PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Călători străini în spaţiul dintre Călmăţui şi Putna (continuare) Text postat de george savu 40. Adaos de informaţie 1. Sau inserare, dragă Ciarli, cum acest cuvînt apare în dicţionarele lor, preluate după ale noastre (to insert, between). Te înşeli dacă îţi închipui că eu numai am privit, am mirosit, am gustat, am auzit şi am pipăit aceste fapte şi fenomene ale realităţii dintre Călmăţui şi Putna. 2. Nu şi nu, ci m-am documentat ştiinţific. Am fost la Tabăra de Sculptură unde am văzut cu ochii mei locul gol al celebrei sculpturi, denumită Flatulaţia Diabolică, ce a fost sustrasă de sub privirile şi responsabilităţile custozilor Muzeului Judeţean şi apoi adusă în Cetate şi lasată în faţa casei Anişoarei Pătîrlagă, zisă Pamela. 3. Pentru a se repeta în sens invers un gest din vechime şi de pe alte meridiane, cînd alţii au sustras Pîrţul Dracului din faţa casei domnişoarei de Bruyeres. Pentru că ei, dragă Ciarli, au avut dintotdeauna harul imitaţiei şi sînt francofili si francofoni, ba chiar şi capitalei lor îi zic Micul Paris, cînd ar fi cazul să-i zică Marele Fanar. Deşi, personal cred că întîmplarea de mai sus se constituie ca un gest de frondă faţă de cele două domnişoare directoare ale Muzeului. 4. Am discutat cu surorile C…., de la care am aflat că nu este o regulă generală ca dintr-un tată deştept şi o mamă frumoasă să se nască fete la fel; l-am cunoscut pe Menelaş Magazin, pe Smac Eftimie, ba chiar am băut o "juma", de Scandic cu Hlebe al Rizomului, stînd cu el tet-a-tet pe bordura trotuarului, am fost la sediu la Caiafa de la Culte şi la Cărtărovici de la Biblioteca Judeţeană. 5. Am stat de vorbă cu toţi scriitorii locali consacraţi, cu poeţii, prozatorii, monografiştii, scriitorii de vagoane, scriitorii despre pîcle, noroioşi şi scriitorii despre alţi scribălăi din Cetate. Cu foşti activişti de partid care acum prezintă expoziţii de icoane pe sticlă, cu autorii de denunţuri şi reclamaţii, cu cei care făceau greva foamei în faţa Prefecturii, cu trepăduşii sociali si literari, cu toţi reporterii de la cele Şapte Ziare din Cetate. Mister Ciarli, aici este o lume nebună, nebună, nebună, în care fiecare cumpără pe fiecare, toţi se vînd între ei nerespectînd regulile economiei de piaţă, iar cînd primesc contravaloarea serviciilor lor n-ai să vezi pe nimeni că se spînzură de ruşine. 6. Iar cei la care m-am documentat, pe toţi acestia i-am sensibilizat pentru a scrie în presa locală despre Bîlhacu, unde am crescătoria de struţi, despre Mînzu unde cresc poneii şi despre Bentu unde am deschis depozitul en gros. Însă despre aceste impresii de călătorie nimeni nu a suflat vre-o vorbă pînă acum, darămite să o scrie. Pixul lor nu s-a oprit nici o clipă asupra problemelor literare care-i frămîntă pe investitorii locali înzestraţi cu talent, la fel cum şi la noi nimeni nu vorbeşte despre Teritoriul de Nord. 41. Despre locuitori şi habitacluri 1. Locuitorii sînt ca şi pe la noi, decît că nu prea ajung la vîrsta de pensionare pentru că primesc puţine medicamente compensate. Eu cred că ei nu ajung la o vîrstă înaintată tocmai pentru că aşteaptă aceste medicamente pe la uşile farmaciilor, iar stresul îşi spune cuvîntul. Oricum ei nu mor la fel ca pe la noi. Cînd rudele lor văd că bolnavul este „pe ducă”, îl duc repede la spital, zic ei ca să-l salveze, dar de fapt ca să se salveze pe ei de frica morţii. Iar cînd paramedicii, Familia de Medici (Asklepios si Igeea Popescu) şi Medicul de Gardă spun că nu mai e nimic de făcut, adică: „tous les jeux sont faites, rien ne va plus”, cheamă Ambulanţa şi îl duc mai departe, la Floreasca, la Elias, la Spitalul Universitar, apoi se împacă cu ideea şi îl aduc să moară acasă. Iar cei care au depăşit vîrsta de şaptezeci de ani sînt veterani de război, generali în retragere, ori uitaţi de soartă. Pe cei din urmă îi vizitează, în scopuri electorale, Primarul, Prefectul şi turiştii ocazionali, ca pe moaştele Sfintei Parascheva. 2. Cu moaştele acestea şi cu altele este o adevărată poveste, mai ceva ca la Lourdes. Am văzut genunchii unei pelerine care s-a întors din călătoria ei anuală la comemorarea Sfintei. Semănau cu talpa unui struţ. Ea a cerut Sfintei să-i dea sănătate şi Sfînta a ajutat-o să cîştige la şasedinpatruzecişinouă, precum în filmul acela, regizat de Tarkovski. Dar cei care se întorc din pelerinaj primesc de Bobotează apa sfinţită (aşa zisa aghiazmă), fără să mai stea la coadă 3.Cîinii comunitari nu au un statut şi un stabiliment precum au aborigenii, dar nici damele lor de companie nu au, iar vagabonzii instituţionalizaţi încă mai dorm prin canale şi sub cerul liber. Deşi în ultima vreme în cartierul State se construiesc tot felul de lăcaşuri încăpătoare şi înalte, în ele se intră doar o dată, de două ori pe săptămînă şi atunci doar cîte două, trei ore. Chiar în blochausul lui Johny Billding, la fiecare etaj, a fost constrită cîte o filială (capelă), care la ei se numeşte metoc. Însă cum blockhausul construit de prietenul meu este în atmosfera boreală, el stă cu vîrful în jos şi nu ca la noi în mod normal, de unde reiese că şi zeii lor stau la fel. (fragment din romanul "PROFANA SCRIITURĂ", editura Raluca, 2007, capitolul State şi împrejurimi) Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE