FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
Mi-ai sărutat obrazul, toamnă…
Text postat de Octavian Sergiu Ciurtin

Din lut eu am crescut un răsărit de frunză pe cărare
să pot să fiu vremelnic, om în visurile tale
să îi sărut ușor genunchii, ieri brazi-
gânduri hoinare
și iarna să- mi ascund timid prin buzunar
durerile fatale…

nu vreau țurțuri făcuți din rouă
cum vă place unora, chiar vouă

vreau sabia să ruginească-n teacă
măcar oleacă…
până atunci tălpile-s minute, risipite pe covor
șezutul mi-l proptesc tardiv prin dormitor
să-mi treacă
așa cum lumii eu i-aș fi dator…
să-i placă.

Soarele, un bec atârnat deasupra destinului,
la doua strigăte de cer
albăstrit de voronețul durerilor mele, e ars și roșu de mânie…
nimic nu-i de fier
cum mi-ar place mie…

să fie.

Of, toamnă bogată și severă, anotimp de melancolie
nu-mi ești poezie…
nu ai fler cu leru-i ler ai doar topaz
și mult necaz
și un sărut,
pe-al meu obraz…

oare-i un tribut al timpului pierdut?

14 sept. 2007

Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Frumos-frumos, Tavy.
Vot cu admiratie,
Vero
 
Postat de catre Veronica Pavel la data de 2008-02-10 15:40:37
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE