|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mușcând din
Mărul lui Adam |
|
|
Text
postat de
corneliu zegrean |
|
|
Te-am văzut încântătoare
Și cu tine am vrut să zbor,
Dar
Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi, rău mă dor.
Corneliu
Te-am cunoscut demult, întâmplător,
Intr-un sfârșit de iarnă friguroasă,
Când mi-ai cerut direct și
Rugător,
Spunându-mi: -Vrei să merg cu tine acasă?
Eu te-am privit, surprins, chiar rușinat,
Văzându-ți ochi mari și fața-mbujorată,
Am stat puțin pe gânduri, apoi, cu un oftat
Am spus un Da, dar... pentru altădată.
Ai insistat din nou, cu multă gingășie,
Spunându-mi vorbe mari, mereu îmbietoare,
Să-ncerc și, dacă timpul, spre bine o să fie,
Vom fi numai alături, petale dintr-o floare.
Acesta e-nceputul unui destin nescris,
Ce și-a urmat cărarea mereu mai urcătoare,
Crezând că peste timpuri, vom împlini un vis
Pe care mi-l doream, în
Era viitoare.
Și timpul a trecut, cum numai el o știe,
Mi-a alertat îndemnul să fac ce mi-ai propus,
Deși eram nesigur pe vorba: Ce-o să fie ?
Mușcând din "mărul" acru, viața mi-am distrus.
De aceea-ți spun adio! Rămâi ce-ai fost, o
floare,
Iar pentru mine leacul: Un șarpe veninos,
Chiar dacă rana, din pieptul ce mă doare
Va dăinui în veacuri, nu pot să-ți fiu Prinos
Mai bine ard pe rugul, a unui timp ce trece,
Blestemul mă cuprindă, de nu am fost un
sfânt
Iar Tu! Petala sumbră, de pe pământul rece
Strivită precum meriți, pe veșnicul pământ.
Corneliu 10.05.2008
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23931 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|