PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
... Text postat de Stoica-Mujea Oana POPORUL ELF Personaje: EURICE – elful de pãdure (cea mai frumoasã tânãrã din neamul elfilor). TORR – stãpânul elfilor (tatãl Euricei, bãtrân înþelept). GERR – un muritor (îndrãgostit de Eurice). LARR – elf (comandantul armatelor regale, îndrãgostit ºi el de Eurice. ÃŽn cele din urmã devine trãdãtor). AMOD – elf (ostaº în comandamentul I al armatei regale). ALKOR – stãpânul întunericului (deºi la început prieten, devine duºman al elfilor, având puterea de a se transforma în orice fiinþã doreºte). DENIS – zâna pãdurilor albastre (pãduri pline de mistere, ascund magia de ani de zile). INICE – stãpâna gromilor (asemãnãtori unor pitici, cu urechile lungi ºi tãiate în vârf, pãstrãtori ai spadei dreptãþii, singura ce poate pune capãt luptei dintre elfi ºi Alkor). COPACUL – strãjerul pãdurii. DRACK – conducãtorul armatei întunericului (fiinþã fabuloasã, întruchipatã asemãnãtor unui diavol). DISCORDIA – zeiþa rãzbunãrii (fatã în casã a elfilor). Actul I, Scena I – Pe un tãrâm mirific, al cãrui locuitori îºi aveau casele în copaci, tãrâm plin de ape ºi verdeaþã, casa elfilor. Personaje: Eurice, Gerr ºi Larr, în casa stãpânului. LARR: Amarnicã e lupta asta, fãrã de noimã. Nu îi vãd rostul, n-o înþeleg. O risipã de energie, o veºnicã nepace... De ce ne urãºte atât de mult? Cu ce-am greºit trãind aici? Ce gând ascuns i-am tulburat de n-avem dreptul la liniºte? Dacã aº fi vrãjitor, mãcar pentru o clipã, i-aº face praf armata. Dar sunt un biet luptãtor, chiar de comand o armatã regalã... El deþine puterea morþii, eu o deþin pe cea a adevãrului. Ascultã-mã, Eurice. Nu îþi cer prea mult. ÃŽn schimb fac orice pentru tine. Doar tu eºti lumina pentru care meritã sã lupt, eºti idealul care mã face sã privesc cu nãdejde... (se apropie mieros de Eurice, care nu pare sã fie impresionatã, îi ia mâna ºi i-o sãrutã) Roagã-l pe stãpân sã mã lase sã conduc singur lupta, aº câºtiga, ºtiu cu siguranþã. Mãcar tu aratã-mi încrederea! GERR: (vãdit deranjat, intervine) ªtii bine cã Torr n-ar accepta. Dacã eºti bãrbat, luptã! Oricum, intrã în atribuþiile tale! De ce o pui pe ea sã se milogeascã pentru tine, ai singur grijã sã îþi îndeplineºti sarcinile. Vrei sã scoþi cãrbunii aprinºi din foc cu mâna ei? Arunci, fãrã pic de ruºine, o femeie la înaintare... Cã mã faci sã vorbesc ca-n lumea oamenilor... de-acolo de unde am venit, mânat de dragostea ce mi-a aprins inima... (se apropie, la rându-i de Eurice, care, de astã datã, pare sã fie mai docilã). LARR: (jocul gelosului) Dar, cine te-a rugat ceva pe tine? Puteai rãmâne, foarte bine acolo, cu obiceiurile voastre meschine, cu traiul vostru fad, monoton... Nici mãcar nu faci parte dintre noi. Nu te implici, nu lupþi. ªi, dacã ai face-o, ar fi doar de faþadã, sã cucereºti dragostea acestei preafrumoase creaturi... Care e problema ta? De ce te bagi în viaþa noastrã? Cine te-a invitat sã intri dupã pofta inimii? Oricum, în lumea voastrã am auzit cã nu mai e „la modã” iubirea curatã, cã totul se cumpãrã ºi totul se vinde... Nu mã mir c-ai pus ochii pe o prinþesã, tocmai fiica stãpânului, preabunului nostru stãpân... EURICE: (îl întrerupe) Eu, eu l-am invitat, ºi tata deopotrivã. Are dreptate, în privinþa ta. ªi n-o spun doar ca sã-i iau apãrarea. Mã arunci în furia tatei, când, de fapt, ar trebui sã îþi asumi o asemenea responsabilitate. Tu, poate, eºti cel care vrea sã mã câºtige, înduplecându-mi tatãl. Dar, cum singur ai spus, el e mult prea bun ca sã-mi impunã ceva. Bãtãile inimii mele sunt pentru cine ºtie sã le asculte ºi pentru cine doar eu le voi oferi. Nu vreau, nici eu, sã mã implic într-un rãzboi ce nu mã prea priveºte. Vreau, în schimb, sã trãiesc, pânã la ultima clipã, aºa cum doresc, viaþa pe care o am... De fapt, o întreagã eternitate... pentru asemenea prostii, nu meritã sã-mi irosesc nici mãcar o clipitã... Trãind în afara timpului, încercãm sã invadãm spaþiul! De-aia atâta zbucium fãrã de rost. Viaþã... LARR: Aºa crezi tu? Cã ai o viaþã? ªi ce faci cu ea? Ce vei face? Ce viaþã va fi, atunci când vei robi pentru întuneric? Ce viaþã va fi, atunci când copii tãi vor creºte în umbrele morþii? Dacã nu e pace, nu e nici iubire ºi nici invers. A lupta pentru inimã e o utopie! Inima se cucereºte cu liniºte, nu cu rãzboi... ªi, crezi cã pe el îl poþi lua cu tine? Te înºeli. E doar un muritor, Gerr va fi ucis înainte sã apuce sã spunã vreun cuvânt, iar tu vei fi aruncatã în cea mai adâncã grotã a întunericului. Deschide ochii! N-aveþi viitor, cum n-aþi avut nici trecut. Doar prezent, ce, iatã, deja a trecut... ÃŽn lumea lor fug dupã timp, suferã pentru el... Ai putea sã mergi ºi tu acolo, sã vezi. Asta vrei? Mai bine lupþi ºi mori demn, decât sã te ascunzi în braþele unui bãrbat. Orice ajutor ne e de folos. Cum poþi, chiar tu, sã arunci astfel de vorbe? Nu îþi pasã de neamul tãu, de viaþa ta ºi a urmaºilor tãi? Ce fel de monstru zace în tine? Oricât ai fugi de neamul tãu, mai departe sau doar împrejur, mai devreme ori mai târziu, rãdãcinile te vor atinge. Eºti un elf de pãdure!!! Nemuritor! ªi încã nu unul oarecare, chiar prinþesa, cea mai iubitã de pe întregul nostru tãrâm... EURICE: Ai dreptate (cu lacrimi în ochi). Sunt egoistã... dar plinã de iubire. O iubire ce-mi împãinjeneºte raþiunea... Cu un destin mai puternic decât noi, degeaba luptãm. Mai bine am construi, împreunã un drum mai bun pentru ai noºtri. Nu am gândit aºa departe, cum poþi tu sã gândeºti. E þara mea, îmi e moºtenire. Sunt un elf ºi, oricât inima îmi cere sã mã sacrific, originile mã revendicã de la începuturi... Trebuie sã lupt alãturi de voi, am sã... GERR: Nu! Nu spune asta! Vei fi ucisã în rãzboi, iar eu? Eu? Nu pot trãi fãrã dragostea ta. Am renunþat la tot, doar pentru cã tu ai rãspuns iubirii mele sincere. Nu poþi schimba un destin, dar îl poþi face mai bun, meritã sã lupþi, într-adevãr sã lupþi, pentru asta... E þelul spre care tindem, ca oameni, mã rog, ca elfi... De când te-am vãzut prima oarã, iubirea m-a înconjurat. Mi-am pãrãsit neamul, pentru a veni în întâmpinarea ta. Orice s-ar întâmpla, n-o sã regret clipele petrecute alãturi de tine. Ar fi o blasfemie la adresa celor mai nobile sentimente. Doar cã... EURICE: E þara mea, nu înþelegi? Sunt sânge din sângele lor, ne-am hrãnit cu aceleaºi scoarþe ale copacilor în care locuim, am bãut aceeaºi apã fermecatã, avem bucurii ºi necazuri trãite împreunã... Voi fi reginã, iar noi suntem drepþi. Un popor nobil ºi cu cuvânt. Odatã ce-am acceptat aceastã ipostazã, nimic nu trebuie ºi nu va putea sã mã opreascã. Am fost egoistã ºi rea. Abia acum îmi dau seama de greºeala pe care era s-o fac. Am uitat de poporul meu, ºi asta datoritã iubirii ce þi-o port. M-am lãsat pradã sentimentelor, mai mult decât raþiunii. O fiinþã, fie ea om sau elf, trebuie sã-ºi gãseascã echilibrul trãirii interioare. Nu poþi sã iubeºti fãrã sã gândeºti, ºi nu trebuie sã gândeºti fãrã sã iubeºti. Sunt nevoitã sã lupt pentru ei, pentru copii noºtri, pentru libertatea noastrã. M-au ales, m-au dorit sã-i reprezint, sã-i încurajez, sã-i apãr... Oricât de mult aº suferi, acum simt cã trebuie sã-þi spun. E o clipã de adevãr, cum la noi o sã ai de-a face cu multe. Ne deschidem sufletele ca sã ne eliberãm de povara interioarã. Poþi sã lupþi alãturi de mine sau poþi pleca. Nu e lupta ta! Nu e neamul tãu! E al meu, iar tu poþi sã fii sau nu, unul dintre noi. Am o prea mare rãspundere pentru aceºti viteji; dacã lãsãm totul ºi plecãm acum în lumea ta, aº fi nefericit. A venit momentul sã punem capãt acestui rãzboi ce þine de prea mult timp. Sunt hotãrâtã sã nu mai dãm înapoi... O revelaþie a coborât asupra mea ºi mi-a dat, cel puþin pe moment, rãspuns la toate întrebãrile. Am gãsit drumul meu, spre care rãtãceam orbeºte! Nu te uita aºa la mine, ochii tãi nu mã pot întoarce. Tata ar fi dezamãgit dacã ar afla cã mi-am pãrãsit þara, poporul pentru aþi purta þie dragoste. Te rog, înþelege! E destinul meu. GERR: (Resemnat) Ce pot sã fac pentru a te ajuta? ÃŽmi dau ºi inima pentru tine, ºi sufletul, tot ce am. Bine! Voi lupta! Deºi, reþine, sunt un spirit pacifist! Dar eu nu am sânge albastru, de nobil... Vreau sã pun capãt luptei fãrã noimã, dar spune-mi numai cum? ªtiu prea bine sã mânuiesc arme... LARR: (Parcã aºteptând acest moment, fericit): Îþi spun eu cum. Inice, stãpâna gromilor, e cheia întregului mister. Existã o singurã armã în întreaga lume ce poate pune capãt rãzboiului: Spada dreptãþii! Se aflã la gromi, ei sunt pãstrãtorii de secole. Nu le-o dau decât celor cu sufletul pur, mai pur decât al îngerilor. E o armã periculoasã, se poate obþine, cu ajutorul ei, atât binele, cât ºi rãul. Dacã picã pe mâini neºtiute, s-ar putea produce un adevãrat dezastru. Trebuie sã punem mâna cumva pe ea. Inicei îi e teamã sã ne-o dea. Spune cã Alkor ne-ar putea pãcãli ºi ar putea beneficia de puterile ei oculte. De aceea avem nevoie de ajutor din afarã. Fã ce crezi de cuviinþã, convinge-o, fur-o. Dacã vrei sã ne ajuþi, numai aºa poþi. Actul I, Scena II – Intrã Torr, pe ultimele replici. TORR: Nu! Asta, nu se va întâmpla. Peste cadavrul meu! Nu îl voi lãsa sã se ducã la Inice. E un muritor, un pãmântean, nu are de ce sã fie implicat în rãzboiul nostru. Noi suntem ai noºtri! Nu vãd motivul. E suficient cã o iubeºte pe Eurice. Nici un muritor nu ne-a fãcut o asemenea cinste. A ales asta, pentru cã inima i-a ºoptit aºa, deºi nici lui nu-i e uºor departe de casã. Noroc cã acest „acasã” face parte ºi din inima ta. Vreau sã trãiascã printre noi, dacã asta a ales, dar nu va fi niciodatã ca noi. Nu are nici o datorie faþã de elfi. ªi-apoi, de ce l-aº trimite la moarte sigurã, drumul e greu ºi plin de peripeþii... Viaþa lui poate fi pusã oricând în pericol... GERR: Bunule rege! Ascultã-mã! Am luat ºi eu o hotãrâre. Poate sunt dintre ultimii pãmânteni care ar face asta în numele iubirii. Poveºtile romanþate au rãmas doar poveºti. De fiica ta mã vrea drept soþ, vreau sã dovedesc cã sunt bun pentru ea. Vreau sã dovedesc elfilor cã nu sunt un laº. Aici am învãþat sã iubesc, aici înseamnã cã am învãþat sã trãiesc ºi sã mor deopotrivã. Cã ce-i alta dragostea, decât agonie ºi extaz? Dacã ea a decis sã lupte, atunci o fac ºi eu. De intru în armatã ºi nimicesc duºmanul, nu voi fi stat degeaba. Vreau sã-mi arãt curajul. Iubirea îmi dã puterea sã încerc. Ca mine, nu mânuieºte nimeni spada. Sunt un bun luptãtor ºi vreau sã dovedesc. ÃŽn numele inimii mele de om, mutatã pe tãrâmul minunat al elfilor. Nu îmi voi pierde viaþa ºi, chiar de-ar fi aºa, pentru poporul Elf mi-aº da-o cu plãcere. TORR: Nu! Nu, ºi iar nu! Nu accept sã fii târât într-o poveste care nu te priveºte. Eºti oaspetele nostru, cel mai de vazã. ªi eºti mult mai vulnerabil decât noi. De fapt, nici vârsta ta nu mai e ce-a fost cândva... Pentru noi nu conteazã, dar la tine o sã-ºi spunã cuvântul... Nisipul devine timp numai în cãdere... Poate o sã crezi cã sunt încãpãþânat, dar am o armatã puternicã ºi vom gãsi calea de a ajunge la spada dreptãþii, daca asta e ceea ce ne lipseºte pentru a fi liberi. Suntem un popor strãvechi, am mai trecut ºi prin alte nenorociri. Numai împreunã am fãcut-o, pentru cã unitatea rãsare dintr-un sâmbure de iubire. Aºa cum ne-am descurcat atunci, demult, ne vom descurca ºi acum. (încruntându-se, se întoarce ameninþãtor) Iar tu! Tu, Larr! Sã încerci sã îl convingi sã lupte... Ce mârºãvie! De douã ori laºitate: ai vrut sã ai, lângã tine, un aliat curajos, un adevãrat lider, care sã-þi porneascã oamenii la atac; dar ai vrut sã scapi ºi de-un rival periculos, mult mai bun decât tine... Din pricina unora ca tine, poporul Elf va fi desconsiderat. Suntem fiinþe nobile, ne-am nãscut sub acest blazon, iar tu mã duci cu gândul la întunecatul Alkor. Cine ºtie ce trecut comun veþi fi având. Gândeºti ca el, poate cã nici nu meriþi sã fii comandantul oºtirilor mele. Erai altul atunci când, prin tãiºul sabiei mele, te-am uns cãpitan. Dragostea pentru fiica mea te-a orbit. Nu poþi accepta cã iubeºte un muritor. Te macinã, te frãmântã gândul ãsta. Dar, atunci, luptã bãrbãteºte, nu lovi, miºeleºte, pe la spate, cu atât mai mult pe aliaþi. Nu îi poþi porunci inimii, de aceea nici nu mã opun. O las sã îºi aleagã singurã calea. E dreptul ei, sã facã precum simte cã e mai bine. ªi apoi, nu sunt de acord, cu atât mai puþin, ca ea sã lupte. Poate cã Gerr, dupã ce se va acomoda, dupã ce va vedea rosturile acestei lumi, obiceiurile ºi traiul nostru, va fi un mult mai bun conducãtor. Deocamdatã, eu sunt în viaþã. Lupt pentru poporul meu, aºa cã pe fiica mea o las sã-ºi trãiascã tinereþea ºi dragostea, alãturi de cel pe care-l crede hãrãzit. EURICE: Vai, tatã! Dar are dreptate. Eºti mult prea dur. Una e iubirea aproapelui ºi alta e iubirea creatoare... Aproapele meu sunt elfii, deºi îmi doresc o familie alãturi de un muritor. Lucrurile, poate, se vor schimba, dar, deocamdatã, elfii sunt ºi poporul meu. Vreau sã lupt, e de datoria mea. Te rog, tatã! Lasã-mã, cel puþin, sã le dau o mânã de ajutor celor rãniþi. Lasã-mã sã le alin suferinþele ºi durerile. Mãcar atâta lucru pot sã fac pentru cei ce îmi vor fi supuºi. Nu-mi va cãdea coroana dacã o sã mã aplec sã-mi servesc supuºii; ba poate c-o sã mi aureascã inima. Nu mã voi avânta în tãiºul spadei, acolo unde se dã lupta. Oricât mi-aº dori, sunt doar o femeie, supusã slãbiciunilor Voi face un punct de infirmerie; în felul acesta cei rãniþi pot fi trataþi aºa cum meritã. Voi strânge toate fetele din regat. Unele sunt mame, altele soþii, sunt convinsã cã vor dori sã îºi ajute apropiaþii. Lasã-mã sã fac ºi eu ceva pentru poporul oropsit de aceastã soartã crudã. Cât despre inima mea, dupã ce-o s-o hrãnesc cu iubirea aproapelui, o sã-i dau ºi iubirea aleasã, care, sunt convinsã cã, dacã e adevãratã, va rezista... GERR: Mãrite! Nu e o idee rea. Sã le dea o mânã de ajutor celor rãniþi ºi sã îi tratãm cum se cuvine pe cei trecuþi în nefiinþã. Lasã-ne sã ne implicãm în lupta asta. Voi fi alãturi de iubirea mea, sporindu-mi iubirea pentru neamul acesta încercat! Numai coborând în suferinþa unui popor, îi poþi înþelege destinul, rostul ºi felul lui de a fi. Dacã am decis sã-mi schimb viaþa, o s-o fac prin orice mijloace... TORR: Da! Ceea ce îmi propune fiica mea, nu e de loc o idee rea. Ai dreptate! Cei rãniþi uºor, cu îngrijirea necesarã, se pot întoarce la rãzboi. Aºa vom avea, din nou, forþe proaspete... Ceilalþi, vor avea nevoie de îngrijire specialã. (adresându-se fiicei) Te las sã îi ajuþi. Dar, sã nu cumva sã te duci în bãtaia spadei! Nu-i locul tãu acolo! Aº muri dacã þi s-ar întâmpla ceva! Eºti singura fiicã pe care o am. Nu e corect ca un copil sã moarã înaintea pãrintelui. Vreau sã îmi vãd nepoþii ºi fiica cum cresc. Pentru mine vor fi mereu copii. Vom face aºa cum doreºti, aici în mijlocul pãdurii, în mijlocul þãrii. Vom renaºte din propriile noastre rãni, cu iubire din iubire. EURICE: Îþi mulþumesc, Mãrite! Sãrut mâna, Tatã! Mã simt aºa de fericitã! ÃŽmplinirea mea nu poate fi mai deplinã decât cum e acum, când drumul meu pare din ce în ce mai clar, când ºtiu calea ºi când ea mi s-a eliberat! Îþi mulþumesc cã îmi dai ºansa de a-mi ajuta supuºii. Vreau sã dovedesc cã îi pot ajuta, aºa cum o poate face o femeie. Cu mângâieri, dar ºi cu tãrie de caracter. O sã le alin suferinþele ºi durerile. Pe cei puternici am sã-i trimit, la loc, pe câmpul de luptã. Dãruind, vei împlini. Cei morþi, vor avea parte de înmormântarea binemeritatã. Ei sunt eroi pentru noi ºi trebuie cinstiþi ca atare... LARR: (simþindu-se marginalizat) E drept! E un ajutor nesperat. ÃŽn felul acesta... TORR: (nervos) Sã taci! Nu þi-am dat dreptul sã vorbeºti. Nu uita, tu nu ai dreptul sã-i spui copilului meu ce e mai bine pentru ea. Du-te la luptã! Acolo îþi e locul. Alãturi de armata ta! Ce armatã e aceea fãrã un conducãtor? ªi nu vreau un conducãtor laº ºi pesimist. O armatã are nevoie de un strateg curajos ºi înþelept! Dovedeºte-mi-o! Chiar mâine mã voi avânta în luptã, alãturi de supuºii mei. Avem nevoie de ajutor, oricine ne e de folos. GERR: Nu! Nu, rege! Nu face asta! Poporul are nevoie de tine, dar nu pe câmpul de luptã. Conducãtorii au fost întotdeauna în linia a doua, umbre miºcãtoare, marionete ale istoriei, feriþi de bãtaia glonþului. Lasã-mã pe mine sã mã avânt în locul tãu. Voi fi demn, vei fi mândru de viitorul ginere. Aºa cum tu îþi ceri dreptul la popor, vreau ºi eu sã sper cã, fiind acceptat, o sã fac parte din el, ºi-atunci o sã lupt alãturi... TORR: Gerr, Gerr, Gerr. Am impresia cã vorbesc în van. Þi-o repet: dacã vrei sã ajuþi, ajut-o pe Eurice sã ridice cortul pentru rãniþi. Mult mai bine vei ajunge sã cunoºti elfii, decât pe câmpul de luptã, acolo unde n-ai timp de analize, unde totul e impuls ºi inspiraþie, atenþie ºi curaj. Tu nu te avânta în furia spadei. Poate cã eºti un spadasin desãvârºit, dar nu doresc sã vãd lacrimi amare pe chipul fetei mele, atunci când vei fi rãpus. O singurã atingere va fi de-ajuns sã cazi ºi sã nu te mai ridici. ªi-atunci inima mea, când va vedea sfârºitul fericirii fiicei mele, nu va mai rezista... Pentru binele meu... GERR: Prea bine, rege! Eu, mã supun! M-am convins, încã o datã de înþelepciunea Mãriei tale. Am sã-þi respect dorinþa. O voi ajuta pe Eurice. Tot nu e timpul pierdut. Dar, vã implor, Maiestate, lãsaþi-i pe ostaºi sã lupte. Au nevoie de un asemenea conducãtor, nu de un frate de suferinþã, în grija fiicei... TORR: Aºa te vreau, bãiete! Aºa! Acum, eu ºi cu Larr vã pãrãsim. ÃŽl conduc pânã pe front, vreau sã vãd cum se descurcã armata mea. Tare mi-e teamã cã Alkor pune la cale un vicleºug. (Iese!) Actul I, Scena III – Gerr ºi Eurice, rãmaºi singuri. GERR: Acum, cã regele s-a dus, vreau sã îþi fac o mãrturisire. N-am sã-mi calc promisiunea fãcutã, de-a nu intra în luptã, însã pot sã fac ceea ce, de la bun început am vrut. Am sã plec în cãutarea spadei. Oricum, e mai puþin riscant decât în bãtaia puºtii. Nu vreau sã te opui. Ascultã-mã pânã la capãt, nu te grãbi sã mã refuzi! Dacã regele se avântã în luptã (ºi, dupã cum l-am vãzut plecând, aºa va face!), nu va rezista mult. Trebuie sã punem capãt unei adevãrate tragedii. ªi, ºtim cu toþii, un singur lucru ar putea-o împiedica. Mã duc în cãutarea spadei, aºa vom pune capãt unui rãzboi, vom salva vieþi nevinovate ºi vom putea trãi în pace. Lasã-mã sã merg pe acest drum. E pentru elfi. E pentru noi. Viaþa ni se va îmbunãtãþi, ne vom creºte copiii în pace. Nu te opune, Eurice! Te conjur! Eºti sufletul meu ºi ºtiu cã vei înþelege, aºa cum eu am înþeles imboldul tãu... EURICE: Tata þi-a interzis, în primul rând asta, abia apoi intrarea în luptã. Mare-i va fi mâhnirea, când va afla. Ascultã, Gerr, dragul meu! Dacã va bãnui mãcar cã i-ai ieºit din cuvânt, se va înfuria. Se va opune cãsãtoriei noastre ºi cine ºtie ce se va mai întâmpla? Eu vreau sã pleci în cãutarea spadei, am încredere în tine, dar îmi e teamã de furia regelui, mi-e teamã de ceea ce s-ar putea întâmpla cu noi... ªi-aºa dragostea noastrã este supusã testului vremii. Numai o minune ne-ar putea uni pe vecie. Repet însã, tatãl meu ne-ar putea despãrþi definitiv. GERR: Nu e obligatoriu ca regele sã afle. Dacã se va avânta pe câmpul de luptã, nu va mai avea timp ºi de mine. Poate nici de tine. Oricum, sper sã nu lipsesc foarte mult. Deºi nici lupta asta continuã nu poate aduce nimic bun. Fiecare clipã înseamnã pierderi de vieþi elfeºti. ÃŽn timpul ãsta tu vei gãsi explicaþii, ori de câte ori se va întoarce acasã. Eºti iscusitã în a þese vorbe meºteºugite, ca orice femeie. Oricum unui bãrbat îi e greu sã-þi reziste, cu-atât mai mult tatãlui tãu. Chiar de-ar fi sã afle, dacã tu vei dori, nu se va întâmpla nimic rãu. Vom izbândi, iubita mea. ÃŽn felul acesta voi dovedi cã sunt ºi demn de tine. Cã sunt vrednic de-a intra în neamul vostru, de-a procrea împreunã cu tine alþi viteji... Chiar astã noapte voi pleca, fãrã sã mã vadã nimeni. EURICE: Amarã îmi va fi inima. Aºteptarea mea, cu ochii aþintiþi spre câmpul de luptã, îngrijind victime nevinovate, care nu vroiau decât pace... Ce stupid! Sã lupþi pentru pace! Atâta chin ºi durere. Apoi tu... Dorul meu secãtuindu-mi fiecare clipã, gândurile întunecându-mi orizontul... Doar ruga ºi speranþa îmi rãmân. Mãcar de ai avea un tovar㺠de drum, m-aº simþi mai în siguranþã. Cine îmi va aduce veºti de la tine? Of! Sufletul meu va plânge pelin. Degeaba, te iubesc! ªi asta învinge totul ºi-mi dã tãrie! GERR: Þine aceastã piatrã. E piatra verde a sufletului meu. De câte ori tu vrei sã ºtii de mine, priveºte piatra. Ea îþi va spune dacã sunt bine ori nu. Dar, sã nu îþi fie teamã. Am sã mut munþii, dacã e nevoie, ºi tot am sã vin cu spada dreptãþii. De sunt rãnit ori de voi fi prins, sã nu disperi; am sã scap din capcane ºi am sã vin din nou la tine. Chiar dacã ar fi sã fie cu ultimele puteri. EURICE: O, Gerr! (îi cade în braþe!) GERR: (îmbrãþiºare pãtimaºã) Iubita mea, sã nu ai teamã! Fii puternicã, ca o adevãratã reginã! Voi gãsi spada ºi voi pune capãt rãzboiului. O sã-i dovedesc bãtrânului tãu tatã cã sunt un bun luptãtor, poate aºa ºi Larr va înþelege... dar lasã. Oricum, sunt un optimist incorigibil. Vreau sã-þi transmit ºi þie din liniºtea mea. Numai aºa se poate construi, pe ape limpezi... Dar hai, mai bine, sã urzim un plan! Actul II, Scena I – Pe câmpul de luptã: Torr, Larr, Drack ºi Amod TORR: Priveºte, Larr! Uite-i ce îndârjiþi sunt oamenii lui Drack. Luptã ca niºte câini. Dacã o þinem tot aºa, armata noastrã se va spulbera. Nu avem luptãtori destoinici! Parcã sunt nemâncaþi ºi n-au pic de vlagã. Sunt slabi, bolnavi, rãniþi, nu ºtiu cât vor mai rezista. Ar trebui sã-i încurajãm cumva. LARR: Aºa-i, Mãrite! Armata noastrã are nevoie de forþe proaspete. Sper ca Eurice sã-ºi punã repede în practicã planul. Armata lordului întunecat se mãreºte pe zi ce trece, în schimb a noastrã se împuþineazã. Nu avem oameni! Dar, ce mi-e dat sã vãd? Drack se îndreaptã spre noi. ªi poartã cu steag alb. Sã fie cu gânduri paºnice? AMOD: Am sã-l dobor! TORR: Nu fii nesãbuit! Lasã-l sã ne vorbeascã. Nu vezi cã vine ca sol? Poate ne aduce veºti sau poate chiar ºi pacea. Câtã nevoie avem de-o veste bunã acuma. O, Doamne, dã-mi putere! Ajutã-mã sã trec ºi peste ãst rãzboi care nu se mai terminã. Dupã, cine ºtie... DRACK: Mãrite! Mã înfãþiºez în faþa prea bunului rege. Am veºti pe care trebuie sã vi le comunic de îndatã. TORR: (recãpãtându-ºi þinuta ºi atitudinea de rege) Atunci, vorbeºte! Ce mai stai? Sper doar sã fie o amânare sau un tratat de pace. Poporul meu este sãtul de-atâta rãzboi, pe care voi îl prelungiþi fãrã rost. Nu v-aþi mai sãtura de atâta sânge! DRACK: Se poate numi ºi aºa (râde miºeleºte). Stãpânul meu a hotãrât: o vrea pe Eurice! De i-o vei da drept soaþã, rãzboiul va înceta. De nu, vai de voi! Armata ºi-o va dubla ºi vã va spulbera. Ai douã sãptãmâni întregi sã te gândeºti (face o plecãciune). Eu cred cã e un târg corect! LARR: Sã se gândeascã! Sã se gând... TORR: Taci, Larr. Sã mã gândesc? Nici nu încape vorbã! Spune-i nebunului cã s-a pus cu cine nu trebuia. N-am sã-mi dau fata, nici chiar dacã întregul meu popor va muri. Nu mã las înºelat! Blestemaþi sã fiþi... DARCK: Dar, nu suntem deja? Sã trãieºti în fundul pãmântului, înconjurat de flãcãrile iadului, nu-i un blestem? Vã plângeþi soarta, dar nu aveþi minte! AMOD: Sã nu îndrãzneºti sã-mi jigneºti regele. Te voi face una cu pãmântul, te voi trimite în cazanele iadului. Lasã-mã, rege, sã-l dobor. Lasã-mã sã lupt cu el... TORR: Nu! Categoric, nu! Rãzboiul e acolo (aratã spre câmpul de luptã). Acolo o sã ai ocazia de-a-l înfrunta. Nu! Nu aici în faþa mea. E prea multã durere ºi aºa. Nu vreau sã vãd mai multã. Sã vãd cum te târãºti..., of, Amod! Tu eºti tânãr ºi mult prea impulsiv. DARCK: Acum, când aþi putea pune capãt unui rãzboi, ce faceþi? ªi apoi, e un preþ mult prea mic (o femeie!), în comparaþie cu miile de vieþi care vor fi salvate... TORR: O femeie, da! Numai cã în pântecul ei se ascunde o lume. O lume de regi ai elfilor, puternici ºi nepieritori! Acea femeie va rãmâne alãturi de tatãl ei ºi alesul inimii sale! Dumnezeu va aranja totul aºa cum trebuie. Flãcãii mei, nu vã faceþi griji! DARCK: Eu zic sã-ºi facã. Dacã Eurice nu va deveni soþia lui Alkor, cu toþii veþi fi nimiciþi. TORR: Câtã nenorocire, câte nesocotinþã. Nu ºtiþi a face decât rãu, astfel încât voia Domnului sã nu fie hãrãzitã pe pãmânt. Vrem doar libertatea ºi pacea pentru semenii noºtri, nu am cerut niciodatã prea mult. Dorim o viaþã fãrã grija rãzboiului. Dar, dacã în schimb îmi ceri ce am mai de preþ, prefer sã mor luptând, decât sã-mi vãd copila nefericitã în labele monstrului acela. Prefer sã o ucid cu mâna mea ºi ºtiu cã va muri fericitã. Nu cer mai mult decât atât. Libertatea copilului meu ºi a poporului. DRACK: Eu zic sã mai cugeþi, mãrite. E o cale dreaptã de a pune capãt unui mãcel... TORR: De când ºtiþi voi ce este dreptatea? De când cunoaºteþi voi cuvântul „mãcel”? ªtiþi ce e mila, îndurarea, suferinþa, dragostea pentru propriul copil? Dacã aþi fi cunoscut mãcar un sfert din toate astea aþi fi înþeles cã rãzboiul nu este o soluþie. Dar de aceea v-aþi nãscut din era întunericului, pentru ai pedepsi pe cei nevinovaþi, pentru a vã bucura de suferinþã, moarte ºi cruzime. ÃŽn schimb asta nu se va termina aºa. Prefer sã îþi dau spada ºi sã mi-o înfigi în inimã, mãcar mor înnainte de a vedea mãcelul pe care îl comanzi cu atâta iscusinþã ºi plãcere (ºi-a dus capul în palme). Mã las în voia destinului, dar voi lupta pânã ce ultimul elf îºi va da suflarea. Mai bine un popor mort decât unul birut ºi supus sclaviei. Actul II, ScenaII – Torr ºi Larr, rãmaºi singuri. TORR: Amarnic îmi e dat sã sufãr. Nu mai am forþã sã continui. Alkor îmi cere tot mai mult, oare cu ce i-am greºit? In vremea, erei vechi, eram prieten buni. El s-a nãscut din iad, a fost ºi este, o fiinþã fãrã înfãþiºare. Chipul i se schimba în funcþie de starea sufleteascã. L-am îndrãgit ºi l-am primit în casa mea, dar originile l-au chemat. Forþa întunericului este nebãnuitã. Nãscutã din cine ºtie ce vrãjitorie, din cine ºtie ce gând întunecat al mãritului Univers. Ei ne-au fost duºmani tot timpul. Ne-am înþeles cu dwarfii, gnomii chiar ºi cu trolii, popor sortit întunericului, apoi cu omul ºi în cele din urmã cu cele mai crude fiinþe ale pãmântului, harpiile. Doar cu Alkor, nu am reuºit sã ajung la pace. Gândul mã frãmântã. Nu mi-a spus nici pânã în ziua de azi motivul pentru care mã urãºte atât. ÃŽmi rãsplãteºte bunãtatea cu urã, sânge, moarte, cruzime. Nebãnuite sunt misterele înaltului ºi puternicului Univers. Cum se poate transforma o fiinþã din prieten în duºman? Mã întreb în fiece zi. Rãspunsul e în inima Universului, sau în spada Inicei. Nu îmi permit sã mai trimit elfi dupã spadã, cei mai mulþi nici nu ajung pânã acolo, iar cei care ajung sunt refuzaþi ºi îºi gãsesc sfârºitul pe drumul de întoarcere. Nu pot decât sã sper cã va fi ºi pentru noi o minune. Ascultã Larr...Am de gând sã o trimit pe Eurice printre oameni, cel puþin acolo va fi în siguranþã. Am sã-l rog pe Gerr sã fugã cu ea. Aici nu mai este sigur. M-aº simþi mult mai demn de luptã ºtiind-o pe ea în siguranþã. Nu spui nimic? LARR: Ce sã spun mãrite? Nu pot sã mai scot nici un cuvânt. ªtii bine, înþelptule cât de mult o iubesc pe fiica ta, dar în asemenea condiþii o prefer lângã Gerr decât în mâinile întunericului. Aº face orice pentru ca fericirea ei sã fie completã ºi am înþeles cã nu va fi fericitã alãturi de mine. O iubesc..., dar asta nu îmi dã dreptul sã o despart de cel iubit. Nici þie, mãrite nu îþi dã dreptul sã o desparþi de pãrintele ei. Îþi spun cu regret cã, atâta timp cât va ºti cã este rãzboi, nu va accepta sã-l însoþeascã pe Gerr... TORR: Va accepta! Am un plan ce nu va da greº (zâmbeºte cu subânþeles). Ca orice soaþã demnã va trebui sã-ºi urmeze soþul. Am de când sã grãbesc nunta lor, astfel va fi nevoitã sã îl însoþeascã pe tãrâmul oamenilor, sã trãiascã alãturi de ei ºi sã înveþe sã-i iubeascã... LARR: Iertare, rege! Mi se pare exagerat ce aveþi de gând sã faceþi. Gândul ãsta mã înfioarã, e prea tânãrã pentru a porni într-o cãsãtorie ºi apoi, dacã Gerr o va obliga sã fugã împreunã o sã-l urascã. O sã-l creadã nedemn de dragostea ei pentru cã a obligat-o sã îºi pãrãseascã tatãl ºi poporul. TORR: Mai bine sã-l urascã, pe el, pe mine, pe toatã lumea, decât sã vadã iadul cu proprii ochi. Prefer sã blesteme întreg Universul decât sã o vãd pierind în flãcãrile întunericului. Mânia ºi rãbdarea mea au ajuns la capãt, mãcar fiica sã mi-o slavez din acest coºmar, apoi pot sã îmi dau duhul fericit. Vreau sã mor pentru poporul Elf, dar cel mai mult îmi doresc sã mor pentru fiica mea. Aºa cum buna ei mamã ºi-a dat viaþa pentru a o aduce pe lume. Vreau ºi pot sã mã sacrific pentru un popor întreg, atunci sunt nevoit sã mã sacrific ºi pentru copila mea. Ea e tot ce am avut pe lume, singura alinare, singura adiere, singura razã de soarã. Ea trebuie salvatã, pentru cã e singura care cunoaºte secretul rasei noastre ºi singura ceare o poate readuce la viaþã. LARR: Ce spui mãrite? Dacã Eurice va avea copii cu Gerr aceºtia nu vor fi în totalitae elfi, se va naºte o nouã rasã... TORR: Larr, Larr, cât de naiv eºti. Elfii sunt cele mai înþelepte fiinþe de pe pãmânt iar omul aproape cã i-a ajuns înþelepciunea. Din cei doi se va naºte o creaturã puternicã ºi mult mai înþeleaptã. Se va naºte atât un om cât ºi un elf, mult superior oricãrei alte rase. ªi apoi...îþi pot destãinui un secret, ºi îmi poþi jura cã buzele îþi sunt pecetluite? LARR: Orice mi-aþi spune mãrite, nu va ieºi pe aceastã gurã. TORR: Eurice s-a nãscut sub semnul celor doisprezece vrãjitoare ale trecutului. S-a nãscut sub semnul celor de mulþi apuºi. E singura din neamul nostru care are puterea nelimitatã a celor doisprezece, dar încã nu îºi cunoaºte aceastã forþã. Atunci când o va descoperi totul va fi bine. Ea va aduce pacea ºi viaþa în lãcaºul nostru. Ea este ceea ce aºteptãm. Nu spada, nu aliaþi ci ea. Este o zeiþã, o vrãjitoare, o forþã (a rostit cu mândrie sub privirea îngrozitã a lui Larr). ÃŽntr-o zi destinul se va împlini ºi, atunci va fi prea târziu pentru Alkor. Acum înþelegi de ce trebuie sã ne dãm viaþa pentru ea? Nici un sacrificiu nu e prea mare pentru cineva nãscut cu o asemenea putere. E singura noastrã ºansã, sã aºteptãm ca forþa din ea sã iasã la ivealã, sã o iubim ºi sã îi ofermit tot ceea ce are nevoie pentru ca spiritul ei sã se poatã dezvolta. LARR: Dar rege, chiar dacã este nãscutã sub acest semn nu însemnã cã forþa va fi a ei. Cele doisprezece nu ºi-au lãsat puterea aievea, ºi-au ales conducãtori e drept, dar prea puþin dintre ei au avut parte de puterea care le-a însoþit de-a lungul vieþii. TORR: E drept prea bunul meu prieten, dar înnainte sã se nascã am visat-o pe prima, ea mi-a dezvãluit cã Eurice deþine puterea, este vrãjitoare, este zeiþã. Mi-a spus sã am rãbdare ºi sã-i ofer tot ceea ce are nevoie, doar simþinduse în siguranþã ºi iubitã îºi va dezvolta aceastã capacitate. Mi-a spus cã destinul ei este acela de-a salva poporul iar eu, ºtiu cã destinul se va împlini. Actul II, Scena III – Eurice li se alãturã. EURICE: Aici erai prea bunule? TORR: Ce cauþi atât de apropae de câmpul de luptã, parcã þi-am interzis sã ieºi din curtea casteluilui? EURICE: Ce mi se poate întâmpla alãturi de tine? ªtiu cã mã vei apãra ºi apoi am venit sã îþi vorbesc. Am terminat de aranjat tabãra, am adus toate femeile ºi am fãcut rost de pansamente ºi licori pentru cei rãniþi. Vroiam sã fii cel dintâi care aflã vestea. TORR: ªi Gerr? EURICE: Ce e cu el? TORR: Unde este? Cum poate sã te lase sã umbli singurã în mijlocul unui rãzboi? EURICE: Sã nu exagerãm, tatã! Lui Gerr i-am dat sarcini de îndeplinit, l-am trimis dupã lemne, pentru a avea cu ce încãlzi apã pentru cei rãniþi. Se va întoarce înnainte de apus. Pãdurea e atât de frumoasã în aceastã perioadã. Cascadele curg atât de lin, sunt atât de limpezi ºi curate, pãsãrile cerului sunt o feerie pentru oricine se încumetã sã le asculte. Avea nevoie de o plimbare, aºa cã i-am fãcut rost de una. Rãzboiul acesta îl macinã ºi pe el la fel cum mã macinã ºi pe mine. ªi cel mai rãu, este cã, considerã cã nu ai suficientã încreere în el pentru al trimite la luptã. I-am explicat cã nu vreau sã moarã acolo, dacã va fi sã moarã va muri lângã mine. LARR: Prinþesã, mai bine te-ai întoarce. Armata inamicã e din ce în ce mai aprigã, îmi este teamã pentru viaþa ta. Sã te conduc. Actul II, ScenaIV – Larr rãmas singur. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE