FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
epilogul unui jurnal care n-a fost scris niciodată
Text postat de Adriana Lisandru
lui Laurențiu Ciprian Tudor

adevărurile se pot rosti simplu prietene
așa cum ai da bună ziua vânzătorului de ziare din colț
însă nici ziare nu mai cumperi de-o vreme
îți sunt destule visurile în care
niciodată nu te ciocnești de ceilalți
când zbori

trebuie doar să înveți alchimia culorilor
de pildă
că albul și negrul
s-au topit în aceeași medalie pe care cu simplitate o porți
bine ascunsă de oasele pieptului
că din semințele întâmplării pot crește lujeri de cremene
înșurubându-ți-se-n lacătul zilelor
și până la urmă înțelegi că oamenii se vor împărți
totdeauna
cum pâinea la masa săracului
niciodată de-ajuns pentru toate singurătățile

avalanșele nu te pot ține departe de primăveri
dacă frigul ajunge la tine cum o scrisoare de dragoste
primită pe un câmp de luptă unde nu există eroi
doar nopți lungi îngropate
sub crucea speranțelor lor
și atât
niciun tăiș nu te poate desprinde de tine

până la urmă suntem cu toții mici păpădii
pe care moartea le sulfă
cu tandrețe
spre cer

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  cu scuze penru intarzierea raspunsului - multumiri pentru citiri si aprecieri, (atat cele semnate, cat si cele anonime:)...)
Domnule C. Atanasiu, frumoase bijuterii mi-ati aratat! deci, duble multumiri.

sa ne citim cu bine...si in liniste, daca asta va fi, vreodata, posibil aici.
 
Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-05-09 22:54:18
         
 
 
Ciudate și pline de sens rezonanțe:

vîntul 2007

păpădii

O poezie tristă prin care bîntuie un viscol veșnic de candoare.

 
Postat de catre Corneliu Traian Atanasiu la data de 2008-05-09 13:36:53
         
 
  adevărurile se pot rosti simplu/dacă adevărul nu ar fi desprins de cel ce cuvântă...
în inima culorilor de vei intra, viața omului o vei afla!

vei sta departe de primăvară, de dragoste și te vei uita cu tandrețe la cer!
numai dacă nu vei învăța cum să-ți porți pe umeri speranța!!

m-am oprit și am scris...

drag,
Cristi
 
Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-05-09 01:14:04
         
 
  ai adus extremitatile... ca o necesitate ori adaptare... ai adus culorile 'necurcubeeice' ca o impunere aici si acum oglindita taranei - umbrei de om i-ai cerut verticalitatea... ca unui 'paratraznet' iertator ori ingaduitor... conductor de 'suflet si traire'... adevar este ca doar simplu 'adevarul se rosteste'... o parte de semen si o parte de sine... ca o idee de 'happening' revoltand ochiul... ori - orice alta stare de indoiala... la buna citire, Adriana-Li...

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-05-09 00:32:20
         
 
  Vero, marturisesc ca esti 'vinovata' de intoarcerea mea...:)
multumesc.
 
Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-05-08 21:14:49
         
 
  Insfarsit si un pic de poezie pe site!
Bun sosit Adriana!

Citindu-te din nou imi dau seama cat mi-ai lipsit!

"până la urmă suntem cu toții mici păpădii
pe care moartea le sulfă
cu tandrețe
spre cer"

*
Vero

 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-05-08 19:28:05
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE