PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Stoica-Mujea Oana OANA STOICA MUJEA STÃPÂNUL VOLUMUL I RÃPIREA ZEILOR Editura NAPOCA STAR Cluj, 2005 Capitolul I ÃŽNCEPUT DE POVESTE P e vremea când Dumnezeu era singur în galaxie, s a gândit: de ce nu ar face o fiinþã dupã chipul ºi asemãnarea sa? ªi aºa a fãcut. L a fãcut pe Adam. Dar ºi el era singur. Atunci Dumnezeu s a gândit sã i aducã o femeie, care sã aibã grijã de el. Aºa cum ºtim cu toþii, Eva a încãlcat porunca, ducându l ºi pe Adam în ispitã. Aºa cã Dumnezeu i a alungat pe cei doi din rai ºi i a trimis pe pãmânt. Aºa a evoluat (sau involuat?) omul. Omul a inventat legenda, multe dintre ele au fãcut înconjurul pãmântului. Unele au vorbit despre zei, altele despre vrãjitori sau despre alte personaje fantastice. Unii s au întrebat dacã aceste poveºti au fost sau nu reale. S a spus au ºi descoperit aceste lucruri, dar nu le au comunicat mai departe. Au existat documente care sã ateste sau sã conteste veridicitatea acestor legende. Ce e adevãrat ºi ce nu? Cine ºtie? Cineva spunea cã scriitorii fraþii Grimm ar fi unii din cei care ºtiau adevãrul ºi se mai spune cã acest adevãr ar exista în poveºtile lor. Oare cât de adevãrat este? Nimeni nu poate ºti. Doar ei. Sau poate cã totul a fost în imaginaþia ºi nevoia oamenilor de a visa. Dar, oare, nu visele ne întregesc viaþa? Poate cã din vise se naºte speranþa ºi, dupã cum bine ºtiþi, speranþa moare ultima. Atunci când Pandora a deschis cutia, a scos din ea toate relele din lume dar, totuºi, a rãmas speranþa. Cu toate acestea, existã oameni care nu mai au speranþã. Oare cum a murit? Oare oamenii au uitat sã mai viseze, au uitat sã mai spere sau, pur ºi simplu, au uitat sã se mai bucure de viaþã? Poate cã au uitat. Viaþa, uneori, ne poate dezamãgi ºi atunci, dacã nu suntem suficient de puternici, uitãm sã ne mai bucurãm de micile plãceri. Dar cum sã te bucuri de ele, dacã nici acestea nu mai existã? Cât poate fi de mizerã ºi de josnicã o viaþã de om? Oare cât de mult îi mai bucurã poveºtile pe oameni, sau câþi dintre ei le mai citesc mãcar? Cineva îmi spunea odatã cã poveºtile fraþilor Grimm erau adevãrate. Bineînþeles, erau mult mai fioroase ºi mai dure, genul de poveºti pe care nu le putea citi un copil. Atunci nu am crezut în veridicitatea acestora, dar, dupã ce am aflat aceastã istorioarã, mi am dat seama cã toate poveºtile au un sâmbure de adevãr, altfel nu s ar putea. Aºa s a întâmplat ºi cu profesorul Ken Rogers, un profesor de þarã dintr un mic sat belgian. Toatã aceastã poveste s a petrecut în zilele noastre, cu câþiva ani în urmã. Micul sat era de o frumuseþe nemaivãzutã pânã atunci. Oamenii care locuiau în acest colþ de rai nu erau tocmai oameni ca toþi ceilalþi, aveau anumite puteri ºi unii aveau chiar înfãþiºãri ciudate. Aºa cum spuneam, satul era foarte frumos ºi chiar modern. Pe strãzile lui mari se puteau observa douã tramvaie, ce i drept de epocã, tramvaie care erau date dispãrute de mulþi ani. Tramvaiul 137 se spunea cã este unul magic ºi cã aici visele devin realitate. Casele erau construite în stilul vechi, unele erau frumoase ºi impunãtoare, altele erau mici ºi mai sãrãcãcioase. Satul era aºezat la poalele unui munte ºi, cu toate astea, aici era mereu cald. Satul era împãrþit în douã. ÃŽntr o parte exista atât zi, cât ºi noapte, aºa cum este normal. ÃŽn cealaltã parte însã, exista doar noapte, aici ziua s a arãtat cu mult timp în urmã. ÃŽn acest sat existau doar ºaptezeci de familii, de aici ne dãm seama ca toþi se cunoºteau între ei. Dar sã vorbim puþin despre cel ce mi a spus aceastã minunatã poveste. Profesorul Ken era unul dintre acei oameni fãrã o structurã fizicã bine definitã, avea înãlþime medie, era slãbuþ ºi tot timpul cu niºte ochelari mai mari decât faþa lui, aºezaþi pe nas. Om blând, iubea meseria de profesor ºi iubea copiii. Ken preda „Istoria Literaturii” pentru copiii þãranilor din Grossville. Satul Grossville era aºezat la graniþa dintre realitate ºi fantezie. Oamenii ºtiau acest lucru, dar nimeni nu a încercat vreodatã sã i treacã pragul. Profesorul a studiat acest fenomen ºi îºi dorea din ce în ce mai mult sã pãtrundã dincolo. Dar, deocamdatã, vom lãsa deoparte acest fapt ºi ne vom ocupa puþin de oamenii din sat. Ca în orice sat, primarul este cel mai important om, dar aici primarul nu este un om obiºnuit, el este de dincolo, adicã din cealaltã parte a lumii. Primarul, Orson Smith, este de fapt un eldoin, adicã jumãtate om ºi jumãtate felinã. Partea omeneascã a lui Orson, cea de la brâu în sus, este destul de proeminentã, trupul este masiv ºi bine fãcut, iar capul seamãnã cu al unui copil pus pe ºotii, cu ochii jucãuºi, de un albastru intens ºi cu pãrul mai galben decât însuºi soarele. Cealaltã parte seamãnã foarte bine cu trupul unei pantere. Eldoinul nu vorbea niciodatã de lumea din care provenea, tot ceea ce ºtiau oamenii era cã a fost alungat din tãrâmul fanteziei în urmã cu o sutã de ani ºi de atunci a devenit primar în Grossville. Un alt personaj locuitor al acestui tãrâm este negustorul satului, Ginn Dark; acesta este omul care face tot timpul cãlãtorii ºi înfruntã tot felul de primejdii, sau cel puþin aºa spune el. Ginn este singurul om care a mers mai departe de acel sat, el este negustorul ºi singurul care se duce la târg pentru a face negoþ. Este scund, grãsuþ ºi cu ochii cât cepele, dar totodatã un om bun ºi un tatã minunat. Acesta are ºase fete ºi trei bãieþi pe care îi creºte cu mult drag ºi interes de când i a murit soþia. Fetele lui Ginn sunt tot negustorese, dar singurul negoþ pe care îl fac este în sat. Ginn îºi pregãteºte fetele pentru a l urma atunci când el nu va mai fi. Bãieþii negustorului, în schimb, sunt fierari; oricât încercase bãrbatul sã i facã neguþãtori, nu izbutise, aºa cã i a lãsat sã ºi urmeze drumul. Cea mai mare dintre fiice, Anu, este cãsãtoritã cu preotul satului. Sãtenii spun cã ar fi cea mai frumoasã fãpturã din sat, combinaþie între înger ºi demon, o frumuseþe rãpitoare ºi, totuºi, demonicã. Anu are în jur de douãzeci ºi patru ani, este blondã ca aurul ºi mlãdioasã ca o salcie. A vrãjit mulþi bãrbaþi cu frumuseþea ei orbitoare, ba chiar se mai spune cã, pe lângã frumuseþe, deþine ºi o inteligenþã sclipitoare. Mulþi oameni presupun cã Anu este fata unei fiinþe de dincolo, dar acest lucru nu s a adeverit niciodatã ºi nimeni nu l a întrebat pe tatã. Anu este cãsãtoritã cu preotul satului, Mateus First, despre care se zvoneºte cã ar fi un om rãu ºi fãrã scrupule. Preotul e un om de vreo 40 ani, poartã o barbã lungã, ochii îi sunt de culoarea nopþii, iar chipul îi e tot timpul ursuz. Mateus este înalt, cam de un metru optzeci, ºi voinic cât zece. Se zvoneºte cã ºi el vine din lumea de dincolo, deoarece nimeni nu a vãzut o pe mama acestuia aducând pe lume vreun prunc. Grossvill ul, aºa micuþ cum pare, este plin de oameni. Am omis o groazã, cum ar fi brutarul Deen, soþia acestuia, Denise, ºi cei trei bãieþi ; moaºa satului, Andona, ºi pe soþul ei, Call; cârciumarul Drink ºi frumoasa lui soþie, Marie, nici ea nu fãcea parte din lumea aceasta, dar, spre deosebire de primar, este om. Nici ea nu vorbea prea mult de lumea ei, aºa cum n-o fãcea nici primarul. Ar mai fi o groazã de oameni de cunoscut, pe care, probabil, îi vom cunoaºte pe parcurs. ªi totuºi, mai este un personaj important în povestea noastrã, anume Pandora, acea Pandora care a fost pãcãlitã de Zeus ºi a deschis cutia nenorocirilor. Pandora, care locuieºte în satul oamenilor de peste un veac, acum bãtrânã, este cea care îi învaþã pe copii despre greci, despre istoria ºi literatura acestora, despre zei ºi oameni, despre multe alte lucruri interesante. Cam aºa începe povestea noastrã într un mic sãtuc din Belgia, rupt de lume ºi de realitate, un sat de care puþini oameni au auzit, iar cei ce au ajuns acolo nu s au mai întors niciodatã, ºi nu ºtim dacã li s a întâmplat ceva rãu ori s au stabilit în acel colþiºor de rai. Când mi a relatat povestea, profesorul Ken mi a spus cã satul despre care vã vorbesc este unul dintre cele mai frumoase colþuri de pe pãmânt. Spunea cã apele sunt mai limpezi decât cerul ºi iarba mai verde decât verdele, vitele sunt de douã, poate de trei ori, mai mari decât cele pe care le ºtim noi, iar culturile cresc de pe o zi pe alta. Mai spunea ºi cã oamenii nu cunosc ura sau minciuna ºi cã toþi sunt o mare familie ce se ajutã la bine ºi la greu. Capitolul II PROFESORUL E ra o dimineaþã frumoasã de mai în satul Grossville, majoritatea lucrau la munca câmpului, alþii se ocupau cu treburile lor zilnice: brutarul cocea pâinea, pentru ca oamenii sã aibã ce mânca atunci când se întorc de la câmp, preotul începea slujba de dimineaþã, rugându se pentru o recoltã bogatã, iar cei mai mici se înghesuiau pe aleea ce ducea spre ºcoalã. Aceasta era aºezatã pe malul unui lac, ceea ce i dãdea un aer somptuos ºi liniºtitor. ÃŽn ºcoala din Grossville nu învãþau doar preºcolarii, ci ºi copiii mai mari, de vârsta celor care fac liceul. ÃŽn ciuda aspec tului sãu îngust, ºcoala era foarte mare. Aici, în fiecare dimineaþã, se adunau câteva zeci de copii, cãci satul era plin, forfotindu se ºi dându ºi brânci pe aleea îngustã. Ca în fiecare dimineaþã, la ºcoalã era zarvã ºi gãlãgie, care mai de care urla mai tare, râzând sau dându ºi ghionturi. Pentru copiii mari, prima orã începea cu doamna profesoarã de canto Alice Brunn, o femeie între douã vârste, cu faþa trasã, slabã ºi cu vocea piþigãiatã. Profesoara Alice era una dintre cele mai severe ºi cele mai ciudate creaturi lãsate pe pãmânt de Dumnezeu. Ceea ce am omis este faptul cã ºi domnia sa era din cealaltã lume. Nu locuia în micuþul sat ºi venea aici pentru a ºi þine orele de canto. Ar mai trebui sã vã spun cã cei mai mulþi profesori erau din lumea de dincolo, ba chiar ºi câþiva elevi. Aceºtia nu aveau voie sã vorbeascã despre lumea lor, cum nici sãteni nu aveau voie sã viziteze acest colþ. Dar sã revenim la profesoara Alice. Aceasta, în fiecare dimineaþã, venea în sãtucul nostru, aºa cum am mai spus, pentru a preda. ÃŽn aceastã zi minunatã, profesoara pãrea mai mohorâtã ca niciodatã. Mergea hotãrâtã spre intrarea cadrelor didactice, cu o falcã în cer ºi una în pãmânt, aruncã, pe mãsuþa din bambus din cancelarie, ceva ce semãna cu un ziar. Toþi au rãmas surprinºi ºi se uitau la ea cu un semn de întrebare. Profesoara a început sã tune ºi sã fulgere: – Uitaþi vã ºi voi ce poate scrie nenorocita aia! Toþi o privirã miraþi, fãrã sã ºtie ce se întâmplã. Dar profesoara continuã, de parcã ei nici nu ar fi existat: – Cum poate o fiinþã aºa josnicã sã mã critice pe mine, care predau de douã secole ºi ceva, pe când ea de abia s a nãscut?! M am sãturat de nenorocita asta, o sã cer Consiliului Celor ÃŽnalþi sã o punã la punct! Cum poate ea, un nimeni, nici mãcar nu are o putere specialã, sã mã acuze pe mine de incompetenþã, când ea nici nu þine pixul în mânã atunci când scrie prostiile astea, ci îi dicteazã unei „secretare”, cum? ªi a ieºit pe uºã tot aºa cum a intrat, adicã val-vârtej, lãsându i pe ceilalþi cu gura cãscatã. Toþi profesorii au plecat la clasele lor, mai puþin profesorul Ken, care a observat cã Alice ºi a uitat ziarul pe mãsuþa din bambus. Acesta s a uitat în stânga ºi în dreapta, pentru a se asigura cã nu mai e nimeni, apoi a ridicat uºor ziarul ºi a citit titlul mare: „PROFESOARA ALICE BRUNN E PREA INCOMPETENTà PENTRU A LUCRA LA ªCOALA SPECIALà GOODS“, apoi a aruncat o ultimã privire spre titlul ziarului: „INCHIZITORUL“. Acesta era singurul lucru pe care îl vãzuse din lumea de dincolo. Ken lãsã ziarul acolo unde îl gãsise ºi se îndreptã spre sala unde preda. * Sala în care intrã profesorul Ken era micã ºi prãfuitã. Gãsi acolo vreo 15 copii mari, ce þipau cât îi þinea gura. Unul dintre ei era nepotul primarului, prin urmare ºi acesta eldoin. Jimm, cãci aºa îl chema pe eldoinul nostru, era un copil tare neastâmpãrat, nici mãcar prezenþa profesorului nu îl fãcea sã se potoleascã. Bãrbatul îi aruncã o privire plinã de subînþeles pe sub ochelarii sãi mari ºi, în cele din urmã, Jimm se potoli. Profesorul îºi drese vocea, scoase din geanta sa mare o carte ºi se adresã elevilor: – Astãzi vom începe un nou capitol, ºi anume „LITERATURA POPULARÓ. ªtiu cã satul nostru nu e prea bogat într o astfel de literaturã, dar vom învãþa ºi noi de la alþii... Profesorul ºi a mai dres vocea încã o datã... Bun, acum toatã lumea sã deschidã cãrþile la pagina 303. ÃŽn timp ce elevii se conformau, se auzi o voce suavã din spatele clasei: – Povestiþi ne cum e, vã rugãm! – Cum e ce? Din spatele clasei se ridicã o fatã înãltuþã, cu bucle ca argintul, ochii mari, de un verde pãtrunzãtor ºi de o fineþe îmbietoare. Fata se numea Gina, era o semizânã, adicã un om mai frumos ca ceilalþi ºi cu anumite puteri. Mama ei era croitoreasa satului, Mona, ºi se pare cã atunci când era tânãrã, s a îndrãgostit de un zân, iar mititica era rodul dragostei lor. Vocea din spatele clasei se auzi din nou: – Cum e dincolo de satul ãsta, doar veniþi de dincolo, nu i aºa? Profesorul se încruntã, dar nu i rãspunse. Ca ºi cum nu s ar fi întâmplat nimic, acesta continuã lecþia fãrã sã dea vreun semn cã ar fi auzit întrebarea. ÃŽn sfârºit, cucul anunþã sfârºitul orei. Ken îºi strânse documentaþia ºi porni spre cancelarie. Se aºezã pe un scaun mare, fãcut tot din bambus, ºi suspinã adânc: – Ce e, dragul meu?, întrebã profesoara de animaþie, doamna Katt, Parcã þi ar fi dat cineva cu ceva în cap... – Aºa ºi e, scumpã doamnã, ºi surâse uºor. Gina mã tot întrebã, la fiecare orã, cum e dincolo. Nu înþeleg de ce nu îl întreabã pe Ginn, el se tot plimbã în afara satului. Eu nu îi pot rãspunde, am amintiri mult prea dureroase din viaþa mea de dinainte. Profesoara îl atinse pe umãr, ca ºi cum l ar fi compãtimit: – E doar un copil, nu mai pune atâta suflet, ignor o ºi gata! Spune mi, mai ai ore? – Mai am douã la clasa 39, e cea mai cumplitã clasã dintre toate – surâse voios... Dar îmi plac cei din lumea cealaltã, copiii sunt mai naivi ºi mai spun câte ceva de pe acolo, ºi râse iar voios, cred cã e minunat... – Ce e cu obsesia ta pentru cei de dincolo? Dacã era aºa minunat, nu i ar mai fi trimis la ºcoala noastrã, nu crezi?, ºi fãcu un gest de dispreþ din mânã. Ken o privi pe ascuns, apoi rãspunse: – Vezi tu, draga mea, mã fascineazã faptul cã nu o cunosc, nu înþeleg de ce ei au voie aici ºi noi nu avem voie acolo. Mai vezi tu, majoritatea copiilor de aici sunt ori semi muritori, ori muritori de rând, copiii de rang înalt nu învaþã la noi. Toate astea mã pun pe gânduri, mai ales cã am auzit cã acolo s ar fi ascuns zeii dupã ce oamenii i au alungat… Am auzit cã sunt vrãjitoare ºi mii de personaje din basme... Aº vrea mai mult decât orice pe lume sã ºtiu cum e. – Astea sunt prostii, dragul meu Ken. – Prostii?! Atunci cum îþi explici cã majoritatea sunt nemuritori, sau cum îþi explici puterile Ginei, ori vârsta primarului, care are 140 ani ºi aratã ca de 30? Cum?! – A..., cucul a cântat... Trebuie sã ne întoarcem la ale noastre, vom continua discuþia în pauza urmãtoare, ºi profesoara plecã fãrã sã mai spunã nici un cuvânt, lãsându l pe profesorul nostru îngândurat, dar totuºi fericit. Ken pãrãsi în cele din urmã cancelaria, îndreptându se entuziasmat spre clasa 39, „clasa specialã“, cum i se mai spunea. Clasa specialã numãrul 39 era foarte mare, pereþii verzui, iar în mijlocul clasei se putea distinge o pãdure în miniaturã, care apãrea ºi dispãrea din când în când. Ken era unul dintre puþinii profesori din sat care se încumetau sã predea la clasa 39, cei mai mulþi preferând sã nu intre în contact cu cealaltã lume, vecinã lor. Bãrbatul se îndreptã spre catedra mult prea înaltã pentru el, apoi urcã pe un piedestal ºi se instalã comod pe scaunul mare ºi impunãtor: – Bunã ziua! Azi am ceva cu totul special pentru voi... Profesorul aruncã o privire fugarã asupra clasei compusã din vreo 30 de persoane... Astãzi vom studia despre zeii Greciei! Un zumzet alarmant se auzi dinspre elevi. Ken îºi aruncã privirea asupra lor ºi zâmbi mulþumit. Cum spuneam, astãzi vom învãþa ceva nou… Nu ºtiu dacã în lumea voastrã s a vorbit vreodatã despre zei sau dacã aþi auzit mãcar de ei! Un elev puþin ciufulit ºi cu nasul coroiat îl privea uimit pe profesor. Bãiatul, palid ca lumina lunii ºi vizibil emoþionat, se ridicã în picioare: – Domnule profesor, nu vreau sã par impertinent, ºi parcã cu o ultimã forþã îºi ºterse broboanele de sudoare de pe frunte, dar ºtiþi, domnule, noi ºtim totul despre zei, deci ar trebui sã învãþãm altceva aici!... Profesorul zâmbi, satisfãcut de intervenþia copilului ciufulit: – ªi cam ce ºtiþi voi despre zei, dacã nu te supãrã întrebarea mea?, îºi exprimã curiozitatea profesorul, pe un ton uºor ironic. – Domnule, trãim la mila zeilor de când ne am nãscut. ÃŽn lumea mea, dacã nu ai sânge pur, e foarte greu sã te accepte ceilalþi, mai ales zeii... – ºi copilul îi aruncã o privire destul de acrã profesorului. Ken se lãsã înfrânt de data aceasta: îºi dãdu seama cã nu are rost sã încerce sã afle mai mult. Oricum, obþinuse o informaþie preþioasã: ºtia cã în lumea de dincolo trãiesc zeii, aºa cum presupusese ºi el. Cu mii de ani în urmã, oamenii, sãtui de asuprirea zeilor, îi alungaserã de pe acele tãrâmuri. Toþi oamenii fuseserã încredinþaþi cã aceºtia dispãruserã complet de pe faþa pãmântului, dar el nu crezuse asta niciodatã. ªtia cã, dacã au existat cu adevãrat, trebuiau sã fie ascunºi undeva. Acest elev i a confirmat, fãrã sã vrea, cã zeii, despre care se credea cã nu mai sunt, trãiesc ºi în zilele noastre ºi cã nu li s au schimbat deloc nãravurile. Se dovedeau în continuare rãi ºi asupritori, mai ales cu muritorii, de care doar se foloseau, pentru bunãstarea lor. Acum înþelegea de ce aceºti copii de dincolo preferau sã înveþe la acea ºcoalã. ÃŽn satul lor, oamenii se obiºnuiserã cu chipurile ciudate sau puterile miraculoase ale celorlalþi. Sãtenii nu îi priveau ca pe niºte ciudaþi, ba, din contrã, îi tratau, de multe ori, mai bine decât pe semenii lor. Ceilalþi erau mulþumiþi de relaþia pe care o aveau cu oamenii, se simþeau ca acasã. De multe ori copiii de dincolo îºi petreceau ºi vacanþele în rândul sãtenilor. ÃŽntre cele douã lumi existase întotdeauna o armonie ciudatã: sãtenii ºtiau, chiar dacã nu vãzuserã vreodatã, cã lumea de dincolo i ar putea nimici, însã de atâtea secole ei trãiserã în perfectã armonie. Nici unul dintre sãteni nu a dat semn vreodatã cã ar vrea sã ºtie ce se aflã dincolo, în afarã de profesorul Ken. Dar el nu era un sãtean obiºnuit, pentru cã el nu se nãscuse în acel sat. Venea din lumea civilizatã, aceea lume unde se foloseau maºina, televizorul, cuptorul, calculatorul ºi multe altele despre care aflaserã sãtenii din poveºtile lui Ginn. Sãtenii nu aspirau la minunile tehnicii de care li se povestise, se mulþumeau cu traiul din satul lor. Ora la clasa 39 decursese într o armonie perfectã, iar cucul anunþã din nou sfârºitul unei noi ore. Profesorul se ridicã tacticos, coborî de pe piedestal ºi ieºi în goanã, îndreptându se spre cancelarie. Spre surprindea lui, cancelaria era goalã, încã nu apãruse nimeni. Ziarul doamnei Brunn se gãsea tot acolo, pe mãsuþa de bambus, aruncat parcã în silã. Profesorul îºi turnã o canã de ceai, când tocmai auzi un þipãt din capãtul holului. Se îndreptã grãbit într-acolo, sã vadã ce s a întâmplat. Când ajunse, o zãri pe profesoara Brunn zãcând pe pardosealã. ÃŽn câteva secunde îºi fãcurã apariþia ºi alþi profesori, dar ºi o mulþime de elevi. Un profesor de vreo 25 de ani o înºfãcã pe Alice ºi se repezi cu ea la infirmerie. Ken îl urmã: – Ce s o fi întâmplat? Nu cred cã a leºinat aºa, pur ºi simplu – Cine ºtie? O sã ne spunã ea când se trezeºte, dãdu sentinþa profesorul cel tânãr, pe un ton vizibil speriat. Pe tânãr îl chema Oreste ºi era un dogmatin, adicã un om normal, dar avea puterea de a reþine 200 de cãrþi pe orã ºi de a citi o carte impresionantã în mai puþin de 5 minute. Infirmiera, o femeie în vârstã, cu capul mare ºi un pãr roºu vâlvoi, încercã din rãsputeri sã o aducã la viaþã pe profesoarã: – Cred, domnilor, cã nu pot face nimic, e mai presus de mine. Domnule Oreste, cred cã va trebui sã chemaþi un doctor de dincolo! Cine ºtie, poate are vreo boalã ciudatã de a voastrã…, completã infirmiera, pe un ton nepãsãtor ºi apoi îºi vãzu de treabã ca ºi cum nimic nu s ar fi întâmplat. – Noi nu avem boli cu nimic mai ciudate decât ale voastre. Eu nu fac parte dintre vrãjitori, stimatã doamnã, aºa cum bine ºtiþi, ºi nici profesoara Alice nu face parte din aceastã categorie. Numai ei au boli ciudate!, se supãrã el, pãrãsind infirmeria cu o trântiturã a uºii, gest ce nu o deranjã deloc pe infirmierã. Ken rãmase singur lângã Alice. ÃŽnþelesese cã infirmiera ºtia totul despre lumea de dincolo. Ar fi vrut sã o chestioneze ce ºtie, dar realizã cã ea nu îi va rãspunde, ba chiar l ar fi luat în derâdere. * Ziua aceea fusese destul de ciudatã pentru micuþul sãtuc. Nu se mai întâmplase niciodatã aºa ceva ºi toþi se întrebau ce e cu profesoara Alice, ce preda la ºcoala din Grossville de o jumãtate de secol. Chiar dacã era mai asprã ºi mai puþin sociabilã, totuºi avea un suflet bun. κi iubea meseria ºi, mai presus de orice, iubea copiii, având chiar ea nu mai puþin de nouã. Alice nu fãcuse rãu nimãnui niciodatã, chiar dacã îl mai ameninþase pe unul sau pe altul, din când în când. Nimeni nu ar fi avut un motiv serios sã îi facã rãu femeii. ÃŽn satul lor, nimeni nu ura pe nimeni, chiar ºi cei de dincolo erau aleºi în aºa fel, încât sã nu strice bunãstarea comunitãþii. Uneori, cei de dincolo erau mult mai omenoºi decât sãtenii noºtri, probabil ºi pentru cã ei erau mult mai nefericiþi în lumea lor. Tot mai mulþi din cei de dincolo se plângeau de viaþa de coºmar pe care o duc. Nu de puþine ori îi auzise profesorul Ken ºuºotind despre cât de asupriþi sunt, ba de câteva ori auzise ºi ceva despre lupta pentru putere. Acum curiosul profesor era sigur cã unii din cei ce se luptau pentru putere erau chiar zeii. Dacã poveºtile despre zei erau adevãrate, atunci Zeus nu s ar fi lãsat învins nici în ruptul capului, mai ales cã îi plãcea sã conducã terorizând oamenii. De fapt, toþi zeii îºi doreau ca oamenii sã îi slujeascã ºi sã îi venereze numai pe ei. Oamenii povesteau, dacã era adevãrat, cã ei munceau numai pentru zei, atunci când aceºtia erau la putere. Se zvonea ºi cã Zeus le lua toate vitele, atunci când dãdea vreo petrecere prin Olimp. Chiar mai mult, oamenii spuneau cã zeii seduceau fecioarele luând diferite înfãþiºãri. Dacã toate astea erau adevãrate, Ken îi înþelegea pe oameni cã îi urãsc pe zei. ÃŽnsã ceva tot nu pricepea: dacã zeii ãºtia erau aºa rãi, de ce nu veniserã niciodatã în satul lor? Aici erau ºi fete frumoase ºi vite din belºug. Chiar mic, satul era destul de prosper. ÃŽn timp ce profesorul se gândea la lumea de dincolo, pe uºa infirmeriei intrã un bãrbat mare, cu o claie de pãr pe cap ºi cu ochii mai mari decât toatã faþa. Ken îºi dãdu seama imediat cã trebuie sã fie doctorul de dincolo. Acesta îi fãcu semn sã iasã. Profesorul plecã fãrã un cuvânt, dar nu ieºi de tot, ci se ghemui lângã un dulap imens, unde infirmiera îºi þinea ustensilele. – Bunã, draga mea Matti! Ce mai faci? – Bunã, Fillo! Ce sã fac? Aºteptam sã vinã cineva. De ce au trimis un mago doctor?, se interesã femeia pe un ton nepãsãtor. – Se pare cã Alice a fost vrãjitã de unul din netrebnicii ãia de vrãjitori proscriºi, cel puþin aºa crede Ministrul Magiei Negre, domnul Arthur. Aparent au fost probleme ºi în celelalte sate unde ne mai ducem.... O ºtii pe Miruna Rock, nu i aºa? Infirmiera dãdu afirmativ din cap. Ei bine, draga mea, a murit sãptãmâna trecutã, în timp ce ºi fãcea cumpãrãturile în Rockville. Nimeni nu a vãzut ce s a întâmplat, au auzit o þipând ºi au gãsit o leºinatã. Au chemat toþi doctorii, de toate naþiile, în afarã de mine, ºi nimeni nu a descoperit ce are. Aºa cã s au gândit cã vrãjitorii au fãcut o ºi acum m au chemat pe mine. – Dar eu ºtiam cã Skelettro nu mai e acceptat de lumea vrãjitorilor, spuse infirmiera pe un ton cald. Sã nu mi spui cã a revenit printre voi!? – Nu, draga mea, Skelettro e închis de Hades în cea mai bine pãzitã închisoare, dar probabil cã are ºi el adepþi sau – cine ºtie? – altcineva s a trezit cã nu are ce face. – Nu ºtiu ce sã þi spun. A..., exclamã uimit uriaºul, am gãsit! E o vrajã de putrefacþie! Nu i nimic, în câteva secunde o dezleg. Bãrbatul rosti câteva cuvinte ºi, ca prin minune, doamna Alice începu sã prindã viaþã. Deschise ochii ºi începu sã þipe cât o þinea gura: – A fost un gaap! A fost un gaap! – Gata, Alice, liniºteºte te, acum e totul bine! ªtiu cã a fost un gaap, numai lor le iese vraja asta atât de bine. ÃŽntrebarea mea e: ce vor gaapi de la tine? – De la mine?! Ai înnebunit de tot, Fillo? Probabil vor sã i nimiceascã pe zei ºi încep cu semi zeii. Nu mi s ar pãrea ceva ciudat din partea voastrã… Mereu aþi vrut sã fiþi la putere, sunteþi niºte fiinþe josnice... ªi profesoara, încã ameþitã de puterea vrãjii, se ridicã ºi trânti uºa dupã ea. – Ce caracter minunat are Alice! Niciodatã nu a suportat o discuþie despre vrãjitori, ºi bãrbatul surâse amuzat. – Nu i nimic, dragul meu!… Hai mai bine sã þi dau un ceai ºi sã mi mai povesteºti ce se întâmplã pe dincolo! ÃŽn timp ce cei doi se îndreptau spre bucãtãrie, profesorul Ken se furiºã pe uºa ce duce spre hol. Vãzându se scãpat din infirmerie, acesta începu sã îºi punã gândurile în ordine, când o zãri pe Alice chiar în faþa lui: – Domnule Ken, nu vã mai furiºaþi aºa dupã dulapuri! Dacã chiar vã intereseazã, vã aºtept mâine la ceai ºi o sã vã spun câte ceva, de acord? ªi femeia plecã, fãrã sã mai aºtepte rãspunsul. Profesorul rãmase în mijlocul holului, fãrã sã poatã scoate nici mãcar un cuvânt, dar undeva, în adâncul sãu, simþea o fericire pe care nu o mai simþise pânã atunci. Cineva era dispus sã i vorbeascã despre lumea paralelã. * Dupã o zi plinã cum nu mai fusese de mult timp, în sfârºit Ken se afla în cãsuþa sa de la marginea întunecatã a satului. Bãtrânii satului spun cã, în urmã cu câteva mii de ani în urmã, în Grossville trãiau numai cei de dincolo, în mare parte vrãjitori ºi vârcolaci. Pe vremea aceea în sat primarul era un vârcolac, iar vrãjitorii nu erau mulþumiþi de acest lucru. ÃŽntr o noapte, toþi vrãjitorii s au întâlnit ºi au pus la cale asasinarea primarului, când a venit momentul sã aleagã cum îi va fi sfârºitul acestuia. Care mai de care s au întrecut în vrãji ºi blesteme. Vrãjitorii au început sã se certe între ei, fiecare vrând ca vraja lui sã fie cea care i va curma viaþa vârcolacului. Tot certându se ei aºa, au început sã arunce vrãji unii asupra celorlalþi, pânã ce vrãjile s au unit, cerul s a înnegrit ºi soarele a dispãrut pentru totdeauna din aceea jumãtate de sat. Numai la ora prânzului apãrea soarele, pentru câteva minute, apoi dispãrea din nou. Oamenii susþin cã vrãjitorii au tot încercat sã facã o contra-vrajã, dar nu au reuºit. Stãpânii lor, vãzând ce ispravã au realizat, i au luat în lumea de dincolo, satul revenindu le oamenilor. Lui Ken îi plãcea sã spunã povestea asta ori de câte ori avea ocazia. ÃŽl fascina lumea de dincolo ºi creaturile ce trãiau într însa, era de a dreptul euforic când se gândea la ce ar putea ea ascunde. Profesorul se îndreptã cãtre patul dublu din cãmãruþa micã de lemn, se întinse, imaginându-ºi ce grozãvii s ar putea afla în acea lume paralelã cu a lor. Gândindu se la acea lume cu plãcere, deodatã un chip de femeie începu sã se contureze în mintea lui, iar lacrimile pornirã sã i ºiroiascã pe obraji. Ken plângea acum ca un copil ºi în mintea sa se întreceau tot felul de amintiri, care mai de care mai dureroase. κi aminti de mama sa, o femeie blajinã, cu ochi mari ºi negri, destul de voinicã ºi foarte muncitoare, Karla. Mama lui era o femeie din nordul Moldovei, din România. Pe lângã el, femeia mai creºtea, de una singurã, alþi doi copii, o fatã ºi un bãiat. Tatãl lor era tot timpul plecat sã facã un ban, aºa cã singura alinare a ei erau cei trei copii, pe care îi iubea ca pe ochii din cap. Sora lui era mai micã decât el cu patru ani, iar el o iubea la nebunie ºi o alinta Lulu. Lulu era o fetiþã brunetã, cu ochii mari ºi negri. Dintre toþi, era cea mai neastâmpãratã. Toþi o adorau ºi o rãsfãþau, mai ales cã ea era mezina familiei. La vârsta de opt ani, Lulu a fost împuºcatã accidental de un soldat rus care trecea pe acolo. Moartea i-a fost subitã, nimeni nemaiputând face nimic pentru ea. Mama lor suferise cumplit aceastã pierdere ºi nu ºi a mai putut reveni niciodatã. De la acel îngrozitor accident, Ken nu o mai vãzuse nicicând zâmbind. Muncea zi ºi noapte fãrã oprire, doar câteodatã le mai arunca fiilor sãi câte o privire, parcã plinã de reproº. Fratele lui Ken era cu doi ani mai mare decât el. Luc, cãci aºa îl chema, muncea ºi el cu ziua, de dimineaþã pânã seara, pentru a ºi putea ajuta mama. Ken era singurul care urma o ºcoalã. La numai doi ani dupã moartea neaºteptatã a surioarei lor, Luc se îmbolnãveºte de friguri ºi, în mai puþin de douã sãptãmâni, moare. Acest ºoc a terminat o definitiv pe mamã, care nu a putut vãrsa nici mãcar o lacrimã pentru fiul ei. La trei ani dupã moartea fratelui sãu, se întoarce ºi tatãl acasã, acesta neºtiind ce se întâmplase între timp în casa lui, habar nu avea câte nenorociri i au trecut curtea. Dimitri era un bãrbat vânjos, impresionant de înalt ºi tot timpul vesel. Se vedea cã au trecut anii ºi peste el. A muncit mult la turci pentru a putea sã vinã cu un ban acasã ºi, într adevãr, a câºtigat suficient pentru a ºi putea întreþine familia cel puþin zece ani de acum încolo. Bãrbatul, ajuns acasã dupã amar de vreme, ºi a gãsit soþia cu zece ani mai bãtrânã decât era de fapt, cu cearcãne adânci ºi cu trupul istovit de muncã. Dupã ce a aflat ce s a întâmplat în lipsa lui, bãrbatul parcã a îmbãtrânit ºi el. Cei doi soþi au mai lucrat încã ºase ani, pânã ºi au vãzut bãiatul scos din facultate, ºi apoi, unul câte unul, doborâþi de supãrãri ºi de atâta muncã, ºi au dat duhul. Mai întâi muri femeia ce, pentru prima oarã dupã atâþia ani, înainte sã ºi da ultima suflare, i a zâmbit fiului sãu. Dupã care se sfârºi Dimitri. La doar o sãptãmânã dupã moartea pãrinþilor sãi, Ken realizã cã nu îl mai leagã nimic de satul din Moldova. Atunci ºi a început peregrinãrile întru cunoaºterea lumii. A cãlãtorit mult pânã a ajuns în satul din Grossville. ÃŽn timpul umblãrilor sale, Ken a dobândit multã experienþã ca profesor, predând într o ºcoalã ori alta, unde fusese nevoie de el. Iubea literatura ºi mai ales fantasticul, fiind încã din pruncie pasionat de frumuseþea poveºtilor, a legendelor ºi, mai ales, de mitologie. ÃŽntr una din cãlãtoriile sale în Italia, Ken s a îndrãgostit de o bãºtinaºã pe nume Andora, o fatã mignonã, cu capul de pãpuºicã bolºevicã, ochii mici ºi faþa bulbucatã, cu nasul mic ºi uºor grãsuþã. Deºi destul de simpluþã, Andora ºtia, fãrã nici urmã de îndoialã, sã se comporte ca o adevãratã doamnã. Bãrbatul fãcu o adevãratã pasiune pentru fatã ºi, dupã ce i a declarat dragostea sa sincerã, a hotãrât sã se mute în Italia, spre a trãi alãturi de fiinþa iubitã. uitã de prima sa dragoste, literatura. Andora îl fãcea sã uite complet de pasiunile ºi dorinþele sale. El era din ce în ce mai vrãjit de ea ºi fericirea ce o simþea îi umplea toatã fiinþa. Dar nici aceastã fericire nu a durat prea mult pentru profesorul nostru. ÃŽntr o dimineaþã frumoasã de iulie, Ken i a cumpãrat alesei sale un inel cu piatrã semipreþioasã. Hotãrât sã i cearã mâna, s a dus la ea acasã pentru a ºi peþi aleasa. Ajuns la casa iubitei, constatã cã la uºã nu rãspunde nimeni. A aºteptat ore în ºir ca aceasta sã aparã, apoi au urmat zile ºi sãptãmâni pânã când ºi a dat seama cã fusese pãrãsit. Inima îi era zdrobitã, era din ce în ce mai trist ºi mai prost dispus, nemaiputând sã se gândeascã decât la ea ºi la motivul pentru care dispãruse fãrã o vorbã. Dupã câteva luni, Ken a pãrãsit însorita Italie ºi a început din nou sã hãlãduiascã prin lume, pânã când a ajuns în satul de care vã povesteam. ªi a ºters lacrimile de pe obraz, ºi, ca ºi cum atunci ºi ar fi revenit dintr un lung coºmar, începu sã cerceteze camera micã ce acum i se pãrea rece ºi neprimitoare. Nu îºi rememorase de multã vreme de acele întâmplãri, aºa cã acum Ken nu înþelegea de ce tocmai în acele momente, când toate îi mergeau atât de bine, când în sfârºit era fericit ºi când pentru prima oarã se simþea acasã, a fost necesar ca amintirile sã revinã. ÃŽn timp ce încerca sã ºi revinã din acest coºmar, auzi o bãtaie uºoarã la uºã. S a ridicat uºor, ºi, cu miºcãri parcã leneºe, încercã sã se miºte cãtre uºã, însã realizã cã nu se poate clinti. Auzea bãtãile din ce în ce mai accentuate. Bãrbatul a încercat din nou sã ºi miºte picioarele. De data aceasta a reuºit, însã parcã era purtat de un vis. Cu greu ajunse la uºã, tocmai atunci auzind bãtaia ºi mai puternicã. Parcã s a trezit dintr un somn profund. Revenindu ºi din vis, profesorul a deschis uºa fãrã sã dea vreun semn de grabã. Scoase un sunet de uimire. ÃŽnaintea sa se afla un omuleþ mic, cam cât un piticuþ. Omuleþul avea o barbã lungã ºi o mustaþã uºor comicã. S a aplecat în faþa lui, în semn de respect, ºi, cu o voce blândã, l a întrebat dacã poate intra. Profesorul, uimit, nici nu a apucat sã i rãspundã, cã piticul s a ºi instalat comod într unul dintre fotoliile pufoase, din blanã de urs, aflate în sufragerie: – Deci þi ai adus aminte în cele din urmã! Gazda, încã nedumeritã, nu putea sã i rãspundã. ÃŽl privea cu un fel de teamã, dar cu respect: acest omuleþ îi aducea aminte de cineva, dar nu putea sã ºi dea seama de cine. Cu jumãtate de voce, l a întrebat: – Da..., dar cine eºti? – Scuzã mã, am uitat cu desãvârºire sã mã prezint: sunt Tito, din þara piticilor. Am venit pentru cã, în sfârºit, þi ai adus aminte. Nu îmi vine sã cred! Andora a spus cã nu îþi vei aduce aminte niciodatã… Nici nu pot crede cã þi ai amintit. Piticul îl privea calm pe profesor care se vedea cã era destul de dezorientat ºi nu înþelegea nimic. – Nu trebuie sã spui nimic, îmi dau seama ce greu e pentru tine sã pricepi ce þi spun, dar îþi voi explica pe ndelete. Piticul îºi trase sufletul ºi continuã: – ÃŽn acea zi de iulie, când te ai dus la Andora, ai suferit un ºoc, ºi nu numai atunci. Ai avut o viaþã grea ºi tot timpul te ai simþit vinovat pentru moartea surorii tale... (Ken începea sã îºi revinã...) Aºa cã, în ziua în care Andora te a pãrãsit, ai simþit un imens gol în suflet. Atunci, prietene, ceva din tine a decis sã uite tot. ªi de opt ani nu þi a mai revenit în minte nimic din ceea ce ai trãit. Ken ºi a revenit complet, dar, cu toate astea, nu gãsea sensul vorbelor oaspetelui neaºteptat. Era mult mai receptiv la ceea ce i spunea piticul decât cu câteva momente în urmã. ÃŽn sfârºit, realizã cã nu aflase ce dorea piticul ºi mai ales de unde ºtia acesta de visul sãu. – Nu am înþeles cine eºti, de fapt! ÃŽn afarã de faptul cã te cheamã Tito… De unde ºtii toate astea? – Ia loc ºi ascultã mã, atunci vei înþelege! Profesorul s a conformat. Ascultã mã, Ken, eu sunt conºtiinþa ta. Toþi oamenii din acest sat au câte un pitic care le monitorizeazã gândurile, apoi le analizãm ºi, mai apoi, dacã e nevoie, ne ducem ºi discutãm cu proprietarul lor. Când am fost alungaþi în lumea de dincolo, noi, piticii am hotãrât cã trebuie sã facem ceva pentru oameni ºi am luat decizia, de comun acord, sã facem acest lucru..... – ªi vã duceþi la oamenii din toatã lumea? Asta înseamnã cã toþi oamenii ºtiu de voi, l a întrerupt pe pitic. Piticul oftã. Profesorul chiar nu înþelegea nimic din tot ce i spunea. – Nu, dragul meu, noi îi vizitãm doar pe cei care cred în noi ºi în „lumea istoricã“, cãci aºa se numeºte aceastã lume paralelã care, de fapt, nici nu e aºa de paralelã precum credeþi voi... dar despre asta îþi va povesti Alice, pe care noi am însãrcinat o cu informarea ta. Eu sunt aici pentru a þi împãrtãºi anumite lucruri pe care tu le cunoºti în sufletul tãu, dar nu le poþi trezi singur. – ªi care ar fi aceste lucruri?, a întrebat profesorul, uºor distrat. – Am sã te fac sã înþelegi, dacã nu mã vei mai întrerupe. Frumoasa ta mamã nu era muritor de rând. Ea a fost fiica lui Ares, zeul rãzboiului, ºi al unei piticuþe, pe nume Carla. Tatãl tãu, dintr o regretabilã greºealã, a ajuns în lumea noastrã pe vremea când era încã un copil. Când l a vãzut mama ta, s a îndrãgostit de el ºi i a cerut lui Ares ca, atunci când îi va sosi sorocul, acesta sã i l dea pe Dimitri drept soþ. La început Ares nu s a învoit, dar, când a vãzut cã mama ta nu se lasã înduplecatã, a consimþit. Pentru a se putea cãsãtori cu Dimitri, mama ta a renunþat la statutul sãu de nemuritoare ºi l a urmat pe soþul ei peste tot în lume, pânã s au aºezat la casa lor. Dar ceea ce nu ºtiau ei era cã bunica ta l a blestemat pe Dimitri sã nu aibã parte de fericire ºi de copii. Atunci au început aceste nenorociri. Ares a reuºit cumva – cred eu cã cerându le ajutorul vrãjitorilor – sã opreascã moartea ta. Pãrinþii tãi au mai trãit doar pentru tine, altfel s ar fi stins cu mult timp înainte. Piticul fãcu o scurtã pauzã, timp în care studie chipul nedumerit ºi uimit al profesorului. – Atunci tu ai plecat sã þi cauþi norocul în lume ºi noi am hotãrât sã þi gãsim o tovarãºã de viaþã. ªi aºa ajungem la Andora, care te a plãcut din prima clipã... Atunci am hotãrât sã o trimitem pe ea. Numai cã, din pãcate, mama ei a fost ucisã de cel mai rãu dintre vrãjitori, Skelletro, iar ea a vrut sã se întoarcã acasã ºi nimeni nu s a putut împotrivi. – Deci totul a fost o farsã, toatã viaþa mea a fost o farsã, v aþi jucat cu viaþa mea fãrã ca mãcar sã mã întrebaþi dacã aveþi voie!... Nu e drept!, ºi profesorul se ridicã nervos din fotoliul pufos, îndreptându se spre fereastrã. – Nu este aºa, îi rãspunse prompt omuleþul cu o voce caldã, greºeºti! Ares e bunicul tãu ºi a fãcut tot posibilul sã þi îndrume paºii spre acest sat. A vrut sã te aibã aproape de el, sã te vadã de câte ori doreºte ºi sã te ocroteascã. Dar nu am putut sã þi spunem nimic pânã acum. Ar fi trebuit sã þi descopere secretul Andora, dupã nunta voastrã. Dar, dupã acea nenorocire, tu ai refuzat sã mai crezi sau sã mai vezi fantezia din jurul tãu. Trebuia sã aºteptãm ca tu sã þi aminteºti ºi sã crezi din nou în noi. – Nu îmi vine sã cred, ce îmi spui tu e cu totul nebunesc! Dacã tot am sânge de zeu în mine, cum de nu am nici o putere specialã sau mãcar ceva care sã-mi dea indicii cã aº fi rudã cu vreunul? – Ai o putere specialã, însã o vei descoperi atunci când va fi timpul. Toate le vei descoperi la timpul lor. – Cu ea, cu Andora, ce s a întâmplat? – Din pãcate, Andora a decis sã fie paznicul ucigaºului mamei sale, pãzeºte poarta celulei unde el îºi ispãºeºte pedeapsa. Dar þi am spus destule, restul nu mai e treaba mea, vei afla tot ce trebuie sã ºtii. Ai o eternitate la dispoziþie, ai sã vezi profesore... Acestea fiind spuse, îmi iau acum la revedere! Cu o simplã bãtaie din palme, piticul se fãcu nevãzut. Ken rãmase ca trãsnit. Nu realiza dacã a fost un vis sau totul se întâmplase cu adevãrat. Se aºezã din nou pe fotoliul pufos, chinuindu se sã nu adoarmã, pentru cã, de ar fi adormit, la trezire nu ar fi ºtiut dacã visase ori nu. Dar, la scurt timp, cãzu într un somn profund fãrã vise. La ora nouãsprezece s a trezit. Nu dorea sã se gândeascã la ceea ce s a întâmplat. Era convins cã întâmplarea nu fusese un vis, însã refuza sã ia de bune ceea ce i spusese piticul. S a hotãrât sã iasã puþin. I ar fi fãcut bine puþinã miºcare, mai ales cã era o searã frumoasã ºi cãlduroasã. Ieºi din cãbãnuþa de lemn ºi porni pe aleea cea ducea spre sat. ÃŽn câteva minute, a ºi ajuns în centru. Niciodatã nu l privise cu atenþie pe nserate; satul, care era înconjurat de ape, arãta acum ca un mic colþ de paradis, felinarele aprinse în faþa fiecãrei cãsuþe creau o atmosferã de basm. Tramvaiele încã circulau. Chiar ºi biserica arãta ca o adevãratã casã din basme. Era frumos luminatã de câteva felinare, ale cãror luminã roºie împrãºtia un fel de mister. Profesorul era de a dreptul încântat de panorama satului; parcã îl vedea pentru prima oarã, parcã pânã atunci i a ascuns frumuseþea. La un kilometru distanþã de sat se afla o pãdure întunecatã, foarte deasã ºi destul de ciudatã, despre care circula o legendã atâta de înspãimântãtoare, de nimeni nu mai cãlcase pe acolo de mai mult de un secol. Dar despre aceasta vom vorbi mai târziu. ÃŽn cele din urmã Ken a ajuns în faþa cârciumii lui Drink. Cum îi era puþin foame ºi sete, a hotãrât sã intre. Cârciuma era plinã de oameni. Pe înserate, mai toþi sãtenii se întâlneau aici spre a ºi povesti ce au mai fãcut în ziua respectivã. Toþi au întors capul uimiþi la vederea profesorului, acesta fiind pentru prima oarã în local. Dupã ce l au salutat respectuos, l au invitat sã ia loc lângã ei. Profesorul ºi a comandat de mâncare ºi s a luat la vorbã cu sãtenii: – ÃŽmi place acest sat mai mult decât orice pe acest pãmânt. – ªi nouã ne place, aºa cum este el, cu bune ºi rele, se auzi o voce groasã, din spatele cârciumii. Era chiar primarul Orson, eldoinul. ªtiu bine cã oamenii aceºti ne acceptã pentru cã aºa trebuie – ºi, în timp ce vorbea, primarul se îndreptã cãtre masa oamenilor –, sunt conºtient cã, în afarã de câþiva, care ne acceptã, restul ne considerã ciudaþi. Nu i condamn pentru cã, oricum, ei sunt mult mai îngãduitori cu noi decât stãpânii noºtri. (Oamenii au început sã se fâstâceascã ca ºi cum nu ar fi vrut sã aibã aceastã discuþie cu primarul, dar el nu pãrea deranjat deloc.) Haideþi sã nu ne mai ascundem dupã degete! ÃŽn afarã de unii copii, toþi ºtiu ce se petrece dincolo. Sã fim serioºi, mulþi dintre voi aþi fost dincolo pe ascuns, mãcar o datã, mulþi aþi încercat sã emigraþi acolo. Dacã v ar fi fost bine, nu v aþi fi mai întors. Primarul le privi feþele oamenilor, apoi continuã: – E drept cã, atunci când v am cerut sã vã bãgaþi în viaþa noastrã, aþi preferat sã rãmâneþi neutri. E corectã alegerea voastrã, dar ce nu am înþeles eu niciodatã este dacã aþi fãcut o din teamã sau din prostie. Niciodatã cineva de dincolo nu le vorbise atât de direct despre lumea aceea. Oamenii erau vizibil uimiþi ºi speriaþi. Nimeni nu îndrãzni sã spunã un cuvânt, în afarã de Ken care era interesat de aceste lucruri. – ªi ce se întâmplã dincolo, domnule primar? –Am sã þi spun eu ce se întâmplã: douã mari puteri se bat între ele pentru puterea supremã ºi, bineînþeles cã noi, cei ce nu ne bãgãm în treburile lor sau cei ce ne opunem acestui rãzboi, picãm la mijloc. Avem legãturi de convieþuire cu optzeci de sate izolate de lumea realã ºi chiar de lumea de dincolo, optzeci de sate pe care nu le gãsesc decât cei ce vor cu adevãrat. Dacã aceºti oameni s ar uni, ar avea un cuvânt de spus ºi ar putea pune capãt rãzboiului. ªi, în special, acest sat ar avea un cuvânt puternic, deoarece este cel mai aproape de noi. Atât zeii, cât ºi vrãjitorii au un anumit respect pentru oamenii de aici. – Dar cum ar putea interveni niºte bieþi sãteni pentru voi? Zeii sunt puternici! ªi nici vrãjitorii nu sunt mai prejos. Ce putere au bieþii oameni în comparaþie cu ei?!, întrebã aproape plictisit. – Nu mi spune cã nu ºtii?! Profesorul îl privi nelãmurit. Nu i nimic, cã ºtiu eu, dar nu pot sã cred cã locuieºti de opt ani aici ºi nu ai observat cã nimeni nu a scos o vorbã. Oamenii erau destul de stingheriþi, ºi oarecum ruºinaþi cã nu i spuseserã profesorului adevãrul. – Nu, primare, nimeni nu mi a spus nimic! Nu e vina lor, eu sunt de vinã, cã m am îngropat în cãrþile mele, încercã sã i scuze, însã era evident cã e deranjat. – Profesore, tu chiar crezi cã un om obiºnuit ar putea ajunge aici? Toþi au cel puþin o rudã dincolo… Dacã nu au nici mãcar o rudã, au cel puþin o putere specialã. ªi da, sunt mai puternici decât ei, pentru cã aceºti oameni au suflete curate. ªtii tu oare, profesore, ce puteri nebãnuite pot ieºi din niºte suflete curate? Ar fi ca ºi cum ar da o replicã cutiei Pandorei, adicã ar fi o forþã imensã. Primarul fãcu o scurtã pauzã, timp în care studie reacþiile oamenilor, ce pãreau tot mai speriaþi. Apoi, ca ºi cum nu l ar fi deranjat chipurile înspãimântate, continuã: – Dacã toate aceste sate s ar uni, ar putea crea ceva ce ar distruge lumea, cu muritori ºi nemuritori, sau ar putea o salva. Consideri cã lor nu le este fricã cã acest lucru s ar putea întâmpla? De ce crezi cã nu îndrãznesc sã atace nici mãcar un sat? De FRICÃ. Þine minte: oamenii i au alungat din lumea lor, oamenii le pot distruge ºi lumea în care s au retras. Ei au puterea ºi au avut o întotdeauna, dar, din pãcate, nu reacþioneazã decât atunci când se întâmplã o nenorocire, adicã prea târziu. Nu spun cã nu e greu, e foarte greu, dar, dacã crezi în ceea ce faci, atunci vei reuºi cu siguranþã. – Nu i aºa de simplu, Orson! Oamenii ãºtia nu ºtiu sã lupte, nu s au nãscut pentru a lupta, sunt paºnici. – Nu, profesore! Tu chiar nu înþelegi?! S a dus secolul muºchilor, a venit vremea creierelor! Nu vor lupta trupeºte, se vor confrunta cu mintea. Cel mai bun câºtigã – nu aºa se întâmplã? – Poate cã ai dreptate, dar nu poþi hotãrî tu pentru ei, de fapt nimeni nu poate decide în locul lor, asta ei ar trebui s-o facã. Dar probabil cã vor ºti singuri ce au de fãcut, când va veni momentul. – Ei nu ar recunoaºte clipa propice, nici dacã le ar arãta-o cineva cu degetul!…, dãdu drumul nãdufului Orson posomorât. – Nu i chiar aºa, domnule primar, interveni Drink. Am vrea sã luptãm ºi sã vã ajutãm, însã nu e chiar aºa de simplu. Oricum, momentul nu e departe. Cu toþii ºtiu cã, din momentul în care profesorul ºi a amintit, rãzboiul ar putea începe oricând. Dar, aºa cum bine ºtim, mai lipseºte un element-cheie, fãrã de care oamenii nu vor accepta sã se lupte. – Lipseºte frumoasa Clementina, ea e sufletul acestui rãzboi! De ce sã ne ascundem dupã degete? Fãrã ea nu vom reuºi, chiar sprijiniþi de profesor. – Aºa e... aºa e, se auzirã câteva voci. Profesorul poate începe rãzboiul atunci când va accepta situaþia, dar Clementina e singura care îi poate pune capãt. ÃŽntrebarea este: unde e ea? – La „Institutul Naþional ºi Internaþional de Vrãji ºi Minunãþii”, asta a fost dorinþa ei, sã studieze acolo, dezvãlui Orson, poate puþin dezamãgit. – Atunci fata asta e o cauzã pierdutã, declarã alt sãtean. – Nu, dragii mei! Sã vã explic!, ºi Orson îºi trase un scaun dând semne de obosealã. Nu este o cauzã pierdutã, doar ºi a cerut drepturile. Aºa cum poate face oricare dintre voi. De ce credeþi cã mulþi dintre noi au venit în sate? Eu am fost alungat, ce i drept, dar ceilalþi? De ce au preferat lumea voastrã? Vã spun eu de ce: pentru cã, încet încet, trebuie ca aceºti copii sã înveþe tot ceea ce învaþã ºi copiii noºtri. ªi e normal sã fie aºa, e normal ca lumile noastre sã fie, de fapt, una singurã, sã putem convieþui ºi sã ne putem accepta. Avem posibilitatea de a învãþa unii de la alþii ºi ne putem ajuta reciproc. ªi ºtiþi ºi voi la fel de bine ca mine cã am dreptate... Orson se ridicã de pe scaun supãrat ºi ieºi pe uºiþa micã a cârciumii. – Are dreptate!, rostirã toþi la un loc. Aºa e, avem drepturi! Oamenii au continuat sã discute pe marginea subiectului, numai profesorul, care încã nu pricepea celor ce se derulau, preferã sã se retragã. Probabil cã a doua zi Alice avea sã i explice totul. Cum stãtea liniºtit într un colþiºor, gândindu se la ceea ce spusese primarul, îl zãri pe piticul Tito în cel mai întunecat colþ al cârciumii, sorbind o bere dintr o halbã pentru pitici. Hotãrî sã l salute: – Bunã seara, Tito! Nu ºtiam cã Drink are ºi halbe pentru pitici, spuse zâmbind. – Bunã seara, domnule! Mã bucur sã vãd cã eºti bine. Ceilalþi pitici au spus cã te am luat cam tare ºi le era teamã cã vei fi supãrat. – Supãrat…?! Nu, am fost puþin cam..., cum sã spun, dezorientat. Dar supãrat, de ce? Chiar mã bucur cã cineva, în sfârºit, mi a dezvãluit câte ceva despre cei de dincolo. Ceea ce m a ºocat cu adevãrat a fost primarul. Sincer, nu mã aºteptam sã vorbeascã despre asta, nu a mai fãcut o niciodatã. ªi ºtii ce m a dezamãgit cel mai mult? (Piticul îi fãcu semn din cap cã nu.) Ei bine, cel mai rãu m a dezamãgit faptul cã toþi din sat au habar despre ce se petrece dincolo ºi mie nu mi a zis nimeni nimic... De ce, Tito? Explicã mi tu de ce! ªi, dupã atâta timp în care nu au scos o vorbã, priveºte i acum... (ºi Ken arãtã spre masa alãturatã, unde sãtenii conversau despre cele întâmplate), acum de ce nu se mai opresc din vorbit? – Ei bine, prietene, oamenii întotdeauna s au simþit inferiori. – Dar de ce? Din câte am înþeles eu, oamenii ãºtia au chiar mai multe drepturi decât voi. Piticul îi zâmbi profesorului: – Toþi avem drepturi egale. Vezi tu, oamenii ºtiu ce se întâmplã, pentru cã îi intereseazã, chiar dacã nu recunosc. Le a pãsat întotdeauna, dar frica i a împins spre tãcere. Le este teamã pentru copii lor, însã, cu toate astea, ºi ar dori ca ei sã poatã învãþa în lumea noastrã. Vor mai mult pentru ei, dar fãrã cei doi, care îi pot conduce, nu pot face nimic. Profesore, aºa cum þi ai dat seama, eºti unul dintre lideri. Prin tine, primarul le a dat o speranþã. Consideri cã aceºti oamenii nu trãiesc cu teama, de atâta amar de vreme, cã cei de dincolo i ar putea nimici? Ba da, au aceastã teamã ºi e normal s o aibã, mai ales cã majoritatea zeilor nu îi acceptã ºi ar fi dispuºi sã i omoare. – Dar de ce nu au fãcut o pânã acum? Situaþia persistã de câteva secole! – Pentru cã zeii, aºa rãi cum sunt ei, au conºtiinþã, ºi mai ales ei ºtiu pe propria piele cã furia omului e destul de periculoasã. Ar mai fi un motiv destul de bine întemeiat: zeii mai þin cont de rudele lor pãmântene... Acestea fiind spuse, eu am sã plec. ÃŽmi pare bine cã te am vãzut ºi cã eºti bine... ªi, la fel ca mai devreme, piticul bãtu din palme ºi a dispãru. – Urãsc când face asta!…, gândi profesorul cu voce tare. Ken îºi aruncã încã o datã privirea spre mulþimea de sãteni care încã discutau despre cele întâmplate, apoi îi plãti cârciumarului ºi se îndreptã spre casã mai extenuat ca niciodatã. * A doua zi se anunþa a fi frumoasã ºi obiºnuitã. ÃŽn partea luminoasã a satului soarele îºi fãcuse deja apariþia. Numai în partea întunecatã a satului, acolo unde locuia profesorul, soarele se lãsa aºteptat de secole. Ken s a trezit ºi se pregãtea pentru o nouã zi de muncã. Nu pleca niciodatã din casã pânã nu îºi bea licoarea ce semãna cu cafeaua, ba chiar avea ºi gust de cafea... ÃŽi plãcea la nebunie misteriosul lichid aromat. Nici în aceastã dimineaþã nu a fãcut excepþie ºi, în timp ce îºi sorbea liniºtit sã i spunem cafeaua, pisica-poºtaº miorlãi îndelung la uºã. Ken nu primise niciodatã nimic, de când se afla acolo, ºtia cã treaba pisicilor ce nu vroiau sã prindã terani (omuleþi mici cât un deget, scãpaþi din Tartar, ce fãceau rãu culturilor) era aceea de a aduce corespondenþa. Vãzut multe feline prin sat ducând pachete sau scrisori oamenilor. Se îndreptã spre intrare ºi deschise uºor. ÃŽn faþa uºii se afla un motan mare, gras, de culoare galbenã. ÃŽI înmânã profesorului o scrisoare ºi plecã, mieunând, mai departe. Ken zâmbi distrat: era aºa de comic motanul cel gras ºi aºa de simpatic!... Nu se gândise niciodatã pânã atunci, dar i ar fi fãcut plãcere sã aibã, ca tovar㺠de viaþã, un animal aºa frumos. ÃŽi plãcuserã întotdeauna pisicile, dar nu avusese una decât atunci când era mic, însã aceasta murise la scurt timp dupã fratele sãu. Se instalã în fotoliul pufos ºi, oarecum mirat, deschise scrisoarea: „Dragã domnule Ken Good, sã nu uitaþi cã astãzi, la orele 17, vã aºtept sã luam ceaiul împreunã la biroul meu. A dumneavoastrã, Alice.” Aruncã scrisoarea pe o mãsuþã ºi apoi surâse vesel: dupã opt ani de zile, simþea cã, în sfârºit, i se va dezvãlui adevãrul sau cel puþin o parte din el. Era aºa de fericit! Ziua se anunþa chiar mai bunã decât crezuse. Oare ce avea sã afle despre ceilalþi? Oare câte naþii de creaturi, oameni sau cum le o mai spune, se aflau în lumea de dincolo? Alice nu mai vorbise niciodatã, cel puþin nu cu el, despre aceste lucruri. Oare cât de dispusã era sã i spunã despre cei de dincolo? ÃŽn mintea lui se îmbulzeau o grãmadã de gânduri; unele îl entuziasmau, altele îi produceau fiori. Se învârtea prin odaia cea mare, gândindu se la ce urma sã discute cu Alice. ÃŽn minte îi nãvãleau o mulþime de întrebãri: ce sã o întrebe mai întâi? Ea trebuia sã i rãspundã, doar aºa îi spusese piticul, cã era însãrcinatã cu informarea lui. Trebuia, era nevoitã sã l lãmureascã asupra celor întâmplate, trebuia neapãrat, altfel era hotãrât sã o reclame acolo unde sunt reclamaþi cei de dincolo, oriunde ar fi acel loc. Cucul anunþã ora 7. Era momentul ca profesorul sã se îndrepte spre ºcoalã, cãci aceasta se afla în partea luminoasã a satului ºi avea ceva drum de parcurs pânã acolo, deoarece el nu folosea niciodatã tramvaiul. Mai luã o gurã de cafea, îºi trase repede haina pe el ºi o porni spre ºcoalã. Drumul pãrea mai lung ca de obicei ºi toate acele gânduri, care îi tot veneau în minte, acum o acuzau pe Alice, acum o adorau, pentru tot ce avea sã i mãrturiseascã. Preocupãrile nu i dãdeau pace ºi, din când în când, ca ºi cum nu ar fi fost suficient, îi revenea în minte chipul Andorei. De ce nu s o fi întors la el ºi a preferat sã l pãzeascã pe acel Skelletro? Asta este.... murise, murise! Ce mai putea face ea? Trebuia sã ºi vadã de viaþã!… Ucigaºul este încarcerat, iar ea nu mai avea ce face. Oare se gândise ea vreodatã la cât de mult o iubea? Oare ea îl iubise mãcar pe jumãtate cât o fãcuse el, sau totul fusese pus la cale de Ares, pentru a l atrage spre acea lume? De ce soarta fusese atât de asprã c Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE