|
|
|
|
|
|
|
|
|
... |
|
|
Text
postat de
valentina becart bisog |
|
|
Ce-aș pute face cu toate ce sunt?
Eu,fiu al deșertului hoinar
Când ochiul...de sete mi-e stins,
Și talpa mi-e înfiptă adânc...
În nisipuri mișcătoare morbide!
Cineva m-a strigat?!
E râsul ielelor crudă agonie
Pe lănci ascuțite,incandescente,
Zvârlite-n arenă de regele soare,
Dansează-n neștire...
Cuprinse de flăcări,de vrajă!
La ce-mi folosește o oază?!
În trupu-mi de vânt cântă nisipul
arii desuete
Aș bea puțină apă!
Mi-e sufletul ars de sete.
Cu urechea lipită de nisipul fierbinte...
ascult
De mult n-a mai trecut pe-aici,
Vre-un pas...călător.
Agonizez...s-au copite gonind...
Tulbură liniștea ce-ntinde capcane!
Nu pot să-i avertizez
Sunt prins în ghearele timpului ...
Ce-a săpat în mine,
Nemișcarea
Fugiți!Fugiți!
Oaza-i doar...halucinantă vrajă ...
Ielele despletite sunt doar fiicele morții
Cu buzele arse de sete în jocul lor...
Vă cheamă!
Nu mai aud nimic.
Doar un hohot de râs
Ca un cântec desuet...
Pierdut în furtuna de nisip a...
Marelui Deșert
M-a strigat cineva?!
E prea târziu...
Simt cum plutesc
pe oceanul uitării
Nu-mi mai este sete!
Ce cântec divin!...
Sunt din nou început :
Apă și Pământ.
|
|
|
Parcurge cronologic textele acestui autor
|
|
|
Text anterior
Text urmator
|
|
|
Nu puteti adauga comentarii acestui text
DEOARECE
AUTORUL ACESTUI TEXT NU PERMITE COMENTARII SAU NU SUNTETI LOGAT! |
|
|
|
|
| |
Comentariile
userilor |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Texte:
23962 |
|
|
Comentarii:
120092 |
|
|
Useri:
1426 |
|
|
|
|
|
|