PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
LITERATUL DEŞUCHEAT SAU MISTICISMUL POETIC Text postat de Corneliu Traian Atanasiu Uneori dorinţa de a scrie se manifestă absurd şi deşănţat. Cuprins de fervoarea literaturii, pretendentul îşi îndreaptă atenţia spre textele sacre care îi prescriu mai degrabă conduita civilă decît maniera de a scrie. Iar interesul îi este abătut către şi acaparat de viaţa celebrităţilor, de ticurile şi viciile acestora, convins că, adoptîndu-le pe cele din urmă, poezia va ţîşni din el precum lingourile de aur expulzate din vezica urinară. Sensibil mai mult la fervoarea mistică a literaturii decît la efortul onest şi modest de a o produce, el nu scrie şi nici nu-şi trăieşte viaţa, ci deja oficiază. Nu gustă poezia, ci o respiră, se pătrunde de miresemele ei orfice în prelungi şedinţe de aromoterapie. Obsedat de destinul său literar, aspirantul trăieşte crispat, dar plin de ifose şi aplomb, o viaţă aberantă care, în închipuirea sa, este deja literatură. La urma urmei, nici nu contează dacă scrie şi cum scrie, el trăieşte. Şi asta e o dovadă suficientă, un martiriu, o juisare fără odihnă. A spus Nichita că “poetul nu are viaţă personală”, atunci trebuie musai să-şi bată joc de viaţa lui pentru a face astfel dovada peremptorie a aptitudinii sale poetice. Ştie deasemenea că trebuie “să-şi deregleze simţurile”, doar a spus-o Rimbaud. Şi nu ezită să facă pentru asta experimentele cele mai hazardate. Şi, tot pe urmele lui, va apela cu siguranţă la chirurgia plastică pentru a-şi planta monstruos negi pe faţă. Epigonul mai avea şansa de a imita, poate servil, stilul maestrului, scriind totuşi poezie. Adoptarea stilului de viaţă care mimează modele reputate, cu aplecare spre ceea ce e cel mai lesne de imitat, ticuri şi vicii dealtfel comune, naşte însă doar caraghioşi plini de ifose şi veleităţi. Drogaţi ai boemei vulgare, ai mizeriei cu lustru. Zelatori gata oricînd să jure slugarnic pe viciile poeţilor damnaţi, convinşi că schimonoselile comportamentale şi fronda infantilă sînt însemnele genialităţii, că există o legătură magică între golănia înaintaşilor şi poezia de marcă. Poate exista însă şi părerea contrară. Şi anume, că acei oameni, poate execrabili în viaţa lor civilă, s-au salvat tocmai pentru că au avut şi un eu auctorial de calitate. Şi că numai acest eu ar trebui să-i intereseze la acele fiinţe geniale pentru că erau schizoide. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE