi şamanul lor, Epifanie. Aici se încheie primul calup al impresiilor de călătorie despre State şi împrejurimi, trimis de către mister James Carrnagie hebdomadarului „Daily Horror”. Care a ajuns la autorul acestui capitol mulţumită amabilităţii profesorului şi omului de cultură Cicerones Popescu, descăl de limbă autohtonă, publicist şi eseist. El a tradus aceste rînduri în limba noastră de circulaţie restrînsă şi a avut iniţial intenţia de a le reproduce în volumul lui în pregătire: „Călători străini în spaţiul dintre Călmăţui şi Putna”, apoi din varii motive a renunţat. De fapt aici se încheie şi capitolul „State şi împrejurimi”. Unele dintre faptele şi fenomenele descrise sînt auzite de la alţii, iar pe altele le-a trăit şi le-a cunoscut chiar autorul după eclipsa cea mare, dar înaintea devastatorului cutremur. Iar cine va citi şi le va crede, bine va fi, după cum se spune şi prin diverse medii culturale: ”cine crede tot ce-i spui, este vai de capul nostru”. Iar cine va citi şi nu le va crede, iar va fi bine. Înseamnă că el este un intelectual fin, un snob, care mai reciteşte şi acum romanul Ullyse de James Joyce. Deci „cine precum îi va fi voia, aşa va face” *. * - Ion Neculce - Letopiseţul (fragment din romanul "Profana scriitură, editura Raluca, 2007, capitolul State şi împrejurimi) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   am citit cu placere george-s... umanul adus la rascruce in care doar 'senzorial' interactioneaza... ca o dependenta de adaptare... o idee de 'tranzitie' - devenita 'lege' in optica estului (si nu numai)... scrierea atrage... gand bun, regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-06-04 21:25:54	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE