|
|
|
|
|
|
|
|
|
Mi-am atarnat sufletul gol... |
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Mi-am atârnat sufletul gol -
De creanga uscată...a unui pom.
Dar nu un pom oarecare...
Ci chiar de...
Pomul Cunoașterii.
Mi-l biciuiau cuvintele
și mi-l huleau!
Ce-ai crezut filosofule
citind din toate cele?..
Crezuta-i tu naive
c-ai să atingi
stralucirea din stele?
Că viața-i ocean fără țărmuri,
Și tu val uriaș fără moarte?!
Cuvintele-s doar sunete deșarte...
Ce-n suflet se strecoară
ca cel mai puternic venin.
Și te-nlăntuie ca o vrajă
halucinantă,
Și te-ndeamnă la crâncenă
vrajbă,
Ce-n mare taină-ți deschid...
Drumuri spre moarte.
Se prapădea copacul de râs!
Și cuvintele seci ...ce erau de prisos,
S-au prăbușit ...cu sufletu-mi pustiit,
Chiar la rădăcina înfometată
În mormântul proaspăt deschis!
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23930 |
|
|
Comentarii:
120070 |
|
|
Useri:
1425 |
|
|
|
|
|
|