PRIMA PAGINA   TEXTE   COMENTARII   AUTORI   CONSACRATI   CAUTARE   FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT
10 Text postat de George (Dumitru) Corbeanu Pe langa foame mi se facuse brusc sete si mi-am amintit ca mai aveam apa in sticla de plastic pe care o luasem cu mine pe tren. Am dat-o pe gat repede apoi m-am ridicat de pe fotoliu si am inceput sa masor camera, in acelasi mod in care batranul o facuse ceva mai devreme. Era mica, din trei pasi asunsesem in coltul opus, mica si patrata, o cutie de chibrituri, iar noi doua bete care asteapta sa ia foc, unul batran si unul tanar, doua elemente antagonice aduse in acelasi loc de o forta necunoscuta. -Domnule, mai dureaza mult ? l-am auzit batran. Ce o face fata asta ? ca nu intentionez sa imi pierd toata ziua intr-o camera de asteptare. -Da, si eu am cam aceeasi senzatie, m-am gandit sa ii raspund insa nu am primit nici macar o privire, nu mie mi se adresase, ci fusese mai degraba o intrebare impersonala, aruncata in aer. Era clar, ma desconsidera total, probabil datorita diferentei de varsta si a unei presupuse diferente de experienta de viata, batranii astia chiar sunt convinsi ca le stiu pe toate. Nu prea imi pasa de parerea lui preconceputa, adica ma durea drept in fund, si de el, si dintr-odata si de fata aceea de la tejghea care tot intarzia sa mai apara pe usa, si de excursia asta in strainatate, de tot. Vroiam sa dorm, atat, sa ma intind in patul meu nefacut, cu cearsafuri umede, in camera mea intunecoasa si sa pun pleoapa peste pleoapa, gandindu-ma la supernove si quasari, la parasute si razboiul din Vietnam, la Harrison Ford si printesa Leia, la iubire si deziluzie, la viata si moarte si asta pana adormeam, singur, cu perna mototolita sub cap, alunecand spre un vis erotic sufocant. Insa toate acestea deocamdata imi erau interzise, pentru ca ma aflam aici, sub lumina puternica a neoanelor din tavan, asteptand. Pana acum si Godot ar fi venit, mi-am zis aruncandu-ma iar in fotoliul acela, apoi fixand usa care se deschise brusc, facandu-ma sa tresar. Insa de data asta vrabiuta nu isi facu aparitia, ci se margini in a da indicatii probabil din spatele receptiei, fara a se ridica de pe scaun, poate chiar cu privirea plecata. Am auzit aceleasi vorbe, deja familiare, Luati loc si asteptati, nu dureaza mult. Probabil avea o alta modalitate de a masura timpul, multul ei cu siguranta nu era si multul nostru, dar femeia si barbatul care intrara in camera adresandu-ne un Buna ziua, identic cu cel al batranului de mai devreme – se pare ca oamenii seama intre ei mult mai mult decat credeam vreodata – parura a nu pune prea mult pret pe acele vorbe, cum nici noi nu pusesem intial. Odata in incapere, s-au uitat mirati in jur, observand, ca si mine, lipsa ferestrelor si albul imaculat al peretilor, apoi luara loc pe canapea, batranul se ridicase politicos si se mutase pe fotoliul gol, lasandu-i sa se aseze impreuna. Femeia se aseza picior peste picior, insa cu gesturi firesti, detasate, nici urma de slowmotion. In plus purta blugi, si nu halat, nici macar o fusta – o fusta ar fi fost chiar nimerita, mi-am zis, i-as fi putut urmari linia piciorului in intregime, mi-ar fi facut asteptarea mai usoara. Insa asa, in pozitia aceea, cu cracul stang putin ridicat deasupra adidasului din picioar, nu puteam decat sa ii privesc glezna, acoperita de o soseta alba, si sa constat ca o avea subtire, as fi putut-o cuprinde cu siguranta intre degetul mare si cel mijlociu al mainii drepte. Iata o glezna perfecta, mi-am zis, cu care nu te intalnesti de multe ori in viata. -Mi-e sete, am auzit-o vorbindu-i barbatului de langa ea, care scotoci prin geanta mica pe care o purtau cu ei si scoase o sticla de apa minerala. - Sa stii ca asta e toata, zise urmarind-o cum bea cu inghitituri mici. Apoi se instaura o liniste apasatoare, aproape imi tiuiau urechile. Batranul isi luase fata in maini si privea in gol, fara a face o miscare, iar femeia inchisese ochii, sprijinita de umarul barbatului. M-am cautat dupa telefon si am privit ceasul, era trecut de pranz, stateam deja de aproape o ora aici. Mult mai mult decat am rabdat vreodata sa astept. Am inceput sa frunzaresc agenda electronica, mirandu-ma cate numere am in memorie, habar nu aveam ca eu cunosc atatea persoane. Oricum, probabil mai mult de jumatate dintre ele nu isi mai aminteau cine sunt. Mi-a incoltit un gand, sa sun la intamplare si sa ii iau prin surprindere, generand o conversatie fada, insa am renuntat. Nu aveam chef de vorba cu nimeni. In momentele acelea as fi vrut doar sa plutesc in deriva, intr-un vid cognitiv, insa ca un facut, mii de fulgere imi brazdau negrul mintii, provocandu-mi franturi de ganduri fara prea multa noima, ca si cand neuronii mei, excitati, se loveau unii de altii furibunzi, purtand informatia de colo colo, amestecand-o. Imi veneau in minte parti din copilarie laolalta cu evenimentele ultimelor zile, o prima calatorie cu trenul, cu parintii mei, carandu-ma dupa ei in vreo vizita lunga si obositoare, amintire peste care s-a suprapus brusc figura mesajerului lui Dumnezeu cu mainile impreunate, aratandu-si bicepsii de caratist si spunandu-i tatii cu voce grava cum a renuntat el la ciorbe si sosuri pentru a fi aproape de Dumnezeu. Iar tata aproba afisand un interes deosebit, sorbindu-i parca vorbele in timp ce ma mangaia pe mine pe crestet, apoi ii spunea cu o urma de regret in glas cum si el simtea cateodata nevoia de a se apropia de mantuitoruil nostru, Iisus, si in acelasi timp de tatal lui, Dumnezeu, cel fara nume dar numit, cel ce le cuprinde pe toate insa nu se poate cuprinde pe el insusi, dar cum nu a mai apucat, caci de cate ori se ivea ocazia unei comunicari la nivel inalt, el, tata, era brusc prins de activitati pamantesti, fara legatura cu divinul, era distras si aruncat in concretul nedumnezeiesc, iar canalul de comunicare, si asa abia deschis, se strangea ca un mat, murind in agonie. Si in timp ce tata se confesa, iar mama il tinea afectuos de mana, trenul s-a oprit cu un uruit, aproape aruncandu-ne unii peste altii, iar oamenii care munceau pamantul din jurul caii ferate cu un avant taranesc de invidiat si-au aruncat cat colo uneltele rudimentare si si-au pus toti ca la comanda mainile in crestet, clatinand din cap a tragedie. « A murit o femeie sub tren », a zis mama calm, iar eu m-am intrebat de unde poate sa stie, caci nu avea cum sa vada nimic. « Da, probabil a alunecat incercand sa se urce din fuga » , spuse si preotul intanzandu-se cat era de lung pe canapeauna din fata noastra. « Am vazut destule de cand sunt preot, nu ma mai mira nimic », mai zise si isi puse mainile sub ceafa. « Probabil trenul a decapitat-o », spuse mama cu un aer nostalgic. « O fi avand cap frumos ? » se trezi si tata iar eu ma uitam de la unul la altul destul de nedumerit. « Sigur ca era frumos » , zise si preotul minune in timp ce trenul se repuse in miscare iar taranii isi reluara activitatea ziliera. « Daca nu era frumos, cum altfel si l-ar fi pierdut ? Nu iti pierzi capul asa, cu una cu doua. ». Si zicand asta incepu sa rada aratandu-si dintii albi, hihihi facea, asta mi-a amintit de un banc, zicea. Insa nu am reusit sa aud bancul, pentru ca incepura sa ii cada dintii, unul cate unul, iar vorbele nu mai ajungeau la noi, chiar daca el povestea cu zel. Parea ca nu da atentie faptului ca ramasese cu gura goala, ca un peste, cu buzele arcuite spre interior. Vorbea in nestire, razand din cand in cand grotesc, aratandu-si rozul cavitatii bucale. Apoi incepu sa se descompuna, ca un puzzle, iar eu am realizat ca era gol pe dinaiuntru, exact ca oul de ciocolata pe care m-am trezit brusc ca il aveam in mana. L-am dezvelit din staniol si am inceput sa musc din el cu pofta, urmarind in continuare bucatelele de fata, de gat, de piept ale preotului cum se asterneau pe jos, pana cand nu mai ramase din el decat o gramajoara rozalie. M-am intors surazand spre mama, incercand sa ii spun ceva, dar am amutit indata, vazandu-i nasul alunecand usor, apoi un ochi, apoi celalalt, ca niste bucatele de ceara incalzite. M-am speriat si m-am ridicat repede, uitandu-ma de data asta spre tata, dar nu l-am mai vazut acolo, se descompusese si el, nu ii mai ramasese decat mana dreapta cu doua degete raschirate, pe bancheta. Am dat sa ies pe hol, dar dupa ce am deschis usa compartimentului m-am trezit intr-o camera de hotel intunecoasa, langa un pat de lemn pe jumatate distrus, in care statea intinsa nevasta burtosului de gazda, imbracata doar cu halatul, asa cum ma vizitase in seara aceea. Vazandu-o m-am intins langa ea, fara a scoate un cuvant, lasand-o sa ma dezbrace, si sa imi descopere un falus enorm, pe care nu il putea apuca nici cu doua maini. Lucrul acesta parea ca o incanta peste masura, caci incepu sa se joace cu el razand nebuneste. Apoi se puse peste mine si incepu brusc sa planga, in hohote, in timp ce ma poseda salbatic iar eu o maingaiam cu mainile micute, de copil, pe sanii inca tari. Si atunci usa se deschise si fata de la petrecere navali inauntru, cu flacari in priviri, cu urme de rimel patandu-i obrajii albi, cu un pahar de votca in mana, spunandu-mi « Uite, ti-am adus paharul, l-ai uitat acolo ». Apoi se prabusi brusc, rupta parca de la jumatate, cu un picior frant sub ea si am realizat ca o lovise un glont, care sparsese geamul din dreapta. Femeia de pe mine se opri brusc din plans si se uita speriata in jur si atunci am vazut ca acoperise podeaua cu lacrimile ei, iar hainele noastre pluteau in apa aceea sarata. Am incercat sa ma indrept spre fereastra, dar falusul ma tinea in loc, era acum si mai mare, crescuse aproape cat mine. Insa am reusit sa il vad prin geam pe Ed Harris, lunetistul, pregatindu-se sa mai traga o data, iar femeia il vazu si ea, caci se repezi agitata spre usa si incepu sa traga cat o tineau puterile de clanta, apoi sa tipe ascutit « Nu se deschide, e incuiata, nu se deschide ! » -Nu se deschide, ce se intampla aici ? am auzit si m-am trezit brusc, uitandu-ma in jur putin ametit. Femeia se afla langa usa, incercand sa o deschida, dar se pare ca se blocase cumva, caci acum statea nedumerita acolo, cu mana pe clanta si cu privirea catre barbatul cu care venise. -Nu o pot deschide, nu vii sa vezi ce se intampla ? Batranul privea si el cu interes scena, nu mai avea capul in maini, oare cat dormisem ? M-am uitat la ceasul de pe telefon, nu mult, cam un sfert de ora trecuse, brrr ce vis ciudat. M-am scuturat si l-am simtit pe barbatul de langa mine cum se ridica de pe canapea si incearca la randul lui usa, insa fara succes. -S-o fi blocat, spuse si incepu sa bata in ea. Trebuie sa ne auda fata de dincolo. Mi s-a mai intamplat sa se blocheze sistemul asta de clanta, e cam tampit. Alo, domnisoara, incepu sa strige, puteti sa vedeti ce sa intampla ? Cred ca ne-am blocat aici…. Dar nici o miscare nu se auzea de dincolo, nici un semn ca vocea barbatului fusese auzita. -Ce naiba nu aude ? ca doar nu e la sute de kilometri distanta. Alo ! zise si lovi si mai puternic usa. -Imi cer scuze ca intervin, se auzi deodata vocea batranului. Probabil e plecata, o fi ora pranzului. Nu cred ca are rost sa mai loviti usa, ati facut destul zgomot. Nu mi-o luat in nume de rau, dar cred ca ar fi raspuns daca ar fi fost acolo, nu avea cum sa nu auda. -Domnul are dreptate, spuse si femeia, hai lasa, o sa vina ea. Totusi e cam ciudat sa plece asa, fara sa spuna nimic… -Sau cine stie, s-o fi dus cu actele acelea ale noastre in vreo alta camera, vorbi iarasi batranul. Probabil o sa revina in curand. Si asa am asteptat destul, cat sa fi fost oare ? De obicei port ceasul la mana, insa astazi nu il am, ramanea in urma si a trebuit sa il duc la un prieten ceasornicar. Are o mica pravalie chiar langa strada mea… Cat sa fie ora ? -Al meu arata 13 :30 zise barbatul dupa ce se aseza din nou pe canapea. -Destul de tarziu… -Asteptati de mult ? intreba femeia si se aseza si ea. -Pai sa fie vreun ceas de atunci, raspunse batranul. Tin minte ca eram in gara pe la amiaza, am vazut ora acolo. Si de la gara aici nu am facut mai mult de jumatate de ceas… -Da, stati de ceva timp, spuse barbatul. Parcurge cronologic textele acestui autor Text anterior       Text urmator Nu puteti adauga comentarii acestui text DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!   Comentariile userilor                   te-am citit cu aceeasi placere GD...intre real si ireal cufundarile cu sens de evadare din 'plictiseala'... existentiala/ am gasit ceva typo si in unele locuri as reformula...'apoi se...' si mai departe repetitia 'apoi...' spun imputinat astazi...oricum ma bucur de revenirea-ti... regards, goia   Postat de catre nula nada la data de 2008-01-29 18:00:06	Pseudonim Parola Nu am cont! Am uitat parola!   Texte: 23931 Comentarii: 120070 Useri: 1425
ADMINISTRARE