FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Din versurile lui Valeriu Barbu (36)
Text postat de Mariana Fulger

februarie 2008

CUB

corzi, grifuri, cârlige
sunt
tălpile mele ca «înainte
de zile»
pretutindeni ape –
destinul s-a-ncâlcit
în primii nori
cad păsări aprinse
aripile în flăcări violet-aurii
arătându-mi calea

dintre cele șase uși
transparente
care cubic mă îmbracă
voi deschide – șovăi acum
neștiind-o – pe cea
dinspre iertare

să nu mă cauți
nici nu mă aștepta, iubito,
la vechiul pământ
_________________


ANUME…

uger frumos norul acesta, uite
îmi pare adus anume…
cirezi albe mână vântul molcom
printre dealuri

mulg la înserare și beau –
sunt ușor acum ca o șoaptă
în binecuvântare
_________________


VITRALII PROMISE

ferestre curate înseamnă uneori pură
singurătate

mă uit de vreun ceas
la o fotografie – este ca o fereastră

pari moartă
suspendată ca o muscă
pe o panglică lipicioasă atârnând
de tavan
nu respiri, nu ai miros
nu clipești – de fapt, nici eu aici
nu te enervezi – ca mine acum…

vai cât de singuri mai suntem…

O, cum vom face noi
curând
ample, vii și luminoase vitralii…
ascunzând toate fotografiile
într-o cutie de pantofi
– probabil a pantofilor roși așteptând
_________________


MAI SUS

repetarea erorilor vine cumva
din rutină
m-am săturat
tot reîncărcându-mă, cel puțin
acum ultima oară, câtă risipă…
nici de data asta n-am reușit
să mă ridic mai sus
de rădăcina ierbii ostile
am ochii uscați, arși în setea
de lumină
_________________


DIN CE ÎN CE MAI LIMPEDE

toate
câte mi se întâmplă
nu sunt incidențe, au trecut
mii de fulgere prin secunda mea
nu m-am ars
au trecut mii de vehicule la un pas
nu m-au strivit…

răstălmăcind cauze, efecte, receptori
căutând sensibilitățile mele cele mai profunde –
în afară de un strop
de iubire –
n-am găsit decât frici
multiplicându-se continuu,
sunt incubatorul lor preferat…

altfel, îmi pare din ce în ce mai limpede
că este cineva
aproape nevăzut care
mă duce de mână, mă trece strada
ca pe un copil
_________________


TRISTA PIAȚĂ

normal
cuțitul costă
mai mult ca pâinea
doar acul este
mai ieftin decât haina!
Cât a cheltuit umanitatea
pentru iertare, prietenie
iubire?
A zidit altare
reci, jilave, semiobscure…

tot aurul lumii stă în cuțite
în spectacolul mânuirii acestora
în tehnologii
menite
să ne apere de haos vaccinându-l…;
în rame și cruci

ere comerciale, normal, costă mai mult
un glonț mic cât o lacrimă
decât o linguriță
copiilor flămânzi –
alegem ce-i mai scump pentru noi
nu-i așa!!!
_________________


NEMĂSURATA DURERE

poate că suntem pe
o direcție greșită
înduioșându-ne sau
speriindu-ne de Moarte, de risipa
sângelui mustind în țărână
vai, era atât de roșu, de cald…
suntem patetici ținând cu dinții
de lucruri, limite, reguli, prejudecăți…
– Nu insinuez ca alternativă anarhia
ci percepția
altfel
a lui «înăuntru – înafară»
viața în această rană enorm㠖
viața de apoi, zugrăvită eronat deseori,
«normal – paranormal» iată
vă chem să-mi spuneți: par anormal (!) crezând
că sublimul
nu-l vom atinge niciodată
cu simțuri din carne?!
cine mă pune să-l caut?!

durerile reale, vii sunt, dar
și dureri reflex condiționat, sugerate
simbolice, închipuite, asociative: a murit
mama
musai plâng… uite-l nu plânge!!!

……………………………

am o durere mult mai mare
decât plânsul lumii
decât morțile voastre
decât morțile mele egoiste, pompoase
dincolo de capcana de cristal
dincolo de violet-auriu…
sufletul simte – nu știu cum, dar
simte
sublimul
și-mi provoacă durere nemăsurată neputința
de a-l atinge
de a mă îneca definitiv acolo
_________________

Barbu Valeriu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Mulțumesc frumos, Gina. Scriem fiecare din izolarea, aripile și rădăcinile ce trec dincolo, din vise, visuri împletite cu roua curată și lumina pură, cu norii ce se adună de cu seară sau mai devreme, oboseala care ne îmbracă uneori în gri, cu fire din toate și cu nimicul care pândește - prea mult spus, stă latent în noi și în jurul nostru. O primăvară fericită, sănătate, noroc și împliniri în viața ta mereu. La mulți ani!  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-03-01 07:00:29
         
 
  ANUME…

uger frumos norul acesta, uite
îmi pare adus anume…
cirezi albe mână vântul molcom
printre dealuri

mulg la înserare și beau –
sunt ușor acum ca o șoaptă
în binecuvântare


in izolare utopiile primesc forma - un existentialism scris pe coltul unui servetel - ca dupa o inchipuita 'cina'...insingurati scriem si uitam sa eliminam surplusul - circumstantiala stare de 'eroare'...ori necesitatea care malign ignora monologul...ingraditi orice forma de exprimare capata valente normale...cu atat mai mult 'surplusuri'...gand bun Val,

regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-03-01 00:59:24
         
 
  Sănătate ție, cititor bun. Ziua în pace și bucurie. Primăvara bate la uși, cerul însă... și aerul s-a răcit un pic. Nu în speranțe. Valeriu îți trimite salutul său și mulțumiri.  
Postat de catre Mariana Fulger la data de 2008-02-29 07:24:37
         
 
  "dincolo de capcana de cristal
dincolo de violet-auriu…"
o fiinta vie, fapt real
sufera enorm...eu stiu

sanatate multa draga Val...

tavy
 
Postat de catre Octavian Sergiu Ciurtin la data de 2008-02-28 19:04:36
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23890
Comentarii: 120201
Useri: 1420
 
 
  ADMINISTRARE