FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Scrâșnitorul
Text postat de daniel d marin

într-o seară Oona ne-a chemat în beci
avea ochii mari negri era serioasă așa
de serioasă încât am intrat tăcuți în beci
și ne-am așezat pe scăunele mici de lemn
printre butoaie cu vin

Oona aprinsese o lampă și pe fața ei
rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște
mâini răsucite cu gheare ca niște șerpi
noi tăceam noi o priveam curioși căci
nu știam chiar deloc de ce ne chemase

câțiva șoareci au trecut printre picioarele
noastre nici n-am clipit măcar pentru că
Oona începuse să ne vorbească în șoaptă
despre Scrâșnitorul

foarte mult ne-a povestit poate ore în șir
era noapte era frig ascultam apoi am ieșit
buimaci din beci Scrâșnitorul era mereu în
spatele nostru scrâșnea nuci de fier între
dinți scrâșnea pietre în pumni oglinzi mari
cu ochii lui sticloși și mai ales scrâșnea
în mintea lui urâcioasă gândurile noastre
pline de frică
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  mersi de comm, nu-l vazusem din cauza exceselor primavaratece de pe-aici, e cu atat mai surprinzator :)  
Postat de catre daniel d marin la data de 2008-04-03 11:03:43
         
 
  ceva e ciudat aici... ai scris ca si cum ai apuca un capat de fir din chiar interiorul ghemului... ignorand pe cel prin sine si la indemana... am citit textul acum o zi si am revenit... sunt convinsa ca premeditat ai scris asa... imi place fiindca imaginilor clare aduci strategic o forma de naivitate... nu este un text wow!... (o stiu si o sti)... e ciudat ori poate curios ' cum ochii 'ei' mari si negri'

spun,


regards

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-03-24 08:43:30
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE