PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
Viata si dragoste de femeie Text postat de Veronica Pavel Am pornit, pentru a scrie articolul de faţă, de la titlul unui superb ciclu de lieduri de Robert Schumann pe versuri de Heinrich Heine inspirat de mult iubita sa soţie, Clara. Ne-am obişnuit, din literatură, cu portretele femeilor care au trăit în secolul 19, când barbatul era cel care domina arena politica şi artistică a vieţii. Multe din soţiile marilor personalităţi au rămas celebre doar prin cei cu care şi-au petrecut viaţa. Puţine însă s-au detaşat, ca personalităţi, prin ele însele. Clara Wick a fost altfel. S-a născut în 1819 la Leipzig, al doilea din cei cinci copii ai unui profesor comerciant de piane căsătorit cu o soprană - pianistă. N-a vorbit pâna la vârsta de 4 ani (ca si Eistein sau Arthur Rubinstein), explicând ea însăşi mai târziu că n-a interesat-o lumea exterioara pâna la 8 ani. A fost copil minune, la 9 ani dând primul concert de pian, iar la 11 fiind acompaniată de orchestra Gewandhaus din Leipzig. Robert Schumann, născut în 1810, (mai mare decât Clara cu 9 ani), a fost atât de impresionat când a auzit-o încât şi-a întrerupt studiile de avocatură şi s-a instalat la Lipzig în locuinţa familiei Wick pentru a lua lecţii de pian cu tatăl ei. Clara a continuat concertele cu un turneu la Wiemar, unde Goethe i-a oferit o medalie cu portretul lui şi o dedicaţie. La 13 ani ajunsese o brilianta pianistă. Repertoriul ei era cel romantic, incluzând operele lui Robert, deja compozitor la acea vreme. Când Clara a avut 15 ani, Robert a sărutat-o şi magia acelui sărut a născut iubirea lor de o viaţă. Schumann a rupt logodna în care era angajat si, când Clara avea 19 ani, s-au casatorit, în ciuda împotrivirii tatalui ei. Cadoul de nuntă oferit de Robert soţiei a fost ciclul de lieduri „Dichterliebe” (Dragoste de poet), pe versuri de Heinrich Heine, una din cele mai frumoase creaţii din domeniul liedului. Clara a devenit mamă a opt copii (ultimul a murit imediat), dar şi-a continuat cariera de pianistă, găsind timp şi pentru compoziţie. Pe atunci femeile compozitoare semnau cu nume de bărbaşi, aşa s-a întâmplat şi cu Fanny Mendelsohn, sora marelui compozitor Felix, care, pentru a i se edita operele, le semna cu numele lui Felix. Dar Clara a semnat ea însăşi compoziţiile ei. La numai 15 ani a scris concertul pentru pian, ajutată de Schumann, pe care l-a interpretat la Gewandhaus cu orchestra dirijată de Mendelsohn. Printre compoziţiile de apoi găsim lieduri, piese pentru pian sau corale, romante pentru vioara si pian si altele. Dragostea lui Schumann pentru Clara l-a inspirat în multe din compoziţiile lui. A scris chiar o operă intitulată “Raro”, al cărei titlu se crede a fi o combinaţie a ultimei silabe a numelui ei (Cla-ra) cu prima silabă a numelui lui (Ro-bert). Dar, în ciuda iubirii profunde, între cei doi existau diferenţe de caracter şi gusturi: Clarei îi plăcea să dea concerte, Robert, cu mentalitatea epocii, ar fi preferat o soţie “tradiţională”. Ea iubea turneele, el le ura. Ea era o fire deschisă, el era un izolat. Într-unul din turneele la Londra, concertele ei au avut un succes răsunător, dar simfoniile lui au avut o primire rezervata din partea criticilor. Suferintzele şi framântarile lui au agravat boala mentală a lui Robert, în ciuda eforturilor Clarei de a-l încuraja interpretându-i compoziţiile. În 1853, pe când Schumanii erau la Leipzig, cu numai trei ani înainte de moartea lui Robert, a apărut în casa lor tânarul de 20 de ani Johannes Brahms. Talentul lui i-a impresionat pe soţi şi prezenţa lui în familie a devenit permanentă. Prietenia dintre Brahms si Clara s-a adâncit atunci când Schumann a fost internat un an într-un ospiciu, în urma unei sinucideri ratate. Brahms s-a mutat la Schumanni şi a preluat cgrija casei şi a copiilor, ajutând-o astfel pe Clara să-l îngrijească pe soţul ei. Pe de alta parte, Clara îl îndruma muzical pe Brahms, mai tânar cu 14 ani, oferindu-i asistenţa pe care el i-o solicita. După moartea lui Schumann, în 1956, cei doi au rămas prieteni pe viaţă. Fără îndoială ei s-au iubit profund, dar dragostea lor a fost platonică. Clara a rămas fidelă soţului chiar si după moartea lui şi i-a interpretat operele pâna la sfârşitul vieţii. Brahms n-a fost niciodată căsătorit. În schimb, legătura sufletească cu Clara a jucat în viaţa lui un rol important, atât din punct de vedere artistic, cât şi emoţional. La numai un an dupa moartea Clarei din 1896, când ea avea 77 de ani, se stingea dezolat de pierderea ei, la Viena, Johannes Brahms, la 64 de ani. “Viaţă şi dragoste de femeie” a fost povestea frumoasei şi modestei Clara Schumann, muză pentru doi mari muzicieni, mamă a opt copii, stralucită pianistă şi talentată compozitoare. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   Ce suflet delicat ai tu, Cristi! Si el e dublat de citirea ta atenta si patrunzatoare. Ma bucur de comunicarea cu tine! Foarte multumesc pentru citire si semn, m-a emotionat! Cu pretuire, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-03-20 21:51:50               Viaţă şi dragoste de femeie... Remarc eleganţa prezentării! Între imaginile estetic ordonate şi un ideal platonic avem autorul, care-şi exercită îndemânarea pentru a realiza un instantaneu al unei vieţi plină de spiritualitate! Valuri ale vieţii, valuri ale vremii, ce pot deveni pentru unii un reper.. Nu am decât aprecieri şi o * Cristi   Postat de catre Cristi Stanculeasa la data de 2008-03-20 21:22:06               AAA, Sigur ca imi place muzica, mai vorba? Pai spune-mi matalutza mie, nu oricarui "poet" ii place muzica? Nu ascunde, orice poezie, o muzica interioara? Poeziile matale sunt chiar debordante in ritmul si melodicitatea lor, de aia-s si asa frumoase! Eu nu-s nici muziciana, nici poeata, sunt doar chimista, da' asta nu impiedica sufletul sa cante, nu-i asa? Onorata de vizita, multumiri pentru vot! Cu pretuire, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-03-20 14:30:13               Adriana, ma bucur ca ti-a placut! Nu e "poezie", e doar un articol "documentar", dar mi s-a parut ca subiectul merita.... Foarte multumesc pentru lectura si semn, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-03-20 14:26:17               predileţie - predilecţie   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-03-20 00:10:20               ...Observ că ai predileţie pentru muzica, Veronica. Nu-i primul articol vizând acest subiect, nu? Mulţam de informaţii. Uite aşa mă mai cultiv şi eu, ignorantul. :). Vot. A.A.A   Postat de catre Adrian A. Agheorghesei la data de 2008-03-20 00:09:35               sincere felicitari pentru articol, Vero! vot   Postat de catre Adriana Lisandru la data de 2008-03-20 00:03:51               Da, Tea, ar fi interesant de discutat despre Clara, ca si despre Fanny Mendelsohn, despre care se spune ca ea e cea care a inventat faimoasa forma de "Lieder ohne worte" (cantece fara cuvinte) pe baza carora Felix a ajuns celebru.... Nu stiu daca materialul prezentat de bine e chiar frumos, dar pe mine m-a impresionat felul in care, pe atunci, cate o femeie mai rasarita putea totusi sa razbata..... Multumesc pentru oprire si semn, Vero   Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-03-19 16:52:53               Nu stiu daca intr-adevar Clara a fost modesta.... existenta ei "in umbra" fiind reflexul unei lumi subliniata masculin (pe buna dreptate? ar fi interesant de dezbatut!). Mi-a placut articolul tau, si mi-a amintit ca romantismul este o stare de spirit inainte de a fi o modalitate de exprimare. Frumos! Calvar   Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-03-19 14:15:48	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE