|
|
|
|
|
|
|
|
|
Strigătul din mine |
|
|
Text
postat de
Iulian Lorincz |
|
|
Tristețea e cumplită, în astă seară-nchisă
Durerea-ncet mă cheamă, mă-mbrațisează lin ...
Trăiesc cosmaru-aievea și mintea mi-e încinsă,
Aș vrea să plâng măcar, dar lacrimi nu mai vin.
Doar norii pe trotuare își varsă-ncet șuvoiul,
Spre cer eu nu mai pot să îmi ridic privirea,
E-nchisă și natura și geme-ncet noroiul
Și peste toate-acestea e-nchisă toată firea.
Un strigăt se ridică din sufletu-mi nevrednic
Și în năvală cată să iasă la lumină ...
Dar se oprește brusc lovit de-un gând vremelnic
Și se topește-apoi - copil ce-și poart-o vină.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|