FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Steliana Valeanu
Targul
(sau mai bine zis, o zi din viata lui Simon)


Nascut la tara am venit destul de timpuriu in contact cu ciclul vietii, nasterea sau moartea, ca doua componente firesti. De la nascutul unui purcel sau iesitul unui pui de gaina din gaoace, pana la sacrificare le-am trait din plin si, si cu o intrebare ce m-a preocupat continuu… exista cineva ce ne urmareste viata noua, fiintelor umane asa cum o facem noi cu celelalte creaturi?
Scurmam in musuroiul de furnici si ma intrebam continuu care sunt eu din cele sute de mii de insecte, care imi e echivalentul. Oare alerg si eu asa besmetic in toate directiile in viata? E oare cineva care scurma in musuroiul meu?
Pana sa merg la scoala incercam sa cuprind anul intr-o privire completa, sa-i pricep mersul, regulile cand si ce vine, sa vad o ordine in toate impresiile ce veneau necontrolat asupra mea. Venitul scolii a adus ceva ordine in haosul de nepatruns din capul meu. Dintr-o pornire de nemultumire fata de mine am refuzat candva sa ma preocupe intrebarile si gandurile din prima parte a vietii. Nu imi puteam permite sa urmez drumul in directia asta. Candva am renuntat sa mai privesc atent, si asta am facut-o deliberat.
Tot ce mi-a ramas a trebuit sa treaca prin zidul impus. Cufundat in gandurile mele ma departam de ceilalti, dar fara ei nu eram capabil de existenta asa ca am iesit din cochilie si m-am supus examenului vietii.
9 septembrie e o data ce-mi vine in minte usor din perioada prescolara. Pe 9 septembrie se tine la Oras o sarbatoare campeneasca ce se numea la noi «Targ». Imi aduc aminte de bucuria ce mi-o facea sa merg la Targ. Retine te rog acest «sa merg»! Drumul pana acolo era ceea ce ma punea intr-o stare de febrilitate. Spre chinul meu, de fiecare data nu era sigur ca o «sa mergem la Targ»! Si in ultima zi aflam ca … DA! Acest sentiment de nesiguranta ma exaspera, pentru mine mersul asta era asa de atragator … si parintii mei nu intelegeau cat de mare era chinul!
Ok, sa revin la «mers». Sa ne urcam intr-un autobuz ar fi fost pentru mine o catastrofa, mi-ar fi distrus toate asteptarile de aici si discutiile aprinse cu parintii. De la noi din sat se pleca in afara de autobuz si cu carutele, trase de cai ce aveau clopotei in jurul gatului sau trase de boi. Caruta cu boi era ce ma atragea pe mine asa de tare. Motivele erau multiple, se pleca mai de dimineata (4-5 dimineata), dura mult mai mult si era mai mult loc, putini o doreau. In mersul linistit al boilor aveam timpul sa receptionez cat mai multe amanunte… Seara inainte de plecare dupa baia de rigoare si dupa ce am intrebat de a 100-a oara daca mama e sigura ca ne ia si pe noi cel cu caruta si nu trebuie sa mergem la autobuz, se mergea la culcare. Totul era aranjat de mine, incaltamintea curatata, ce aveam de imbracat pus in asa fel incat sa fie la vedere sa ma asigur din cand in cand ca intr-adevar «mergem la Targ», un ceas desteptator sigur intors si pus sa sune. Stins lumina si incercat sa dorm! Un somn ce nu vrea nici cum sa ma prinda, sa vina in sfarsit ziua de maine. Candva, obosit, adormeam cred eu zambind si total fericit! A doua zi dis de dimineata insemna dupa spalat, imbracat si ceva de mancare, ascutirea urechilor daca vine omul cu caruta iar daca mai si auzeam ca treceau altii pe langa casa noastra care era in drumul spre «Tirg» si nu opreau la poarta noastra, intram in panica. O bombardam pe biata mama cu intrebari, de ce nu mai vine si daca nu mai vine, poate ca a uitat de noi, e sigura ca a inteles omul respectiv ca si noi venim si… pana cand in sfirsit se oprea caruta la poarta si-l auzeam strigand! In acel moment totul, toata asteptarea, tot stressul, toata nesiguranta se destrama si ceda locul unei linisti depline.
Din acest moment nu mai scoteam un cuvant. Mama chiar le zicea la ceilalti «nu-l mai intrebati ca nu mai vorbeste, si-a spus toate cuvintele in ultimele doua zile». Pluteam si ma lasam pus acolo unde vroiau ei. Era ca si cum ma priveam de undeva de sus. Cu toate ca era destul de intuneric priveam fetele celorlalti, incercam sa patrund gandurile lor. Uni vorbeu mai tare decat de obicei asta insemna pentru mine ca si ei se bucurau cat de cat ca oameni maturi. Ceilalti copii daca mai erau dormeau, ca si sora mea! Ea e mai mare cu un an decat mine. Ma tinea mereu de brat. Sa nu cad, sa nu ma pierd sa nu raman singur. Asta a facut-o de cand ne stim. De fiecare data imi cerea sa-i povestesc de drum, cum a fost. Ei i-a fost somn! Candva ajungem la marginea carutei si priveam cum se invartea roata trecand prin gropi, baltoace sau peste crengi, aparent de ne oprit. Continuu cu acelasi tempo. Ca mersul timpului. Dupa iarna primavara, dupa vara toamna, dupa noapte ziua.
Drumul ducea printr-o padure. Copacii erau asa de aproape de drum incat ne atingeau fetele, erau ca niste umbre uriase si amenintatoare. De teama, ma retrageam cat mai jos in caruta, atat incat numai sa pot privii peste marginea scandurilor. Acolo ma simteam in siguranta deplina. Auzem din cand in cand cate un zgomot de pasare sau facut de vreun animal in padure. Eram fascinat si incercam sa parund intunericul cu ochii, sa vad ce si cine a fost. De fiecare data tremuram aproape de incordare. La cativa km de padure era Neajlovul cel trecem direct si nu pe pod. Apa ajungea aproape de fiecare data la podul carutei, in mijloc boi se opreau pentru a se adapa. Nu vedeam nimic decat apa care curgea si eu in caruta ca intr-o barca pe un rau imens! De aici mai erau 6 km si am ajuns! Drum asfaltat si multe carute ce erau mai rapide ca a noastra si cu multi zurgalai! Poate de aceea merg acum cu masina cu viteza foarte mare! In multe din reactiile mele de acum cu privire la calatorii, vad pe copilul de acum 30-40 de ani!
Drumul meu spre «Targ», cei 16 km, se terminau in marginea Orasului, la Obor. Acolo se tinea si targul de animale si cereale. Chiar in acea zi mai erau tarani care mai vindeau cate ceva. Intrarea era cumva in stanga si trebuia sa asteptam in coloana pana aveam loc de intrare, cred ca si trebuia platit dar asta nu ma interesa pe mine. Fascinant erau oamenii, atatia la un loc, atatea fete necunoscute si atat de diferite. Barbati si femei intr-o continua forfota, cautand cu febrilitate ceva de care nu-mi dadeam seama, muzica data la maximum, cu strigate de la circul asezat in coltul din dreapta al Targului, protestul magarului unui tigan cu multe seceri infipte in desaga pe magar de parca strapunsese spinarea bietului animal. Am privit ingrozit in alta parte! Fumul de la gratarul de mici din stanga la intrare la care se ingramadeau o mare de oameni cu sticle in mana si tigarile atarnandu-le in coltul gurii m-a invaluit ca intr-o ceata innecaciosa. In sfarsit, reusim sa trecem si de poarta si sa ne cautam un loc liber. Mama nu mai contenea sa ne dea sfaturi sa nu ne indepartam fara ea, sa nu ne pierdem unul de altul si sora-mea sa ma tina strans de brat ca eu aveam obiceiul sa uit unde cum si cu cine am venit intrand practic peste tot, de la circ prin spatele cortului unde puteai sa vezi scamatori cum se pregateau pentru noua reprezentatie sau sub comedie ce era pe atunci invartita de catva barbati sau la carutele cu coviltir ale tiganilor ce ma priveau cand ma asezam langa ei ca pe un martian. Prima necesitate era sa gasim unde era inghetata apoi turta dulce, mie imi placea numai cea maron si drepunghiulara ca cea in forma de stea era vopsita cu ceva rosu, nu prea pe gustul meu si de aceea o tineam atata in mana incat mi se vopseau mainile, camasa si pe fata aratam ca si clownul de la circ. Dupa turta dulce, suc si apoi vata de zahar, iara capacul il puneam cu susan.
Astea toate fiind rezolvate puteam porni in sfirsit spre comedii, lucru deosebit de important pentru mine. De acolo puteam sa vad tot Targul, pentru asta economiseam mult timp bani! De doua ori cate trei serii, prima serie la inceput si ultima cu putin inainte de a merge spre casa. De fiecare data reuseam sa o conving pe mama sa ma duca la comedia cea mare, mecanica. Toate astea spre disperarea sorei mele ce nu prea suporta invartitul. Pentru mine era trecerea intr-o alta dimensiune. Cand se punea in miscare vedeam fetele ingrijorate ale mamei si a sorei mele, apoi a vecinilor, a celor din spatele lor, a carutelor ciudate lungi a unora veniti de la munte cu barne groase de lemn, satra tiganilor ce ascuteau foarfeci sau faceau inele, mirosul de la gratarul cu mici, oameni stransi in jurul gramezii de pepeni, femeia grasa si puternic fardata de la circ strigand ceva ce nu puteam intelege din cauza vitezei ce o prinsese comedia si iarasi mama incercand sa nu-si arate frica si probabil blestemand momentul cand mi-a promis ca am voie sa ma urc si apoi carutele muntenilor … Apoi nimic, numai mirosuri si crampeie de zgomote unul dupa celalalt, gratarul, circul, fumul de la vatra tiganilor si, ca o constanta, vocile oamenilor ca intr-un stup de albine. Ridicind privirea vedeam copaci ce imprejmuiau tarcul asta al Targului si printre ei casele din vecini, oare sunt si ei in Targ? Sigur, ei nu trebuie decat sa treaca drumul, pardon strada, aici e oras, drumul e acolo, la noi in sat. Ei au precis mereu pantofii curati! Cand tacea muzica la comedie era semnul ca seria s-a terminat si iarasi nu mi-am putut da seama cum trei serii pot fii asa de scurte!
Acum fiind perfect informat de topologia locului propunerea mea era neaparat un suc. Rosu sau galben egal. Si gogosi. Fierbinti cu mult zahar! Statul la coada era asa de chinuitor, cu oameni ce se imbulzeau nu prea avusesem de-a face. Apoi era fumul innecacios de ulei ars si dogoarea focului de sub cazanul cu ulei ce-mi ardea fata. De ce oare se imbulzesc oamenii astia asa ca tot nu va merge mai repede. Trei lei - trei gogosi! Afacerea era clara si am dus-o excelent la implinire!
Ca un isemn ca am fost la «Targ» trebuia cumparat ceva ce tinea si maine, de obicei era o palariuta cu cordelute colorate din hartie sau un fluierici sau … mama ne mai domolea amintindu-ne ca bugetul familiei nici anul asta nu s-a marit peste noapte si ca … apropos «buget» ca sa fie ziua completa si perfecata mai lipsea ceva… tata! El lucra undeva in Oras. Pleca dis de dimineata cu autobuzul si chiar daca nu avea liber reusea de fiecare data catre pranz sa apara si el! Bucuria mea era mare. Intodeauna ma intrebam de unde stia el unde suntem, cum poate el sa ne gaseasca de fiecare data intr-atata lume!!! Bineinteles ca el venea cu o portie respectabila de mici, doua beri si paine calda! Ca si anul trecut si acum doi ani si… Eram fericit! Totul era dupa gandurile si asteptarile mele!
Pana mama asternea masa la umbra carutei eu mergeam cu tata la cumparat pepene si el ma lasa de fiecare data sa-i arat drumul spre gramada cea mai mare cu pepeni, asta ca sa renteze investitia de la comedii! La cumparatul de pepeni nu prea puteam sa-l ajut, pentru mine nu erau decat doua criterii logice pepene mare si pepene mic. Tata le avea pe ale lui… si aveam mereu impresia ca erau in gramada mereu pepeni mai mari decat cel cumparat de el… Nu o ziceam prea tare pentru ca eram prea fericit ca eram cu totii aici si anul trecut, daca i-am zis, mi-a dat sa car eu pepenele pana la caruta… si asta a fost o lupta… cand am ajuns acolo nici nu prea am mai avut chef de pepene… Totul era asezat si pregatit de mancare, mama adusese cu ea in cos pe langa tacamuri si ceva branza de vaca, intre timp cumparase si rosii, un pui prajit de seara isi gasise si el locul pe farfurie iar eu cu tata, de parca veneam victoriosi de la o vanatoare de lei, cu pepenele ce nu mai arata asa de mic daca-l comparam cu al vecinilor. Mama era cea care impartea mancarea dupa regurile stiute de ea in asa fel incat la sfarsit eram cu totii multumiti. Mai greu era cu spalatul mainilor inainte si dupa masa! Dupa ce ajungeam si la mancatul pepenelui, pe care tata il sacrifica intr-o ceremonie demna de comparat cu bautul ceaiului la samurai, deveneam cam lipicios de la o ureche la alta si o mai trageam si pe sora mea de codite (avea parul impletit in doua codite, una in stinga si una in dreapta) sa se grabeasca sa putem merge mai departe. Mai bine zis, sa o luam de la cap.
Mama ne dadea tatei in primire ca ea se saturase de sacaielile noastre si mai vroia sa caute si ceva stofe si alte lucruri femeiesti. Spre bucuria noastra! Incercam sa-l convingem pe tata ca pana atunci nu prea am vazut sau facut nimic in Targ… dar oricum nu mai puteam face prea multe pentru ca mancasem destule si pepenele umpluse toate colturile burticelelor… cu toate ca o gogoasa tot mai mergea…si nici nu mai era asa inghesuiala ca acum o ora si ceva… Sora mea vroia la circ. Cu toate ca eu nu prea eram asa de incantat am promis sa o ajut sa-i convingem pe parinti, si dupa insistentele de rigoare si promisiunile ca vom fi in viitor deosebit de cuminti, am intrat si la circ. Eu nu eram impresionat de spectacolul ce-l dadeau ei: aruncau cu cutite sau taiau pe o femeie in doua printr-o lada sau ghiceau ziua de nastere a celor din public, nu intelegeam toate astea si ce scop aveau. Ce ma interesa pe mine erau costumele, privirile ce si le aruncau unul celuilalt, staturile aparte ale acrobatilor si faptul ca pitica de la casa era la fel incaltata cu femeia ce o taiase in doua prin lada! Aceiasi pantofi, aceiasi ciorapi pana si gaurica prost carpita era identica… hmmm… ce moda si la circul asta…!!!
Tata avea de gand sa cumpere un purcel! Asta era pentru mine bucurie mare sa vad cum se tocmeste si cum alege animalul. Mai fusesem cu el cand cumparase o vacuta… vaca de acum ce da muuult lapte. Mi-am amintit cum s-a tocmit cu vanzatorul. La fel si acum. A vazut dintr-o privire ce i-ar placea sa cumpere, si mi-a soptit si mie. Spre nedumerirea mea el a cerut pe alt purcelus sa-l vada mai bine si apoi pe altul si altul si asa, in treacat, si pe cel cu pricina dar foarte scurt, numai de pret, apoi s-a uitat la unul, cel mai mare si acolo, tot de pret facand remarci ca vanzatorul nu vrea sa-si vanda animalele cu adevarat si pe preturi de astea poate sa-si cumpere chiar doi la vecini, la care vanzatorul l-a intrebat daca are ziua de nastere in acea zi si asteapta sa i se ofere cadou purcelul…!?! Dupa un timp tata il intreaba pe taran daca vrea sa-i vanda purcelul ce ne interesa pe noi spunandu-i un pret ce nu era nici pe jumatate din ce-l numise el. Acum ma asteptam ca vanzatorul chiar sa sara in sus dar… nu… rade si scade chiar din pretul de la inceput, tata nemultumit mai urca si el dar nu chiar si tot asa pana se intalnesc undeva la mijoc. Bat palma se innumara banii si fericiti amandoi… Tata tine sacul in care urma sa transporte purcelusul, un vierulet roz si destul de rotunjor. Vanzatorul apuca purcelusul de piciorul din fata si dupa protestele de rigoare ale acestuia zdup in sac, repede sa nu mai strige atata!
Intre timp se stransesera la caruta si ceilalti ce venisera cu noi. Era spre plecare si asta insemna pentru mine ultima privire peste Targ deci hai la comedii! Mama a protestat un pic sa nu mai merg in cea mecanica dar… fara succes, iar tata bucuros ca a facut o afacere buna cu purcelul a acceptat ! O data urcat se pune masinaria in miscare si am ocazia iarasi sa vad lumea mai de sus. Am observat ca intre timp multe carute plecasera, muntenii erau dusi iar locul lor il luasera carute cu coviltir de lingurari dar si taranii erau mai putini… hmm acum sunt se pare la rand orasenii, cei cu pantofii curati… si cu pielea alba, nearsa de soare, egal, in rest totul ca mai inainte, gratarul cu mici fumega la fel de tare, grasa de la circ striga tot asa de ascutit, oare are si ea pantofi rosii cu ciorapi carpiti?!
Ajunge! Bucuros, cobor din rotitoare si merg cu tata gata de plecare! Ceilalti erau deja cu bagajele urcate cu cumparaturi facute, altii se dusesera deja cu autobuzul si spre dezamagirea mea si tata lua expresul pe roti de cauciuc si nu pe al nostru cu roti de lemn! El trebuia sa ajunga mai repede acasa sa se ingrijeasca de animale pentru ca drumul nostru dura destul de mult. Sub pretextul ca am grija de purcel am primit locul singur in spatele carutei in sensul invers de mers. O placere! Asa puteam sa visez tot drumul sau sa ma stramb la cei ce ne intreceau sau sa le fluier cu fluiericiul meu cel nou din plastic verde. Culoarea era razbunarea sora-mi ca o trasesem de cozi si ea fusese cu mama cand l-a cumparat si a convins-o ca eu vreau fluier verde! Eu vroiam unul din metal, ce sclipea! Si sora mea stia asta. Dar cele din metal erau prea scumpe… deci unul din plastic… dar nu verde… cand erau atatea albastre si rosii…! Drumul era acelasi ca la dus dar eu eram plin de impresiile din Targ. De vazut vedeam mai putine, totul se mai invartea in capul meu. In Neajlov am avut voie sa ma balacesc cu picioarele goale din caruta si apoi… acasa!
Ajuns acasa am descarcat totul, tata sosise deja si bucuros sa-i arate si mamei vierul ce l-a cumparat! Asa ca baga mana in sac, apuca purcelul de piciorul din spate si-l ridica din sac… la care mama-l intreaba daca el poate sa deosebeasca masculul de femela. Tata nu reuseste sa mai zica un cuvant, nu poate sa priceapa cum de-i posibil scamatoria sa bagi porc si sa scoti scroafa? Se uita si la mine, si eu am fost de fata la toata chestiunea si eu pot sa jur ca el a cumparat porc…! Suntem amandoi abatuti, mama rade de noi si purcelul femela tremura si nu se misca intre noi pe pamant de parca ar intreba : «si acum? sa merg inapoi?» Am fost pacaliti! Scroafele erau mai ieftine si cand taranul l-a bagat in sac l-a apucat de piciorul din fata sa nu-i vedem dosul si asa ca… oare si taranul avea pantofi rosii cu ciorapi cu gaurica prost carpita???!!!
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!
  Comentariile userilor    
         
 
  Multumesc, Sache! In lumea asta nebuna aveam nevoie de putina liniste sufleteasca: asa imi gasesc eu linistea, intorcandu-ma la frumosii ani ai copilariei. Parte din trairile lui Simon, au fost candva ale mele. Nimic nu poate fi comparat cu gandul curat al unui copil, cu pasii increzatori si dorinta continua de a intelege dintr-o privire totul. Ceea ce pentru un adult este o certitudine, pentru un copil este un semn de intrebare. Faptul ca depinde de ceva, de cineva, nu inseamna doar siguranta, inseamna si dorinta de a veni in intampinarea celui ce il sprijina: cu gandul si fapta... De mult nu mai sunt un copil dar cat de bine este sa retraiesti acele momente!

Ca raspuns la nedumerirea ta: :) totul se rezuma la acea calitate a femelei de a procrea. Pt mascul exista o medoda simpla. Dar, cum porcul este animal de sacrifiu in traditia noastra, si trebuie ingrasat pana la Craciun, e bine ca viitorul cumparator sa nu se complice prea mult cu o femela (doar daca nu are de gand sa-si deschida o afacere prin perpetuarea speciei porcine). Inteles-ai? 		 
Postat de catre Steliana Valeanu la data de 2005-12-03 16:34:47
         
 
  Bine ai venit, Ana. Nu a fost greu, asa-i? DIferenta este ca aici poti lucra in liniste, neobstructionat de diversi asa-zisi editori.

Am citit Targul pe nerasuflate. Ai un talent aparte, de povestitor, duci cititorul in lumea ta si imparti frumos amintirile. Nu-mi plac de fel comparatiile, cu toate astea, citindu-te, am 'calatorit' asa cum faceam in copilarie, cand il sorbeam pe Creanga.

Povestea este traita odata cu autorul, descrii usor, cursiv, nimic fortat. Totul este trait la maxim: uimirea copilului in fata Targului, descrierea uimita a noutatii, caracterizarea taranilor, a parintilor, a surorii, povestea trecerii carutelor prin apa. Text cu tema si idee.

Vezi, m-ai invatat ceva nou. Acum stiu cum se pot pacali cumparatorii: purcelul trebuie prins de piciorul din fata nu din spate! Dar ceva tot nu-mi este clar: de ce scroafele sunt mai ieftine ca porcii?

Felicitari.
sache 		 
Postat de catre Sorin Teodoriu la data de 2005-12-03 15:48:52
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23931
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE