FORUM   CHAT  REVISTA EUROPEEA  AJUTOR  CONTACT    
.ro [mioritic]
Text postat de Maria Ioana
Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt genul care să spună că țara asta e de doi lei și ar trebui să ne luăm toți bocceluțele și s-o tulim spre vest sau în State că aici e jale. Adică da, ceva jale e pe ici pe colo și anume în punctele esențiale, dar sunt de părere că țara noastră merge spre bine și că de ceva vreme încoace au tot început să se miște lucrurile pe aici.
Ceea ce însă nu văd cum ar putea evolua spre ameliorare sunt ceea ce numesc eu fixațiile mioritice și “lucrul făcut românește”. Adică la plesneală și ca să fie făcut. Cumva cred că trăsătura asta ne-a rămas de pe vremea comunistă, de când era mai important să se spună că lucrurile au fost făcute decât să se facă. Era un fel de ușurare: am făcut ceva, acolo, am deschis ușa de la fabrică, am aruncat o privire în jur, am băut o cafea cu colegii, pot spune și semna ca am fost prezent azi la muncă. Phiu! Cam așa merge și acum. Românul se simte ușurat si fericit când știe că o muncă/sarcină s-a terminat. Nu contează cum. Și dacă primește și ceva recompensă pe închipuirea de muncă pe care a prestat-o 100% românesc, e belea frate. Se cheam㠓șmecherie” și se mai cheama c㠓m-am scos”.
Super tare.
Ilustrație: afișele/pancartele din magazine, fast food-uri, săli de fitness, supermarketuri de cartier, bodegi, scări de bloc. Clinici! Magazine de fițe! Înțeleg că unele personaje care scriu aceste afișe atâta știu și atâta pot și bine că știu și atâta god bless their souls. Dar nu la gramatică mă refer, cât la “plesneala” cu care sunt făcute. Îmi place cuvântul ăsta. Și e super românesc. De exemplu. Am văzut un afiș “în timpul efectuării exercițiului, este obligatoriu, acoperirea, acestuia, cu un PROSOP” [este obligatorie, fără virgulă, fără virgulă]. “Vă rugăm lăsa-ți gențile la garderob㔠[lăsați] “Avem oo/oă/uoău㔠[ouă]. Cel mai genial mi s-a părut că am văzut undeva “și mâine” scris “ș-i”. Ș-i!!!! Bun, ok. Fac un efort și înțeleg, gramatica n-a fost materia lor preferată șî cărțile nu le-au fost prieteni buni.
Când însă văd într-o cofetărie, foarte drăguță de altfel, și cu prăjituri foarte arătoase, un afiș scris cu markerul pe spatele unui calendar religios, cu litere strâmbe și tremurate: “Avem înghEațată”, nu mai înțeleg. Pentru că nu pot crede că cel care a scris nu știe că se scrie înghețată. Pentru că, admițând asta, nu pot crede că nu există cel puțin un angajat de acolo care să știe asta. Pentru că mă gandesc că atunci când scrii un afiș destinat ochiului public, clientului, celui ce îți bagă banii în buzunar, ai într-o oarecare măsură grijă cum scrii acel afiș. Și dacă îl scrii greșit poți încerca un minim efort să îl corectezi. Ca să nu mai spunem că ai fi putut să-l scrii frumos, sau la computer, sau cumva mai estetic. Măcar pentru imaginea prăjiturilor ălora.
Nu. Nu, pentru că așa a fost cel mai comod. Nu, pentru că în definitiv treaba a fost făcuta, afișul e scris. Nu contează cum.
Pentru a ilustra aceeași idee fac un brainstorming și îmi aduc aminte de un afiș dintr-o clinică: “azi doctorul X nu consultă, poate mâine”. Poate. Sau de unul de la un (fel de) magazin din Bacău: “avem pâine, legume, cosmetice, termopane”. Să fie. Sau afișele în care nu au loc să scrie cuvântul pe un singur rând și îl despart aiurea în silabe. Pentru că era scris mult prea mare și lăbărțat, la un cabinet de înfrumusețare, pe un geam destul de îngust, scria “SA-UNÔ. SA- pe un rând, -UNĂ pe celălat.
O fixație mioritică: să avem lucruri care să-i uimească pe cei din jur. Să-i lase praf. Să nu se mai ridice de pe jos. Să moară toți dușmanii că avem tichie de mărgăritar. Asta în condițiile în care sunt complet și irevocabil chei. Știu persoane care sunt sărace, li se plânge de milă că sunt sărace, își plâng de milă că sunt sărace. Dar au un telefon mobil al cărui preț îl depășește pe cel al telefonului meu de cel puțin 2 ori și jumătate. Pentru că eu, eu sunt cel mai tare și mai deștept. Nu am nimic în cap dar am cea mai mare gură și știu cel mai bine. Remus Cernea a scris o carte despre “becalizarea” României (pe care aștept s-o citesc). Eu zic însă că România era becalizată dinainte să apară Becali și sensul este invers, el e atât de popular tocmai pentru că e atât de românesc.
Apoi mai e disperarea. Pe asta sigur o știți cu toții, pentru că circulati cu RATB-ul sau cu Metrorexul. Disperarea, anxietatea. Românului îi e teamă că nu apucă să se urce în mașină/metrou, că nu apucă să coboare, că nu găsește loc, ooo mai ales locul, acel element vital fără de care supraviețuirea pe parcursul călătoriei devine un supliciu terifiant. Știți întrebare anxiosului nu? Nu?? “Coborâți la prima???” Tu stai în ușa, lipit de geam, aproape cu fața lipită de sticla rece și jegoasă, pe cea mai de jos treaptă a autobuzului și el te întreabă dacă cobori. Dacă tu stai acolo doar pentru că iți plac acrobațiile în mijloace de transport și din cazua asta el nu va reuși să coboare, ușile se vor închide și va rămâne acolo o veșnicie, pâna la prima? Oribil gând.
Uneori stau în poziția și în locul acelea care urlă în jur “da, cobor la prima”: un picior în față, mâna pe bara cea mai apropiată de ușă, privirea înainte și o ușoară nerăbdare a întregului corp. Și atunci aud întrebarea și vreau mereu să-i răspund anxiosului: “În viața reală, în afara coșmarurilor tale, de câte ori ți s-a întâmplat să nu reușești să cobori din cauza cuiva care stătea în ușă și a refuzat cu încăpățânaresă se dea la o parte? ” Dar mereu răspund atât: “Da.” Mulțumesc. Cu plăcere. Sunt aproape convinsă că suntem una din puținele țări în care această întrebare are o răspândire atât de largă și este folosită atât de abuziv.
În concluzie, suntem vanitoși, anxioși, disperați, superficiali. Eu așa văd principalele defecte ale românilor. Nu spun că suntem doar noi așa, oaia neagră a lumii, dar în afară oamenii sunt cu siguranță mai calmi. Sunt mai liniștiți, mai relaxați și mai zâmbitori. Mai nepăsători la ceea ce e în jurul lor. Și mai ales nu te întreabă dacă cobori la prima atunci când ești lipit de ușă, pentru că sunt răbdători și au încredere în tine că le vei face loc. Sunt mai lejeri. Cum să facem să fim și noi așa?
Parcurge cronologic textele acestui autor
Text anterior       Text urmator
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT!

  Comentariile userilor    
         
 
  Amelia,

Cred ca tresaririle isterice nu au nicio legatura cu ceea ce razbate din acest text. Dar pentru ca iti place asa mult sa imaginezi portrete sterile cu fulare rosii, ma hotarasc sa las loc liber interpretarilor. inclusiv ale faptului atat de rusinos ca nu conduc inca propria-mi masina si folosesc transportul in comun.
 
Postat de catre Maria Ioana la data de 2008-01-28 19:24:29
         
 
  Amelia, ador sa ma gadili sub barbie. Ma vezi ca rad (iti cam place sa ma harjonesti, nebunatico). Daca ai si tu tot 19 ani, poate discutam zilele viitoare cate ceva despre Mihail, pe la Sebastian. Am un proiect mare pe care vreau sa ti-l fac cunoscut in toata splendoarea lui. Ce zici? E un proiect care va revolutiona literatura online. Ce mai stii de Vasilica?


Cu dragoste, al tau


&co
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-01-28 19:03:31
         
 
  Iertati-ma, domnisoara! Nu am stiut ca aveti 19 ani. In situatia asta nu mai e nimic fortat. Am intrat la dumneavoastra pe pagina si am vazut. Si poza. Maine vin cu treburi in capitala. Daca doriti sa discutam pe viu despre cum vad eu lucrurile, astept sa ma contactati. De acum va zic ca aveti mare dreptate.

Sarut mana, cu mult mult drag.

&co
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-01-28 18:46:35
         
 
 
"pentru o persoana atat de tanara este mai mult decat meritoriu sa spuna lucrurilor pe nume si, mai ales, sa fie capabila sa le descopere.."

:))))))))))))


"Ridica-te Stefane, si vezi-ti fiii"...!

Rahatul se alege de tarisoara asta!
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2008-01-28 15:36:48
         
 
  'mandria de a fi roman si observatia lucida nu-i deloc nevoie sa intre in contradictie...

si pentru o persoana atat de tanara este mai mult decat meritoriu sa spuna lucrurilor pe nume si, mai ales, sa fie capabila sa le descopere

Bravo, Maria (Ioana?)!

Calvar... si un vot



ps. prntru tine, ecsi, istoria noastra ne joaca feste daca n-o prezentam asa cum ....(oricum....se pare...) a fost.....lasand legendele in zona
literara

respecte, Calvar

 
Postat de catre Tea Nicolescu la data de 2008-01-28 15:15:56
         
 
  P.S. Din text nu razbate nicio revolta cum vrei a sugera. O parere subiectiva a unei persoane care tresalta isteric atunci cand e intrebata ceva, orice, in autobuz (poate fiindca nu e capabila inca, desi a implinit 18 ani, sa conduca propria masina). O fiinta juvenila razant elitista incrancenata din acelasi motiv, al nepotrivirii cu strada.

Tipa poarta fular rosu? Si caciulita-basc cu mot? Si nu pleaca fara servetele umede de acasa. Si-si sterge rabdator lingurita in cofetarie, nu bea din pahare de sticla si nu agreeaza carnea rosie. Si e simpatizata de goia.

Ba mai mult, isi iubeste si tara. In felul ei. Dar o iubeste. Chiar daca ii afla profilul intre manele si Remus Cernea,

Butterfly effect. O fi oare loc printre aripile unui fluture?
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2008-01-28 14:25:54
         
 
  Multam, ecsintescule!

Dar macar de 27 ianuarie puteai si tu sa-l amintesti (inclusiv) pe Mihail Sebastian!

http://www.youtube.com/watch?v=4noqpLnctBc&feature=related
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2008-01-28 14:08:23
Parcurge cronologic comentariile acestui autor
Text anterior       Text urmator
         
 
  "Fortata" poate parea, sa zicem, din cauza abuzului de comentarii si pareri subiective care fac sa razbata un soi de revolta din text.
Si nu imi pare rau ca sunt romanca, doar sper ca unele schimbari in atitudinea poporului acestuia sa se petreaca mai repede.

 
Postat de catre Maria Ioana la data de 2008-01-28 10:09:55
         
 
  erata:

insusi? ori insasi?

revin ca sa scutesc erata:

'...strategie unei persoane tinere si plina de tinerete!

sorry,

g.

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-01-28 03:01:29
         
 
  virtu' tu stai fata-n fata cu o autoare de 19 ani...chestia cu 'usor fortata' se pierde freudian (stiu ca nu-ti place referentialul!) insa intr-o conceptie matura nu poti tu sa inspiri aburul de 'compromis' castigat sinonim experienta -strategie unei persoane tinere si plina de insusi tinerete...tot din mandria de a fi roman a fost scris...hai regards,

goia

 
Postat de catre nula nada la data de 2008-01-28 02:53:20
         
 
  Interesanta radiografie, chiar daca usor fortata.
Ai tusat doar cateva din ,,desincronizarile romanesti'', cum le numea un filosof contemporan care locuie.ste in Canada. (nu e Ameliu stai linistita). Cioran vorbeste destul de acid despre golurile psihologice ale poporului roman. Totusi, sa nu uitam ca Vivaldi, Michelangelo, Guttenberg, Kant, Descartes si alti invatati civilizatori si-au desavarsit opera si pentru faptul ca, aici, la Portile Dunarii o mana de ,,barbari'' au tinut piept hoardelor de navalitori. Si pana la urma este genial acest popor roman, atat al lui Caragiale dar si al lui Eminescu. Am stiut atat de bine sa plangem la nunti si sa radem la inmormantari. Sunt mandru ca sunt roman...
 
Postat de catre ecsintescu virtual la data de 2008-01-28 01:06:32
         
 
  Amely for u:

'Mi-e dor de Banica. Nu stiu daca in viitor ne vom mai regasi in el. Bonsoir cuplet... '

http://ie.youtube.com/watch?v=ObCg-rr3reY

tot io,

goia



 
Postat de catre nula nada la data de 2008-01-27 22:37:53
         
 
  draga gina,

m-a bucurat foarte mult comentariul tau, ca intotdeauna. si mai ales ma bucura tare mult faptul ca ma citesti constant.
cel mai mult regret ca mi-am pierdut textele de pe acest site. tineam foarte mult la ele si a le posta din nou pe toate imi pare putin aiurea.

cu drag,


 
Postat de catre Maria Ioana la data de 2008-01-27 22:05:52
         
 
  Griet eu ma mandresc cu tine...de pe vremea 'haaaat' de cand te-am citit prima data pana astazi (stai sa vad data pe pc)...wow 27 ianuarie 2008 te-ai maturizat teribil...ai scris un text cu aplomb - plombat bine in portelan - realitate si ironie dozata intr-o 'mioritica vizuala'...si da...oamenii 'in afar' sunt mult mai calmi...conjunctura socialo-politica o existentiala determinanta...mi-a placut stilul ferm concis si bine coagulat al textului...

regards,

take care si mai ales continua tot asa,


goia
 
Postat de catre nula nada la data de 2008-01-27 21:49:16
         
 
  Cand a murit Stefan Banica, a aparut in chenar negru la TVR. Si canta o melodie pe care nici azi n-o mai pot asculta fara sa plang.

Nu am talente de vizionar, deloc chiar, insa atunci am stiut ca s-a dus unul din cei mai mari artisti...ai nostri..CAND A TREBUIT. Am simtit cumva ca vremea lui nu mai are cum veni inapoi.
Ca licheaua sufletista, mustind de talent, un pic beata si pentru care haina e doar un mijloc de seductie, cel care-si imparte si ultima tigara cu un necunoscut la un ultim pahar asteptand un ultim tramvai...va iesi definitiv din scena. Felinare, banci nedate cu lac, cupletul Micului Paris, smecherii nedelicate, nostalgii, serenade ragusite, gesturi mari si lasitati meschine, abordari directe, cuvinte spuse fara sens doar de amorul artei. Dar mai ales oameni carora le pasa. Nu mureai niciodata ca un caine, singur, intr-un bloc cu lumini stinse, cu locatari care-ti respectau solemni trecerea dincolo.

Nici in picturile de la Voronet dracul nu e drac ci e un dracusor iar sfantul nu e batos si incruntat ci cald si degraba iertator...Asa traieste romanul, cumva intre doua lumi, el stie ca nu se poate lega niciodata cu totul si lua in serios lumea sensibila fiindca "omul e sub vremi" si toate-s trecatoare, dar in acelasi timp mai e constient ca nici lumea aia de sus nu o poate construi aici. Este mereu nostalgic fiindca nu asteapta nimic bun de la viitor. Nu vrea sa se construiasca pe sine caci nu-si face iluzii ca el ar putea controla lumea asta. Nu vrea sa-i schimbe nici pe cei de langa el. Ba chiar ca o veritabila lichea cauta sa rada de sfortarile lor, de aerele lor, de pozele lor imprumutate din gazete, de la TV-uri, din Cosmopolitan. Poate romanul autentic e Ilie Moromete..azi e pe cale de disparitie. In ariditatea vietii noastre de zi cu zi isi face loc spiritul utilitarist, romanul este invatat sa fie neamt. E buna ironia, dar doar atata vreme cat o exerseaza asupra propriei persoane. N-ar trebui sa ne mai intereseze de ceilalti, solipsistul modern se raporteaza doar la norma. Noul zeu este nivelul de trai.

In vine in minte aventura unui roman care se crede altfel - civilizat, european, privind cu sictir la semenii sai pe care-i considera barbari ortodocsi. Se urcase pe un hotel la Belgrad in 1999 alaturi de alti ziaristi romani. Inconstient, a facut cateva poze si din episodul hilar al amenintarii unui pictor a scos ditamai povestea cu spionul acoperit care era sa fie aruncat de pe acoperis de un nationalist sarb. Ca asa e romanul, se umfla in pene, se pune in centrul evenimentelor, se intoarce in tara si le propovaduieste celorlati eliberarea de sub autoritatea traditiei, el, care este un Gigi Becali in oglinda. Fanfaroni care cauta doar publicitate. Si faptul ca nu poti niciodata fugi, nici chiar mascat in "celalalt", nu poti fugi de Tine.

Un prieten de familie, antrenor la un lot national a participat de curand la un turneu in Japonia. Timp liber din belsug, dupa meciuri program de voie. Fetele noastre s-au distrat romaneste, au baut un pahar in plus, au dansat hore, i-au maimutarit pe oficiali, au luat in mod nedelicat mancare in camere (era bufet suedez dimineata), se alergau prin lifturi, puneau pasta de dinti pe clante, nu respectau odihna celorlati in hotel... In ziua despartirii, antrenorul nationalei Japoniei si tot lotul de fete, i-au condus pe ai nostri la aeroport. Doar pe ei..si inainte de imbarcare, i-au rugat plangand (nu exagerez niciun pic) sa mai vina, cat mai repede.. " Nu ne lasati singuri, aici fiecare zi e la fel, murim incet, zambind".

E deja tarziu. Procesul schimbarii nu ne va ierta nici pe noi. Vom fi toleranti, politicosi, singuri.

Mi-e dor de Banica. Nu stiu daca in viitor ne vom mai regasi in el. Bonsoir cuplet...


http://citytv.ro/action/music/219/15_stefan_banica___bonsoir_cuplet/?vpkey=0f629a1e99
 
Postat de catre Amelia Cojocaru la data de 2008-01-27 20:49:08
     
Pseudonim
Parola
Nu am cont!
Am uitat parola!

 
Texte: 23930
Comentarii: 120070
Useri: 1425
 
 
  ADMINISTRARE