FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
...
Text postat de Teo Teofil Traven

- Îngrozitoare poveste. Deși povara care ți-o asumi, nici nu există. Sau cel puțin mie nu mi se pare că ai avea vreo vină cât de mică.
- Chiar dacă am sau nu am vreo vină, toate s-au întâmplat, iar eu am trăit din plin desfășurarea acelor evenimente.
- Da așa este, dar după cum te cunosc, mi-e imposbil să cred că ai fi vinovat cu ceva, în provocarea acestui deznodământ.
- Mă crezi sau nu, dar în sufletul meu există ceva care spune că totuși acest deznodământ putea fi evitat.
- Ce să existe?
- Asta nu știu și nu o voi mai știi în viața asta.
- Teo nimeni nu știe ce se ascunde în gândurile oamenilor. Ce poate provoca anumite hotărâri pe care le luăm fiecare din noi.
- Da, da Teo, tu crezi că eu am luat de fiecare dată hotărârea cea mai potrivită? Bineînțeles că nu. Și bineînțeles că numai eu am suportat consecințele.
- Ce vrei să spui?
- Și eu am greșit de foarte multe ori, atât față de mine, cât și față de tine, asta dacă ne referim numai la relația dintre noi.
- Nu mai spune, nu cred că ai avut sau că ai un motiv de nemulțumire din partea mea.
- Nu, nu, bineînțeles că nu. Dar vezi tu, ceva, ceva totuși există. Mai ții minte vremea când ne-am cunoscut și când m-am mutat la tine?
- Da. Ce are mutatul tău cu toate astea de aici?
- Are, are, cum să nu aibă. Vezi tu dintr-o dată m-am pomenit că duc o viață cu care nu am fost obișnuită, o viață fără griji, fără problemele mărunte, fără griji materiale, o viață în care am început să simt că valorez ceva. Tu ai fost mereu foarte atent, nu a existat o problemă legată de casă în care să nu ne consultăm amândoi. Mă tot întrebam ce se întâmplă cu mine, mă întrebam dacă eu te iubesc sau dacă tu mă iubești. Tu mereu ai fost atent cu mine, foloseai numai cuvinte frumoase, în fiecare seară veneai cu flori, prăjituri sau orice altceva ce știai că îmi va face plăcere. La un moment dat mi-ai propus să renunț la serviciu, dar nu am vrut. Știi de ce? Parcă voiam să am senzația unei independențe materiale față de tine, deși era o iluzie. Uite îmi aduc aminte de o întâmplare care m-a frământat multă vreme. Am avut o cămașă de noapte din mătase roz foarte frumoasă, un babby-doll care ne plăcea foarte mult la amândoi. Cu ea parcă mă simțeam mult mai frumoasă, mult mai dorită. Într-o noapte am simțit că s-a murdărit. Te-ai uitat și tu. Ai văzut că m-am necăjit. Mi-ai luat-o și te-ai dus în baie să o speli. Chiar ai spălat-o foarte bine. Era iar ca nouă, dar ție nu știu ce nu ți-a plăcut. Dimineață ai împachetat-o frumos și ai luat-o cu tine. A doua zi seara am rămas înmărmurită, mi-ai adus, frumos ambalate, șapte cămăși de noapte la fel, dar fiecare în altă nuanță de roz și având brodată pe piept fiecare o altă zi a săptămânii. Nici acum nu înțeleg de ce ai făcut asta. De ce să mint, nu am fost obișnuită cu așa fel de viață. Nu am dat și nici nu am primit prea multe daruri în viață, mai ales așa de costisitoare. Acel an și jumătate a fost un adevărat paradis. Lângă tine mă simțeam ca o prințesă dintr-un basm. Să nu râzi, dar a început să îmi fie frică că mă voi trezi din vis și voi ajunge o neajutorată.
- Atunci am luat hotărârea de a mă despărți de tine. Vorba ta: se mai satură omul de caviar sau de grătare și mai vrea spanac sau ghiveci. Așa am făcut și eu și pe un motiv cam tras de păr ne-am despărțit și m-am întors acasă.
- Nu ne-am văzut ani de zile. Nu pot să zic că material am dus-o prea rău, dar te rog să mă crezi îmi era tare dor de tine, de frumoasele clipe care le-am petrecut împreună. Uneori mă apuca plânsul și îmi venea să mă întorc imediat, dar îmi alungam de fiecare dată din minte intenția asta. Acum mă gândesc că era o mândrie prost înțeleasă.
Am privit-o multă vreme.
- De ce nu mi-ai spus toate astea atunci? La vremea respectivă. Să știi că m-am gândit și eu foarte mult la tine. Am vrut să vin să te caut, dar m-am luat cu munca și am tot amânat.
- Nu știu Teo de ce, dar acum văd că amândoi ne-am purtat ca niște copii. Te-am mai văzut de câteva ori, dar parcă mi-a fost rușine să îți spun ceva.
- Dar vezi tu Teo, a venit și timpul să ne reîntâlnim. Tu ai fost drăguț și discret ca întotdeauna, nu m-ai întrebat nimica și m-ai acceptat din nou așa cum sunt. Așa de fericită m-am simțit atunci la cina de la restaurant și tare m-au bucurat cuvintele găzdăriței, când a spus că mă iubești.
Nu știu ce simți tu, dar să știi că acum am realizat că te iubesc, te iubesc mult și cu adevărat. Simt că numai lângă tine voi mai putea fi fericită. Mi-aș dori să simți și să îmi poți spune și tu la fel. Vezi tu anii ăștia de singurătate au fost foarte greu de suportat.
Te am luat-o în brațe și te-am sărutat îndelung.
- Chiar nu înțeleg ce te-a făcut să te îndoiești de mine. Dar să știi că am de gând să recuperăm tot timpul irosit de noi aiurea. Ce spui? De acord?
- Cum să nu. Începând chiar din clipa asta.
Am petrecut o noapte de vis. Ne-am iubit cu multă pasiune, cu dor și patimă.
Dimineața ne-am ocupat amândoi de mutatul înapoi acasă, de revenirea doamnei casei. De fapt tot ce am transportat cu mașina a încăput în câteva sacoșe. După aceia am prânzit și acum ne tragem sufletele. M-am tolănit pe pat și te privesc cu multă admirație.
- Trecerea timpului te-a făcut și mai frumoasă.
Din ziua aceea până acum am petrecut numai nopți și zile de iubire, de tandrețe, într-adevăr ne-am străduit amândoi, să recuperăm tot timpul care l-am irosit în singurătate.
- Astăzi mi se pare că nu ai lipsit nici o clipă de aici și că numai aici alături de mine îți este locul.
............................................................................................................
Dar atunci în ziua aceea te-am strâns lângă mine și ți-am șoptit că te iubesc și că mi-a fost tare dor de tine. Numai prezența ta îmi aduce o stare de liniște, de confort sufletesc, de calm și pace interioară.
- Te iubesc și te doresc, dar nu furtunos, ci cu o iubire calmă, liniștită, așa cum vreau să fie și viața-mi de acum încolo.


Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23924
Comentarii: 120160
Useri: 1423
 
 
  ADMINISTRARE