PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Când Dorul Te Răpune Text postat de Monica Trif Microbuzul a ajuns în staţia comunei Frata. Matei a coborât şi s-a oprit, privind în jur, pierdut pentru o vreme. 'Doamne ce s-a schimbat satul!' Comuna Frata este aşezată în partea de est a judeţului Cluj, în Câmpia Sărmaşului, la aproximativ cincizeci de kilometri de Cluj-Napoca. Acolo s-a născut Matei în urmă cu patruzeci şi trei de ani. După treisprezece ani s-a întors în sat. Avea un singur gând. Să-şi viziteze părinţii. La acest gând, i s-a pus o piatră la inimă. Părinţii lui... cât l-au aşteptat. Acum nu mai erau decât două morminte. După dorinţa lor, au fost înmormântaţi la capătul grădinii lor, unde erau şi bunicii lui Matei. - Căutaţi pă cineva? Vocea străinului l-a readus pe Matei la realitate. - Nu, nu... mulţumesc. Matei a început să privească atent în jur. 'Cu ani în urmă, visam şi eu ca tot ţăranul din acest sat, ca acest loc să se schimbe, să se modernizeze... iar acum, baruri peste tot... revistele de modă au ajuns şi aici. Totul este schimbat! Ce atmosferă ciudată!' S-a oprit la primul bar să servească o cafea şi între timp avea să decidă dacă va aştepta autobuzul sau nu, pentru a ajunge pe valea unde era casa părintească. Muzica din bar l-a obosit destul cât a stat la bar, astfel că s-a decis să meargă pe jos. De câte ori n-a mers pe acelaşi drum, cu ani în urmă. A ieşit dintre case pe drumul de câmp, care-l duce la casa părintească, vechiul drum, atât de bine ştiut de el. A zărit pădurea. 'Câtă linişte!' Ce ciudată e viaţa. Când era mai tânăr, a urât atât de mult aceste locuri. Pădurea îi părea doar un loc sălbatic, satul- sumbru iar oamenii din sat înapoiaţi şi lipsiţi de orice cultură. Abia aştepta să poată pleca de acolo. Părinţii l-au ţinut cât au putut dar într-o zi s-a hotărât Matei şi a plecat şi el în Europa la fel ca atâţia români care au părăsit ţara, fiecare făcându-şi o listă lungă cu neajunsuri şi nemulţumiri, şi poate pe bună dreptate. Mai avea şi o soră, dar aceasta s-a mutat la Cluj-Napoca, după căsătorie şi nu a dorit să-l mai vadă. Nu l-a putut ierta pentru că nu a venit să-şi vadă părinţii înainte de a muri. Mai întâi tatăl, apoi la câteva luni, s-a stins şi mama lui. Inima ei n-a mai rezistat. Iar Matei nu a reuşit să vină, avea şi el problemele lui departe de ţară dar acum nu mai avea importanţă. Nu mai putea schimba nimic. Se apropia mereu de casa valea unde era casa părintească şi jalea îl cuprindea tot mai mult. Margaretele şi florile de câmo au dispărut. Pământul a fost transformat aproape tot în teren arabil. Pe ici şi colo au apărut case, mici ferme cu maşini specializate. Totul s-a schimbat. Simţea un dor să vorbească cu sătenii, să asculte poveştile femeilor despre ce s-a mai întâmplat în sat. Îi era dor de părinţi. Îi veneau în minte zilele de sapă, ce mult le-a urât şi ce dor îi era de ele. Îi era dor s-asculte poveştile tatălui său, de pe vremea războiului, de pe vremea când bunicul lui Matei era plecat în război. Îi era dor de mama lui, de bunătatea ochilor ei. A zărit casa. Inima-i bătea tot mai tare. Lacrimi au început să-i curgă pe obraji. Casa era la fel dar locuiau alţi oameni acolo. S-a dus direct la morminte. A rămas o vreme, plângând în tăcere, în faţa celor două morminte. Să le vorbească? Să le ceară iertare? Ce putea să le mai spună? A început să smulgă buruienile de pe morminte, ar fi vrut să-i mai atingă odată, să le poată explica ce s-a întâmplat, poate-i vor înţelege jalea şi durerea din suflet. A stat acolo multă vreme. Într-un târziu, a strâns în mână un pumn de pământ pe care, vântul l-a dus spre cele două morminte... Era timpul să plece. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Un semn în treacăt ţi-am lăsat, De la Răscruci la Frata, Acolo "dorm" străbunii mei Iar lângă ei şi... Tata. Pământul ne chiamă... Monica Corneliu   Postat de catre corneliu zegrean la data de 2008-05-22 21:44:16               Aş adăuga: "S-a oprit la primul bar să servească o cafea şi între timp avea să decidă dacă va aştepta autobuzul sau nu, pentru a ajunge pe valea unde era casa părintească. Muzica din bar l-a obosit destul cât a stat la bar...". Ultima propoziţie deranjează. Apoi: "'Cu ani în urmă, visam şi eu ca tot ţăranul din acest sat, ca acest loc să se schimbe, să se modernizeze... iar acum, baruri peste tot... revistele de modă au ajuns şi aici. Totul este schimbat! Ce atmosferă ciudată!'" şi "- Câtă linişte!" Înţeleg că Matei vorbeşte cu el însuşi în ambele situaţii. Nu se cădea să aşterni în forme diferite. Nu-nţeleg de ce dialog! Eu m-am ferit să comentez textele tale anterioare; a făcut-o domnul Bordaş la modul obiectiv. Ca doi amici şi oameni care comunicăm des şi pe alte căi, mi se pare cinstit şi necesar, Monica, să te opreşti asupra acestor remarci. Cu prietenie, Cristi   Postat de catre Cristi Iordache la data de 2008-05-22 10:11:48               Iarasi timpurile verbelor. Doar un exemplu: Mai avea şi o soră, dar aceasta s-a mutat la Cluj-Napoca, după căsătorie şi nu doreşte să-i vorbească lui Matei Apoi, trimiteri geografice care nu au ce cauta intr-un text literar de factura celui postat: Comuna Frata este aşezată în partea de est a judeţului Cluj, în Câmpia Sărmaşului, pe Valea Morii, la aproximativ cincizeci de kilometri de Cluj-Napoca. Suna a pagina de manual de geografie. La fel: Pe ici şi colo au apărut case, mici ferme cu maşini specializate. Masinile alea specializate alunga orice fior liric. Apoi, repetarea obsesiva dauneaza si ea, devine suparatoare: S-a dus direct la morminte. A rămas o vreme, plângând în tăcere, în faţa celor două morminte. Să le vorbească? Să le ceară iertare? Ce putea să le mai spună? A început să smulgă buruienile de pe morminte, de trei ori morminte in doar patru randuri de text. E prea mult. Textul este inegal, astfel incat emotia pe care ar trebui sa o transmita se dilueaza, se risipeste, se pierde printre fraze mult prea prozaice.   Postat de catre Liviu S. Bordas la data de 2008-05-22 08:54:45	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE