|
|
|
|
|
|
|
|
|
Din versurile lui Valeriu Barbu (40) |
|
|
Text
postat de
Mariana Fulger |
|
|
martie 2008
CALOFILE
respir acest aer buvabil retrăindu-l
mediteranean, armorial «atunci-ul» răzbate
din algezii rămase, granivore
M-am vrut un goliard destoinic?
Iată
nu-s
mi-a-nfipt «prezentul» astupaș, pulberi
nu-n ochi
ci-n bustul fricii bostănos
Să fiu brevilocvent nesuspectat de
cacosmie: m-apleacă ancilar, dar insistent
și acrimonios destin, să beau din aer
nu din vin
apoi să trec de grafospasmul gri-vernil
de arlechinade ample stil subțire
de «te iubesc» debil când urlă
heliofil
un suflet viu și-i viu
Acest rulment imens căruia-i spuneți Galaxie
mă știe și îl chem drept chezășie
în desele momente de
cataplexie
Cu fruntea-n amintire cad
nu-s beat, încă beatitudine destulă nu-i
ferește-mă de hulă la morți
să nu mă spui
_________________
TANTI
!
Eu ți-am vorbit frumos
nu cu «fă»
nici în zeflemea, de fapt
nu ți-am cerut nimic, tu
pretinzi că ți s-ar cuveni
ultima felie din soartă
și tu s-alegi «când-ul»!
Ăă
Moarte cum să-ți spun
domnișoară sau
doamnă?!
Aha, te închipuiam «fată-mare»
nu-i nimic, treaba ta, știi ce
n-o să tac oricum, așa că
nu te-mpinge în mine doar
n-ai concurență, ia-ți și tu
o vacanță, ceva, câteva veșnicii acolo
nu te mai zgâi așa fălos
la amărâtul ăst de suflet
ține și tu dietă, a
vezi că
intrăm în postul cel mare
!
_________________
RĂBDAREA MEA
calm ca un frasin, când
ca o salcie
din vânt iau proiecțiile voastre
îmbrățișându-le
încep cu «duminica
izgonirii lui Adam din rai
»
vezi
nu mi-a trebuit mult, cititorule,
prietene
să te găsesc
să ajung să-ți sărut mâinile
prin cartea aceasta ce-o atingi
_________________
LĂSATA SECULUI
de azi, ducă-se răutățile sau
fix la acestea nu ținem post
«
nu băga carne-n gură
nici
»
în mine se-nalță mândri războinici
trufași învățători «a toate»
superlativizabili preoți prea
laolaltă viețuiesc în oasele mele, cum
să țin cele rânduite?!
Postu-i o încercare, o atitudine, măsoară
așa:
dacă sunt un mare credincios
țin post
dacă sunt un mic credincios
«nici nu veți ști măcar ce fac»!!!
aș vrea să pot umbla gol
prin mine
desculț și
împăcat, aș vrea
!
_________________
STRĂINUL
Dumnezeu e pretutindeni (punct)
chip și asemănare (noi), dar
unde ascundem propria
pretutindenietate?
Cât de largi, cuprinzători ni se îngăduie
liberul arbitru, ei bine
această condiție
ne face puternici
și singuri
sau umili și în comuniune, unitate.
Cu toate acestea
am tot mai mult senzația
că sunt doar o traiectorie
nu am nici măcar
consistența unui bob de nisip
limitele sunt înăuntru și
acest înăuntru este reflexia bogată
a lui afară
din ce în ce mai greu îmi pare
să-mi asum destinul de om
menirea mea dincolo de contemplare
cu motivul venirii sau plecării mă frământă
nu mijloacele
ci faptele în sine, rotundul în care
muchii acestui pretutindeni parcurgându-mă
«cine pe cine» sau «cine-cui»
lasă semn!
Oglinda aceasta arată un străin.
_________________
Barbu Valeriu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23932 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|